7,108 matches
-
Să plâng și eu cu lacrimi și suspine Să plâng, căci multe lacrimi tu ai strâns! 03.02.1996 Culeasa între vis și adevăr Am visat, Iisuse, Doamne, Cum în brațe mă purtai Și în clipele mai grele Tu în șoaptă îmi spuneai: - Ești cu Mine, nu te teme, Glasul Tău l-am ascultat - Jertfă Mea cea de pe Cruce Și pe tine te-a salvat! 16.06.2005 Cugetări adâncite auzite de mine în timp Să fugi de păcat că de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Ne-am nimerit împreună câteva ore în una din cabinele metalice etanșe, ale unei mașini speciale, în care eram băgați câte doi. În întuneric, cu boccelele pe genunchi, băgați unul în altul la strânsoare, am stat mult de vorbă în șoaptă. Mașina a staționat îndelung până să pornească spre locul de destinație. Din timp în timp se auzeau bocanci, cizme, comenzi scurte : pe rând, mai erau introduși și alții în cabine. În tot acest timp, cu unele întreruperi (datorate, pe cât se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
unde povestea de vizita, cu una dintre soții, la bordelurile pariziene. Eram șocată, hotărâtă să spun: nu! Mama era într-o cameră și ne supraveghea privind la desenele mele, decisă mă lasă să mă duc acolo, vorbindu-mi parcă în șoaptă de vizitele lui Bruno Schultz la „îngerii lui”, prostituatele, pe care le-a imortalizat sublim în grafica lui. M-am gândit la aceste vise tot timpul, simțind pericolul de a mă scinda, „prostitua”, desenând prea mult, acordând o prea mare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu plante am reușit să-l readucem în lumea reală. Era inginer și își avea originea într-un loc se pare mai retras de lume, un fel de ținut al urșilor din vestul țării. Vorbea greu, șoptit și ca o șoaptă a plecat din școală. O amintire ziceam, între multele amintiri. și iată că într-o zi avocatul în casa căruia găsisem loc de ședere ne spune că suntem căutați de o femeie. Care femeie? Cine să ne știe pe noi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
braga, se zbuciumau și plângeau acolo, la clădirea securității. Nu înțelegeam mai ales că era zăduf iar Brateșul ajungea, după mintea mea de copil, pentru bucuria a încă trei orașe. Poate nu înțelegeam din cauza faringitei cronicizate în proporție de masă: șoaptele dintre tata și mama, dintre ei și prietenii apropiați, dintre radioul Pionier pe lungimea Vocii Americii sau Europa liberă și urechile tatei. De ce nu-l dai mai tare? Ceeee? Ia-i, ia-i de aici că ăștia mă bagă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
afaceri cu grâu în care era implicat el și secretara de județ Tălmaș, și pe care primărița, ajutată de preoteasă, le-a 63 dat în vileag. Despre această afacere auzeam doar frânturi de discuții, se fereau de mine vorbind în șoaptă sau prin semne, atunci când eram și eu de față. În cele din urmă, după multe anchete, concluzia a fost că vinovații sunt magazionerul și șoferul. Aceștia, nefiind membri de partid, a fost destul de ușor să fie anchetați și mai apoi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și atențiile pe care ea le primea. Datorită prea bunei sale înțelegeri cu vicele și plecărilor dese pe teren împreună cu acesta, prin sat au început să circule tot mai mult vorbe și bârfe despre moralitatea celor doi. Se spunea în șoaptă că vicele ar ieși dimineața foarte devreme din blocul unde locuia primărița și că ar petrece nopțile împreună. Se vorbea mult despre aceasta, dar pe cei doi nu păreau să-i deranjeze bârfele câtuși de puțin. Pe când primărița încă mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
grija față de om", o jivină rezultată din contopirea a doi monștri ai mitologiei antice, Argus, cel cu 100 de ochi, și Cerber, câinele cu trei capete, paznic al Infernului, pentru a ne veghea și înregistra orice mișcare, orice sunet, orice șoaptă. Crimei împotriva drepturilor omului, pentru a putea fi perfectă, i s-a dat și o bază legală, prin HCM Nr.18/1972 privind "relațiile cu străinii", Legea Nr.23/1971 privind păstrarea secretului de stat..., care statuau reglementări stricte pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
probabil străine, cu părul cărunt; amândouă femeile aveau un profil semit, cu ochi mari, hai să le spunem "satanici". Și doi bărbați, unul probabil șoferul mașinii, celălalt paznicul, cu niște chei solemne. Era o vizită de revedere, se schimbau, în șoapte, impresii și amintiri, întrerupte de tăceri cuviincioase, solemne. Când mai veniți, spuse paznicul, vă dau și pachetul de săptămâna trecută". În tăcerea templului se auzeau acordurile vântului de afară. * Ceva mai târziu, când începe ora de noapte în care oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Victor Eftimiu mi s-a părut grandilocvent și prea declamator, Minulescu ne-a fermecat. Astăzi, Minulescu este încă citit. Dar el trebuia ascultat și văzut, pentru că poetul era și un actor mare, un declamator ciudat, cu pauze, cu țipete și șoapte, cu durități și tăceri extraordinar de sugestive. A recitat celebrele și atunci "romanțe pentru mai târziu", "eu știu c-o să mă-nșeli chiar mâine", "un bătrân și o bătrână", "se uită soarele-napoi ... dar balerina nu-l iubea". Noi plângeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am avut cum să-i mulțumesc, nu știam cum. A doua zi, după examen, m-am trezit cu Bobu de gât. "Am luat zece. Nici nu știu cum am putut vorbi atât." I-am mulțumit pe urmă Domnului Profesor care, zâmbind, în șoaptă, mi-a spus că lui. Bobu "i-a căzut" ca subiect epifiza. El a vorbit mult despre hipofiză. Dar, de i-ar folosi... îi mai trebuie tot un zece... Cealaltă notă nu a fost din păcate tot un zece, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai răsuflă și, mișcând din deget, cu efort, (că era gata), îmi face semn că nu, nu-și dă drumu', nu se lasă. Mi se rupea inima, dar el îmi face semn să mă aplec și îmi spune hârâit, în șoaptă, la ureche, că nu, nu are voie, el se ține, că nevastă-sa nu are nici un ban de înmormântare, nu se poate s-o supere", așa mi-a spus. L-am salutat, tăcut, pe candidatul neprezentat la examenul final al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o uitasem, pentru că ea plecase în Germania; pentru că totul s-a schimbat și sentimentele s-au atenuat, și vremurile... * Și tocmai aici, stând amândoi pe o bancă, Teodosie (care refuză să mă tutuiască, așa cum l-am rugat) îmi spune în șoaptă că, la plecarea domnișoarei G. din țară, el s-a prezentat cu un buchet de flori la Gara de Nord. "Cinci trandafiri", șoptește el... Și "m-a sărutat pe obraz, atunci. I-am dat și o scrisoare, la care mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
s-a terminat cu bine. Am trecut și eu prin centru, târziu, după-amiază, pe lângă sinagoga orașului. În tăcerea de spre seară se auzea vântul prin crengile copacilor bătrâni. Era un mic fior misterios... "un mic fior paranormal", ca o discretă șoaptă de "indigență". Craii de modă nouă Mizilul este un spațiu psihologic special. Acolo simți că evenimentele și mica istorie cotidiană se petrec într-un anumit fel, specific locului. Sunt doar câteva localități românești identice: Podul Iloaie, Târgu Frumos, Negrești... Târguri-orașe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se bucurau de un respect neobișnuit; știam că trebuie să fim cu dânșii la fel de politicoși cum se cuvenea să fim cu profesorii. Bineînțeles, în farmacie te descopereai, îți supravegheai ținuta și limbajul, păstrai în mod riguros rândul și vorbeai în șoaptă. (Numai soldații sovietici, după 23 august, aveau o purtare puțin cuviincioasă în farmacii, dar nici ei nu-și permiteau să-ți dea toată măsura.) Cu un cuvânt, farmacia era un loc solemn. Farmacia era totdeauna de o eleganță rafinată, sobră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îi împrumută pe un pachet de țigări". Ne creasem un limbaj secret și ajunsesem să fim priviți cu considerație. Atunci am învățat forța de necrezut a mistificației. Aveam un adevărat patrimoniu: personaje fictive, străzi inexistente, situații teribile, sugerate în câteva șoapte de neînțeles de către neavizați. Chiar de securiștii care începuseră să ne suspecteze ca pe o instituție periculoasă, o dublură care impunea circumspecție, poate bănuiau intervenția unui posibil serviciu de contra-cotrol. Aveam niște semne. Eram în aceeași măsură orgolioși dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
octombrie 1941. Nemișcat în patul său, înveșmântat în haina sa obișnuită de călugăr, a fost acoperit cu mantia albă a carmeliților. Alături de el vegheau câțiva religioși din Ordinul său, medicul și don Giovanni Calabria care se ruga și plângea în șoaptă. Don Calabria, celui care îi făcea condoleanțe, cu glasul plâns și întrerupt de suspine îi repeta: «Roagă-te mult pentru mine, căci mi-am pierdut părintele!». «Congregația Slujitorilor Săraci este o operă carmelită» Într-o scrisoare, din decembrie 1951, adresată
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
într-alta». Don Giovanni a rămas împietrit. Contele Perez, care devenise de-acum un oaspete obișnuit al familiei Calabria, l-a găsit așezat în biroul său, cu capul plecat în mâini și cu ochii înroșiți de plâns. Se ruga în șoaptă. Prietenul Francesco a încercat să-l consoleze și să-i dea speranță. Nepoata Marcellina, care a fost chemată să se îngrijească de bunica Angela, se mișca între camera bolnavei și bucătărie. Din când în când privea pe furiș în biroul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
datorită ulcerului la stomac. Abia a fost gata mașina, a mers la San Zeno in Monte. S-a oprit îndelung să se roage în dormitor, în tăcere. Camera și biroul erau pline de tineri și de preoți care plângeau în șoaptă. Episcopul era vizibil emoționat. Părea cu nu ar mai voi să se despartă de prietenul său don Giovanni. În ziua funeraliilor solemne, a voit să prezideze slujba religioasă, lăsând concelebrantului său, monseniorul Andrea Pangrazio, misiunea reevocării personalității și vieții scumpului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și fratele medic Antonio Consolaro. Profesorul Belloni nu a recomandat terapia cu cordiazol sugerând, în schimb, sedative asemănătoare celor deja folosite, dar mult mai energice. Don Calabria, văzându-se înconjurat de toți medicii aceștia și înțelegând vreun cuvânt rostit în șoaptă, se temea că îi vor fi administrate sedative care îl vor face zăpăci și îl vor face incapabil să înțeleagă. I-a spus lui don Pedrollo: «Vreau să rămân stăpânul facultăților mele mintale». Între 17 septembrie și 28 decembrie 1950
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
tendențioase și violente, o întreagă orchestrație de la pianissimo la fortissimo, cu fericita perspectivă de a provoca fisuri în organizarea armatei franceze și o slăbire, prin aceste mișcări interne, a sistemului de apărare națională. Prin ce intuiție dacă nu cumva prin șoapte spuse la ureche, s-a făcut Emile Zola, cu bună credință, desigur, dar poate fără discernămînt, portavoce a acestor "informații" interesate, imediat după arestarea lui Dreyfus? Întreaga lume știe că în 1898 a publicat faimoasa scrisoare "Acuz" care a făcut
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de care ar trebui să dea dovadă Italia, după înfrîngerea africană. Revoltele din Milano, cauzate de foamete, l-au făcut să cadă de la putere pentru totdeauna. Baronul Sonnino, care milita în același partid, făcea figură de prim-locotenent și, în șoaptă, de rival mai ales ca urmare a duelului înțepător dintre marchiza Rudini și egeria baronului Sonnino, contesa Francesetti, amîndouă mari doamne și femei cu duh. Sonnino, protestant, de ascendență engleză levantină cu adaos israelit, avea aparența unui om de bibliotecă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să-i succedeze ca Agent civil lui Demerik, ros de boală. Colegul german, von Fersen, amator de vechi gravuri și de alcooluri fine, care îi aduseseră o gută rebelă, stătea departe de "comedia" reformelor, al cărui scenariu era dezaprobat în șoaptă de către guvernul său, după cum dezaproba tot ce atingea, o dată cu statu-quo-ul, puterea supremă a Sultanului, marionetă ale cărei sfori le trăgea spre propriul folos. Cît privește pe consulii ce repezentau statele limitrofe Macedoniei: Bulgaria, Grecia, Serbia, aceștia se luptau între ei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fruntea ofițerilor săi, reevocînd prin felul în care își ținea capul sus și privirea sfidătoare, Germania de mai înainte, aproape amenințătoare și gata de luptă, a provocat o senzație generală însoțită de aceleași gînduri: "Pișcați-mă", i-a spus în șoaptă Lloyd George vecinului său, "sau n-am să cred c-am avut parte de război și de victorie...". Pe lîngă discuțiile nesfîrșite și inechitabile asupra reparațiilor datorate de Germania, guvernul francez era preocupat de evenimentele din Rusia. "Cordonul sanitar", cum
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
esențială care se adresa, fără îndoială, publicului. — Cine e maghiar, a continuat vocea, să se ridice în picioare! În sala de spectacol s-a făcut mai întâi liniște. Nimeni nu îndrăznea să miște nici măcar un deget. Se auzeau doar câteva șoapte sfioase. Apoi lumea a prins să se foiască și chiar să se ridice în picioare. La început, cu timiditate și uitându-se în jur, să vadă dacă și alții le urmează exemplul; apoi, cu oarecare grăbire. Cei din primele rânduri
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]