7,397 matches
-
a reduce în mod semnificativ forțele de frânare”. Conform aceluiași autor ridicarea accelerată a coapsei spre verticală este rezultatul combinației „de împingere la nivelul genunchiului și de tragere la nivelul încheieturii șoldului”. Acestea constituie acțiuni motrice ce permit, în final, accelerarea coapsei în jos spre sol și creșterea rigidității la nivelul gleznei, în momentul contactului cu solul ducând la creșterea lungimii pasului și a vitezei de deplasare. Aportul mișcării brațelor în producerea vitezei este controversată în literatura de specialitate. Unii cercetători
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
acest context. Din punctul de vedere al lui Robin Saunders, 2004 (antrenor B.F.A., în probele de sprint), tehnica de realizare a probelor de viteză este analizată pe „cele cinci componente”, în care sunt incluse: „timpul de reacție”, „capacitatea de demaraj”, „accelerarea pentru obținerea vitezei maxime”, „menținerea vitezei orizontale”, „încetinirea (decelerația)”. Din punctul nostru de vedere alergarea în probele de 100 m este o alergare ce se caracterizează, în primul rând, prin armonia repetării ciclice a unității fundamentale (pasul simplu/dublu de
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
alergare ce se caracterizează, în primul rând, prin armonia repetării ciclice a unității fundamentale (pasul simplu/dublu de alergare). Modificările privesc structurarea pe faze a alergării ca probă de concurs, deoarece formula clasică: startul și lansarea de la start - faza de accelerare - faza vitezei maxime - finișul și atacul firului de sosire, conține termeni care nu mai au acoperire practică integrală. Astfel startul și lansarea de la start implică: reacția de la start, o secvență de „demaraj”și o componentă de accelerare); ar urma, faza
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
start - faza de accelerare - faza vitezei maxime - finișul și atacul firului de sosire, conține termeni care nu mai au acoperire practică integrală. Astfel startul și lansarea de la start implică: reacția de la start, o secvență de „demaraj”și o componentă de accelerare); ar urma, faza accelerării pure; faza vitezei maxime și menținerea acesteia; faza de decelerare; sosirea (atacul liniei de sosire) Cele cinci faze sau componente se găsesc într-o interdependență care nu poate fi ruptă, decât pentru a realiza o analiză
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
faza vitezei maxime - finișul și atacul firului de sosire, conține termeni care nu mai au acoperire practică integrală. Astfel startul și lansarea de la start implică: reacția de la start, o secvență de „demaraj”și o componentă de accelerare); ar urma, faza accelerării pure; faza vitezei maxime și menținerea acesteia; faza de decelerare; sosirea (atacul liniei de sosire) Cele cinci faze sau componente se găsesc într-o interdependență care nu poate fi ruptă, decât pentru a realiza o analiză care să asigure o
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
de 100mp această preocupare se impune cu necesitate. După Gaffeney, S 1990, citat Gevat 2002, structura alergării de viteză în proba de 100mp, în procente, a ar fi, următoarea: -1% viteza de reacție din blocuri; - 5% viteza de demaraj; - 64 % accelerarea; - 18% menținerea vitezei maxime - 12% decelerarea. La această structură, conform opiniei lui l. Mendoza și Schollborn, în 1992, diferența constă în formularea ”accelerare și atingerea vitezei maxime”. Aceeași autoare îl citează pe Seagrave, L. (1996) care a „identificat” 9 componente
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
în procente, a ar fi, următoarea: -1% viteza de reacție din blocuri; - 5% viteza de demaraj; - 64 % accelerarea; - 18% menținerea vitezei maxime - 12% decelerarea. La această structură, conform opiniei lui l. Mendoza și Schollborn, în 1992, diferența constă în formularea ”accelerare și atingerea vitezei maxime”. Aceeași autoare îl citează pe Seagrave, L. (1996) care a „identificat” 9 componente, dintre care numai 6 se încadrează în structura propriu zisă și anume: - startul - timpul de reacție și aplicarea forței pe primii pași de
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
și viitoare vor renova, aproape în totalitate structurii cursei de 100 m. Datele înregistrate la cei 8 finaliști privind, timpii cumulați, timpii pe intervale și viteza (m/s) pe intervale, pun în evidență, pe primul plan creșterea lungimii fazei de accelerare, care strict teoretic este cuprinsă între intervalul 50 m (2 atleți) și cel de 80 m (5 atleți), unul în intervalul 70 m. Am precizat „strict teoretic” deoarece valorile exprimate în sutimi de secundă, deși decid pe învingător, diferența de
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
precizat „strict teoretic” deoarece valorile exprimate în sutimi de secundă, deși decid pe învingător, diferența de valoare concretă practică este mică. Astfel de date sunt prelucrate și pentru atlete (Dick,1990, citat Roman, M 1996), de la J. O. Seul. Durata accelerării la Joyner este până la intervalul 70 m, la Asford și Drechsler, până la 60m. Faza vitezei maxime, din nou, strict teoretic, durează la băieți doar 10 m, intervalul cu viteză maximă. La fete durează la fel 10 m, excepție făcând G.
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
săi pe un eșantion de 13 bărbați și 11 femei, componenți ai lotului național de sprint al Sloveniei din care au reieșit parametrii esențiali ai mișcării în startul de jos folosit în probele de viteză. 2.6.2. Faza de accelerare Această fază debutează cu lansarea de la start, denumită de Robin Saunders (2004) și „capacitatea de start” și care constituie de fapt momentul de demarare a alergării în probă și corespunde primilor 25-30 m. Lansarea de la start, conform opiniei lui E.
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
cu lansarea de la start, denumită de Robin Saunders (2004) și „capacitatea de start” și care constituie de fapt momentul de demarare a alergării în probă și corespunde primilor 25-30 m. Lansarea de la start, conform opiniei lui E. Ozolin (1986), constituie accelerarea ce „are loc pe parcursul primilor 30 m ai alergării, perioadă în care atletul atinge aproximativ 90 -95 % din viteza maximă. Pe durata acestei perioade timpul total al pasului de alergare rămâne teoretic constant. Cu toate acestea, durata etapelor de sprijin
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
perioadă în care atletul atinge aproximativ 90 -95 % din viteza maximă. Pe durata acestei perioade timpul total al pasului de alergare rămâne teoretic constant. Cu toate acestea, durata etapelor de sprijin și de zbor se schimbă rapid în procesul de accelerare, deoarece sprinterul își mărește faza de zbor și își reduce faza de sprijin. Este necesar un efort conștient pentru a scurta fazele de zbor, întrucât viteza de mișcare poate fi crescută doar prin contactul activ cu pista de alergare”. În legătură cu
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
își mărește faza de zbor și își reduce faza de sprijin. Este necesar un efort conștient pentru a scurta fazele de zbor, întrucât viteza de mișcare poate fi crescută doar prin contactul activ cu pista de alergare”. În legătură cu distanța de accelerare, Kolesnikov (1984) citat de E. Ozolin, consideră că „faza de accelerație inițială la start este 15 până la 20 m”, și constituie de fapt o „fază de tranziție” ce realizează trecerea de la lansarea din start la alergarea cu viteză maximă. Această
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
care trunchiul a terminat mișcarea de îndreptare și decalajul de așezare a tălpilor pe sol față de axa alergării. Acest lucru este imperceptibil, în procesul de urmărire al unei curse de alergare pe 60 sau 100 mp. 2.6.3. Faza accelerării pure După lansarea de la start urmează faza de accelerare care are drept obiectiv creșterea vitezei execuției mișcărilor până în momentul atingerii vitezei maxime, ea ține din porțiunea situată între 25-30 m până la 60-70 m. În această fază creșterea vitezei de deplasare
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
de așezare a tălpilor pe sol față de axa alergării. Acest lucru este imperceptibil, în procesul de urmărire al unei curse de alergare pe 60 sau 100 mp. 2.6.3. Faza accelerării pure După lansarea de la start urmează faza de accelerare care are drept obiectiv creșterea vitezei execuției mișcărilor până în momentul atingerii vitezei maxime, ea ține din porțiunea situată între 25-30 m până la 60-70 m. În această fază creșterea vitezei de deplasare este dată de creșterea treptată a frecvenței și lungimii
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
atingerii vitezei maxime, ea ține din porțiunea situată între 25-30 m până la 60-70 m. În această fază creșterea vitezei de deplasare este dată de creșterea treptată a frecvenței și lungimii pașilor printr-un efort de voință. Pentru a facilita o accelerare mai rapidă a alergătorului, Jacobs și colab. (1992) citat de C. Gwyneth și colab. (2007), consideră că „valoarea mare a forței mușchiului extensor al șoldului contribuie la mărirea puterii mecanice dezvoltate la acest nivel, putere ce se transmite la mai
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
și colab. (2007), consideră că „valoarea mare a forței mușchiului extensor al șoldului contribuie la mărirea puterii mecanice dezvoltate la acest nivel, putere ce se transmite la mai multe articulații distale ale membrelor într-o manieră coordonată temporar”. Faza de accelerare se caracterizează prin: mișcarea de ridicare a genunchiului, în partea anterioară spre orizontală și pendularea gambei înainte, fapt ce asigură creșterea lungimii pasului (fuleului); contactul tălpii cu solul pe pingea, într-o mișcare de agățare - tracțiune - impulsie, aproape de proiecția centrului
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
impulsie puternică în sol ca rezultat al acțiunii mușchilor triplei extensii; creșterea lungimii pașilor (fuleelor); creșterea frecvenței de pășirea ca rezultat al mobilizării și a voinței alergătorului. Prezentările din literatura de specialitate scot în evidență mai multe concepții, privind dinamica accelerării pe durata cursei. O primă concepție susține ideea că obținerea vitezei maxime într-un timp cât mai scurt ar constitui cheia succesului în probele de sprint, iar a doua concepție susține ideea că o atingere a vitezei maxime în a
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
s-a observat că atunci când timpul sau porțiunea pe care se accelerează este mai lungă, posibilitatea alergătorului de a realiza viteze maxime este mai mare, idee susținută și de Robin Saunders, în 2004. Această afirmație sugerează importanța prelungirii fazei de accelerare. Un exemplu care confirmă punctul de vedere exprimat mai sus, îl reprezintă comparația între evoluției cursei a doi dintre finaliști ai Campionatului Mondial, de la Tokio 1991: K. Lewis, SUA locul I cu un rezultat de 9,86 s și Stewart
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
timp ce alergarea la vale pe o pantă puțin înclinată contribuie la realizare creșterii vitezei maxime: - alergări repetate pe 30 m cu efort maxim cu o pauză de 2-3' după fiecare repetare, în 3-4 serii duc la creșterea capacității de accelerare dar și la dezvoltarea vitezei maxime; - alergările pe distanța de 60, 80, 100 m, cu pauze de revenire de 4 - 5' între repetări și - 10' între serii, contribuie la dezvoltarea vitezei maxime; alergările pe distanța de 150 - 300 cu pauze
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
lungi 80 - 120 m și alergările pe plat de 400 - 600 m contribuie la dezvoltarea rezistenței speciale și a rezistenței generale; - alergarea cu un cablu dezvoltă rezistențe în regim de forță-viteză; - alergarea repetată pe 15 - 25 m dezvoltă capacitatea de accelerare; - alergarea în pantă pregătește mai bine mecanica la sol, elimină amortizarea și deci scurtează timpul de contact. Repetarea acestor exerciții se realizează după o refacere completă. În lecțiile de antrenament, execuțiile în cadrul seriilor, se cronometrează pentru a urmării capacitatea de
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
procesele nervoase la această vârstă, creează condiții favorabile dezvoltării capacității de viteză”. Din cele expuse se poate concluziona că pe timpul școlarității mici și mijlocii (8 - 14 ani), antrenamentul vitezei trebuie orientat spre dezvoltarea vitezei de reacție, spre dezvoltarea capacității de accelerare și spre îmbunătățirea capacității de coordonare. În această perioadă se poate acționa mai puțin spre dezvoltarea rezistenței de viteză. Această idee este susținută și de Hollman și Hettinger (1980), citați de Weineck în 1994, care consideră că „eforturile de acest
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
pentru derularea secvențelor motorii. Voma Voma reprezintă procesul de evacuare rapidă a conținutului gastric prin esofag și cavitatea bucală. Inainte de declanșarea vomei apare o senzație de greață intensă, asociată cu o reacție simpatică exteriorizată prin midriază, paloare, transpirație, tahicardie, accelerarea ritmului respirator și o reacție parasimpatică cu hipersalivație, lăcrimare, contracții antiperistaltice duodenale, gastrice și esofagiene și relaxarea sfincterelor esofagian inferior și superior. Reflexul de vomă începe cu câteva inspirații profunde după care respirația se oprește, laringele se ridică determinând închiderea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
21). Glucidele nedigerabile (celuloză, hemiceluloză, pectine) determină volumul fecalelor și au un rol important în motilitatea intestinală. Pectina absoarbe rapid apa formând un gel ce crește peristaltica intestinală (utilitate terapeutică). Regimul bogat în fibre vegetale scade incidența cancerului colic prin accelerarea tranzitului cu scăderea formării de acid litocolic cancerigen și tot astfel contribuie la scăderea colesterolemiei prin scăderea reabsorbției acizilor biliari. 8.2. Absorbția lipidelor Lipidele sunt forme de energie concentrată. Ele sunt esențiale pentru funcționarea normală a organismului; intră în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
la momentul implantului, nu are istoric de FA paroxistică și nu prezintă întârzieri de conducere intraatriale (13). 31.5. Blocurile atrioventriculare Tulburările de conducere atrioventriculare se pot exprima fie prin încetinirea sau blocarea conducerii la nivelul nodului atrioventricular, fie prin accelerarea conducerii în cazul sindroamelor de preexcitație ventriculară (14). Blocul atrioventricular constă în întârzierea sau blocarea conducerii impulsului electric de la atrii la ventriculi, atunci când joncțiunea atrioventriculară nu este refractară fiziologic. Sincronismul dintre contracția atrială și cea ventriculară este realizat prin intermediul nodului
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91948_a_92443]