9,323 matches
-
dezvoltare a unei organizații. Responsabilitatea decizională revine managerilor, situați la vârful ierarhiei, în timp ce implementarea acesteia reprezintă o activitate distinctă ce revine structurilor inferioare. Altfel spus, viitorul sau destinul organizației depind de capacitatea managerului de elaborare a planului strategic. Perspectiva postmodernistă accentuează latura afectiv-emoțională, valorizând resursa umană pe care o consideră capabilă de creativitate, diversitate, inovare. Rolul managerilor este limitat, reducându-se la crearea condițiilor propice manifestării creativității oamenilor. Paradigma neomodernistă minimalizează importanța planificării strategice, considerând importantă descoperirea strategiei. Este adepta activității
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
VI. 3. Proiectul instituțional modalitate de promovare a managementului strategic în educație Reforma instituțională a școlii românești aduce în atenție două aspecte extrem de importante: descentralizarea învățământului și autonomia instituțională. Acestea se constituie în adevărate instrumente de asigurare a eficienței educaționale, accentuând dimensiunea organizațională a școlii, oferindu-i acesteia oportunitatea de a se manifesta ca o adevărată "organizație care învață", capabilă să ia propriile decizii privind dezvoltarea sa, să-și promoveze proiectele elaborate în direcția îndeplinirii obiectivelor generale ale educației. Organizația școlară
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
activităților umane și apariția unor noi tipuri de organizații, fiecare dintre acestea solicitând din partea managerului anumite calități. Pentru a contracara insuccesul modelului trăsăturilor, teoreticienii s-au orientat către studiul stilurilor manageriale. Astfel s-au impus abordările comportamentale ale leadership-ului care accentuau faptul că, pentru obținerea performanței, fiecare lider adoptă un anumit stil comportamental/managerial ce poate fi chiar învățat și interiorizat. Un bun exemplu în această direcție este oferit de cercetările lui R. Stogdill (1974, p. 192) care delimitează două dimensiuni
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
referim la relația administrație-management-leadership sau la raportul centralizare-descentralizare în context educațional, identificăm câteva aspecte fundamentale pentru înțelegerea evoluției sau necesității de evoluție a comportamentului managerului școlar. Vechile practici manageriale ale școlii românești care în bună măsură se mențin și astăzi accentuează în mare măsură rolul strict administrativ pe care îl îndeplinește directorul. Acesta se ocupă de administrarea personalului școlii, răspunzând de formele de angajare, monitorizează prezențele la ore și ritmicitatea evaluărilor, sau evidența elevilor. În planul administrării resurselor financiare sau materiale
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
interpersonală. Prima dintre ele se referă la capacitatea individului de a-și controla și valorifica resursele psihice. Acest tip de eficiență este recunoscut prin cercetările efectuate începând cu anii 70 de doi specialiști francezi, Claude Duval și Yves Michaud care accentuau importanța temperamentului în obținerea eficienței personale, pentru ca în 1989, Jean-François Decker să sublinieze că, în obținerea acestui tip de eficiență, importante sunt: dorința fiecărui individ de a-și îndeplini obiectivele, corelată cu credința reușitei și a propriilor capacități, precum și mobilizarea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
obținerea eficienței personale, pentru ca în 1989, Jean-François Decker să sublinieze că, în obținerea acestui tip de eficiență, importante sunt: dorința fiecărui individ de a-și îndeplini obiectivele, corelată cu credința reușitei și a propriilor capacități, precum și mobilizarea resurselor personale. Se accentuează astfel trei variabile de bază: motivația, convingerea și voința. La toate acestea se poate adăuga și ceea ce Bandura (1986, p. 395) numea "autoeficiența percepută", definită prin "aprecierile oamenilor cu privire la propriile capacități de a organiza și de a executa o serie
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
să îndeplinească obiectivele și nevoile acesteia. Eficiența se evaluează aici și acum, dar se poate vorbi și de o eficiență potențială, de perspectivă, ce s-ar putea realiza după o perioadă mai mare de timp. Toate acestea ne permit să accentuăm necesitatea redimensionării managementului educațional funcție de noi parametrii calitativi. Școala devine eficientă atât prin adaptarea la cerințele crescânde ale socialului, cât și prin perfecționarea mediului intern al acesteia. Capitolul VII Educația pentru schimbare VII. 1. Filosofia educației pentru schimbare "Adevărații conducători
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
în ansamblu. Majoritatea analiștilor vorbeau de "răspântiile" și "răscrucile" în care s-ar afla civilizația, de importanța depășirii celui de "al treilea val" pentru a păși în era postindustrialismului, a postmodernismului. Începând cu anii 70 s-a subliniat tot mai accentuat imperativul schimbării atitudinii umanității în raport cu devenirea. Motivul, consideră F. Mahler (1989, p. 88), este dat de faptul că "omenirea nu-și (mai) poate permite să aștepte ca schimbările să se producă spontan și la întâmplare. Omul trebuie să inițieze el
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
educaționale. Legătura pedagogiei cu schimbarea este conferită prin funcțiile sale una dintre acestea vizând pregătirea omului pentru integrarea activă în viața socială și prin însuși caracterul prospectiv al educației. Aceasta este o activitate anticipativă, orientată permanent spre viitor, acest caracter accentuându-se cu precădere în condițiile actuale ale societății contemporane, caracterizată prin ritmul alert de evoluție socio-profesională, ceea ce impune formarea unei personalități capabile să răspundă cerințelor societății. Prin orientarea prospectivă a educației, pedagogia oferă cadrul revizuirii obiectivelor educaționale, reorganizării strategiilor de
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
un subiect ce a făcut obiectul unor analize (Botkin, 1981) la începutul anilor 80: renunțarea la "învățarea de menținere" în favoarea "învățării inovatoare", capabilă de reînnoire, restructurare, schimbare. Ceea ce se poate reproșa ambelor abordări este faptul că nici una dintre ele nu accentuează importanța unei analize care să diagnosticheze cu precizie nevoia de schimbare la nivel individual și organizațional, palierele în care aceasta trebuie realizată, precum și principiile care susțin și orientează procesul schimbării. Considerăm acest demers esențial în condițiile în care acceptăm că
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Aceasta nu se poate realiza în absența unui referențial axiologic, moral sau intelectual privind principiile care guvernează procesul de implementare a schimbărilor în sfera educației. Putem vorbi de cel puțin trei direcții de abordare a conștiinței schimbării: a) cognitivă, care accentuează importanța laturii informative, a conținutului principiilor ce guvernează schimbarea, fiind realizată prin instruire. Rezultatul se va reflecta în formarea reprezentărilor și noțiunilor de bază privind schimbarea, ceea ce va constitui ulterior fundamentul conduitei proactive. Din perspectivă intelectualistă este de la sine înțeles
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
schimbării. Între cognitiv și afectiv în materie de schimbare există o legătură indisolubilă, explicată prin faptul că tendințele de respingere se datorează într-un procent semnificativ necunoașterii mecanismelor ce guvernează schimbarea sau insuficientei explicări privind necesitatea acesteia; c) volitivă, care accentuează importanța efortului de voință pe care individul/ organizația școlară trebuie să-l declanșeze pentru depășirea obstacolelor interne sau externe ce pot frâna procesul schimbării. Cele trei direcții reprezintă în fapt suportul pentru realizarea saltului de la o posibilă conduită pro-activă impusă
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
se realizeze într-o manieră aleatorie, arbitrară, ci plecând de la necesitatea promovării unui învățământ de tip formativ, a îndeplinirii obiectivelor generale ale educației, precum și a obiectivelor educației pentru schimbare, de la natura conținuturilor vehiculate, a tipului de învățare promovat (se va accentua necesitatea învățării euristice), de la caracteristicile elevilor și profesorilor (aceștia au experimentat în grade diferite schimbarea). Important este ca strategiile educației pentru schimbare să permită afirmarea profilului psihologic individual al tuturor elevilor. Ca posibilă disciplină de sine stătătoare, educația pentru schimbare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
disciplinelor umaniste, psihologia și pedagogia nefăcând excepție, în favoarea excesului de discipline tehnice, producându-se astfel o "politehnizare a învățământului" (L. Antonesei, 2002), probabil datorită industrializării excesive a societății. La nivelul procesului instructiv-educativ, ceea ce ne-am obișnuit să numim învățământ tradițional accentua nepermis de mult latura sa informativă, cantitativă, fără o raportare reală la principiile didactice sau la particularitățile psihologice și individuale ale elevilor, fără o selecție și o prelucrare judicioasă a valorilor. Suportul strategic pentru transmiterea cunoștințelor era constituit cu predilecție
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
vorba de o învățare mecanică, receptiv-reproductivă care, raportată la taxonomia obiectivelor cognitive elaborată de B. Bloom, acoperă doar primele două trepte: achiziționarea cunoștințelor și, în cel mai fericit caz, comprehensiunea acestora. Actul evaluării era proiectat ca etapă distinctă de predare-învățare, accentuându-se în mare măsură funcția acesteia de ierarhizare a elevilor în cadrul colectivului școlar. Accentul era pus nu pe ceea ce știe elevul sau știe să facă, ci pe ceea ce nu știe acesta, de aici decurgând o serie întreagă de efecte negative
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
în realitate. S-a produs treptat o reașezare a disciplinelor de învățământ, ceea ce a permis reapariția disciplinelor psihologie și pedagogie în planurile de învățământ, dar și ca specializări universitare. La nivelul procesului instructiv-educativ vorbim de apariția unui învățământ modern care accentuează importanța formativului în educația intelectuală a elevilor. Noua paradigmă a educației solicită acum proiectarea conținuturilor în manieră curriculară, în funcție de obiective, activarea tuturor potențialităților copilului, în concordanță cu legile dezvoltării, o prelucrare atentă a cunoștințelor conform principiilor didactice. Din perspectivă metodologică
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
noi" precum managementul performant, didacticile moderne și "economia educației"; * o reciclare completă a corpului profesoral, care se ridică în România la peste un milion de cadre didactice. Contextul actual al învățământului, trecut în etapa postmodernității, reiterează elementele învățământului modern, le accentuează, le oferă noi dimensiuni, mai complexe. Poate singura sechelă care mai persistă încă o constituie incapacitatea sistemului educațional sau a societății contemporane de a construi cu mare rapiditate noi elite sau de a transforma brusc mentalitățile. Acestea sunt procese ce
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
geologia, climatologia, hidrologia, biologia) dețineau o pondere importantă în pregătirea geografilor ieșeni, de unde și poziționarea geografiei în cadrul Facultății de Științe Naturale, fiind singura din țară care punea accent pe studiul naturii cu geosferele sale (desigur, fără a ignora antroposfera), dar accentuând geomorfologia (singura nerevendicată de alte discipline) și abordând inclusiv climatologia și hidrologia sub forma lor geografizată. Doar biologia (botanica, zoologia), mult specializată, neputând fi acoperită de geografi, a fost predată de biologi, în formă pură la începuturi ... și adaptată mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
mai adesea obsedante (grădinile, Maria, apa și reînvierea, marea, oasele, copiii pierduți, nebunia) și unesc fragmentele poetice, care se leagă și dau poemului coerență. The Waste Land este de o coerență uluitoare, la fel ca Ulysses, în ciuda criticilor care au accentuat răsuflarea sacadată a vocilor, afirmând că sensul total le scapă. Eliot a scris pe voci, dar a simțit și a închegat textul cu vocea lui. Tărâm pustiu este o crucificare lentă, desăvârșită cu mare concentrare și bucurie a creației. Pe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am îndrăgostit și am trăit o profundă revelație religioasă, creștină. M-am căsătorit și m-am botezat (prin scufundare totală) în același an. Acesta e momentul când l-am descoperit pe Blake. Îmi plăcea deja Chagall în tablourile de tinerețe (accentuez că e vorba de opera lui de tinerețe, fiindcă restul tablourilor lui mi se par oarecum primitive și sentimentale). De Alasdair Gray nu aveam idee. Poezia pe care o scriam pe atunci nu semăna cu ceea ce am publicat în volumele
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
doar reprezentanți ai științelor naturii, biologi, respectiv fiziologi. S-au putut astfel realiza noi contribuții în domeniul cunoașterii vieții psihice, de așezare a terenului necesar nașterii psihologiei ca știință de sine stătătoare. În gândirea științifică a acestui veac s-au accentuat considerabil contradicțiile dintre concepția reflexologică carteziană și progresele realizate în domeniul fiziolologiei nervoase. Pentru interpretarea fenomenelor sufletești, a devenit necesară crearea și formularea unor noi termeni, a unor noi concepte, capabile să deschidă noi perspective de abordare, cu referire directă
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sau spiritualist vitaliste, de a da respectivelor reușite un mesaj pozitiv caracteristic, inspirat de perioada renascentistă, completată de cea iluministă, dar susținută de tot ceea ce anterior s-a acumulat în istoria societății omenești. De fiecare dată istoricii au știut să accentueze însemnătatea conceptuală și metodologică a unei sau altei construcții filosofice, considerată fundamentală pentru așternerea și direcționarea drumului noilor discipline științifice, al științelor naturii, al psihologiei. Însă în ceea ce privește psihologia, constructorii marilor sisteme filosofice, contrar contribuțiilor lor fundamentale la explicarea substanței subiective
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
fiind proprii domeniului de cunoaștere a psihologiei, putând fi investigate cu ajutorul introspecției. Wundt s-a ferit ca în explicarea proceselor psihice, a experienței, a senzațiilor, a afectivității, să se rezume doar la evocarea sculpturalității sau geometriei lor fixe. Dimpotrivă, el accentuează dinamica lor fenomenală variabilă, punând accentul pe descrierea diversității formelor irepetabile în care se pot manifesta. El subliniază că un proces psihic poate să dispară fără nici o urmă, după cum, în alte situații, să lase urme pentru toată viața. Procesul de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psihologia se raportează altfel la științele naturii decât în școlile născute pe continentul european. Deși ambele orientări declară că așează fenomenul subiectivității la baza activității psihice, sensul acțiunilor fiind dat de activitățile dezvoltate, diferențele apar deoarece comportamentului uman i se accentuează prea mult direcționalitatea intențională. Pe această linie investigativă funcționalismul Școlii de la Chicago își asumă unele valențe teologice. Organismul psihologic, în accepțiunea acestora, este într-adevăr inepuizabil în a-și învinge obstacolele ce-i pot ieși în față. La baza acestei
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în 1882 și a cunoscut o mare răspândire. Renumele acestei cărți a fost dat nu numai de limbajul clar folosit, dar și de metoda descriptivă, anecdotică, folosită la prezentarea formelor inteligente de comportare a animalelor. Antropomorfismul său conceptual a fost accentuat de substituirea acestei explicații anecdotice celei cauzale și deterministe, considerând comportamentul animal ca o replică a comportamentului uman. Punctul slab al gândirii lui Romanes, din păcate, s-a aflat tocmai acolo unde Darwin a fost cel mai tare: rigurozitatea cu
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]