12,537 matches
-
pe loc nicăieri. Recomandă medicilor să călătorească pentru a cunoaște diversitatea realității, a oamenilor, a bolilor. ține la adevăr și omenie. La un moment dat e ajutat de umanistul Erasmus, autor al Elogiului nebuniei, și ajunge medic municipal la Basel. Adversar al inerției și automulțumirii Paracelsus iscă scandaluri, schimbă locul și pe unde ajunge se remarcă bun terapeut și practician. Pune accent pe refuzul rutinei și obișnuințelor, căutând cu orice preț noul, tratamentul eficient. își îmbogățește experiența prin experimentări. Are intuiții
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
concluzii s-au dovedit profetice asigurând durata operei sale. Cu Morgagni, Anatomia patologică intră în logica medicală a stabilirii stării de boală și de sănătate. Timpul a invalidat toate malițiozitățile la adresa operei sale, care desigur a stârnit și invidii. Un adversar al experimentelor: Georges Ernest Stahl (1660 - 1740) medic, fiziolog, chimist, filosof, profesor la Halle, medic al regelui Prusiei, membru al Academiei Berlineze de științe, Stahl, ilustrează un alt versant al acestui secol, decât cel principal onorat de Morgagni. Theoria medica
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
generală ca și metodologia introduse de Laënnec s-au impus timpului ca valabile până astăzi. Prin observații, analize, analogii exacte Laënnec a făcut din clinică un domeniu de metode precise de investigație de rigoare științifică, deschizând calea medicinei moderne. Dintre adversarii de temut ai lui Laënnec cităm pe François Broussais (1772 - 1838) autor de cărți medicale cu o concepție simptomatologică centrată pe fenomenele inflamatorii și pe iritabilitate, tratamentele constând în dietă și sângerări. Bătăios și ateu, atacator și al lui Corvisart
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
atâta grație ca cea care, în fiecare scenă, arată ceva nou, care ține în permanență spiritul în atenție și care, printr-o sută de mijloace surprinzătoare, își atinge pe nesimțite scopul." De aceea regula unității de acțiune întâlnește multă rezistență. Adversarii ei se tem că ea va vesteji creația, restrângând foarte tare alegerea subiectelor, punând frâu imaginației. Pentru autorii baroci precum Rotrou sau Pichou, precum Rayssiguier sau Mareschal, care vor să facă din teatru o "Prescurtare a întregului univers" ("Abrégé de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe niște lucruri stranii. În asemenea situații mai ales Poetul are dreptul să prefere verosimilul adevărului, și să lucreze mai curând pe un subiect inventat și rezonabil decât pe unul adevărat și neconform cu rațiunea". Cât despre d'Aubignac, înverșunat adversar al lui Corneille, puțin îi pasă de rolul de garant pe care acesta îl atribuie istoriei în teatrul său. "Este o idee foarte ridicolă, spune el, să mergi la Teatru ca să înveți Istoria". 4.1.3. Gustul publicului Dacă punctul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niciodată pe nimeni să o utilizeze." Scena clasică nu trebuie să rămână niciodată goală. Spre deosebire de Corneille, Racine nu vorbește decât foarte rar de compoziția pieselor sale, cu excepția debutului său pe scenă, în Prefața la Alexandre, unde, pentru a închide gura adversarilor săi, el scoate în evidență faptul că tragedia sa este bine construită, pentru că scenele au legătură între ele, iar venirea fiecărui personaj este motivată cu grijă. Însă de ce anume se plâng ei [detractorii săi], dacă toate scenele mele sunt complete
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ne atrage atenția Ogier, în Antigona lui Sofocle, trece o noapte între prima și a doua înmormântare a lui Polynice. Acțiunea din Heautontimôroumenos de Menandru necesită și ea două zile. Acestea sunt, după cum am văzut, argumentele pe care le reiau adversarii lui Chapelin ca răspuns la regula celor douăzeci și patru de ore hotărâtă de el cu doi ani mai târziu. Sunt obiecțiile lui Godeau, sau cele ale autorului anonim al Discursului către Cliton (1637). Pentru a apăra tragicomedia, Ogier atrage atenția că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un ton plin de furie și dispreț totodată: Ah mon ami! Am înțeles. L-am liniștit; și veți fi de acord că eroarea-i nu era deplasată." Teatrul, care stârnește atât de mult entuziasm în epoca Luminilor, are totuși un adversar redutabil în persoana lui Jean-Jacques Rousseau. Condamnându-l în numele moralei, în Scrisoarea către d'Alembert despre spectacole (Lettre à d'Alembert sur les spectacles, 1758), este la mii de leghe distanță în a împărtăși optimismul Enciclopediștilor, împotriva cărora a dus
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din lucrarea Caragiale în presa vremii 34, în privința tezei legate de efemeritatea operei lui Caragiale, E. Lovinescu a avut precursori în critica sincronă, de exemplu în Anghel Demetriescu (prin câteva studii din 1896 și 1903), în "cel mai perfid dintre adversarii operei caragialene "35, Pompiliu Eliade, în G. Panu și în mulți alți comentatori care împărtășeau părerea că "dramaturgia lui Caragiale, atât de ancorată în realitatea social-politică a vremii, este condamnată la o moarte rapidă. Așadar, o operă fără posteritate, menită
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conștient (ironie situațională) A2 = A3: ironie al cărei auditoriu este mijloc pentru scop.138 În toate aceste cazuri, ironia uzează de o multitudine de procedee, inventariate chiar din Antichitate: interogația și turnura imperativă, atribuirea către sine a ceea ce se reproșează adversarului, anateza (răsturnarea totală absolută a unui etalon curent de morală și logică), antiparastaza (argumentația contra obiecțiilor față de negativul acuzat, încheiată prin elogiul acestuia), paradiastola (amestecul de afirmații pozitive și negative despre pozitiv și negativ), diasirmul (retorica afirmației sinuoase între pozitiv
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tratate, își asigură luxul "meritat". Un astfel de urmaș al lui Hipocrate exclamă cinic: "Trăiască medicina și antrepriza de pompe funebre"69. Același comportament iresponsabil este perpetuat și în mediul medical din romanul lui Ion Băieșu Balanța, în care Butușină, adversarul nonconformistului dar integrului doctor Mitică, a ajuns director adjunct al unui spital municipal, deși este analfabet. Un caz contrar, de intelectual anxios, speriat de ipoteza demascării, amintind de moftangiul "savant" pe care "critica-l iritează și-l neodihnește ca pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
liceu, pe care-l cununa în aceeași zi Nicu Filipescu. Dilema se rezolvă prin "diplomația" profesorului care, "ca românul, imparțial", reușește să onoreze ambele obligații, compunând pentru ambii socrii câte un toast în care elogiază respectivii nași, calomniindu-le principalii adversari, într-o simetrie perfectă. În mod evident, textele erau identice, cu excepția numelui celui ponegrit: Take Ionescu, în discursul adresat lui Nicu Filipescu, și invers. Hipotextul caragialian pentru acest tip de joc textual prin redactare șablonată ce suportă minime ajustări în funcție de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar conspira tatăl împotriva fiului, ori sf. Duh împotriva tatălui. Când au poftă de joc, unul ia la carambolaj pe vreun agiamiu vădit, și cât ține partida, cel care nu joacă stă împrejurul biliardului, făcând toate chipurile să demoralizeze pe adversarul jumătății sale"51. Spre deosebire de Cotadi și Dragomir, a căror relație se bazează pe egalitate și solidaritate, ceea ce explică lipsa de violență între ei, celelalte perechi urmuziene sunt asociate pe baza unor raporturi de tip stăpân-servitor, așadar raporturi inegale, care degenerează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
știm nimic despre viața acestuia din punct de vedere strict istoric (după cum remarca și teologul Rudolf Bultmann, preluat de către Mircea Eliade).48 Creștinismul însuși presupune o gândire mitică atâta timp cât reiterează periodic timpul fondator, timpul sacru, necorupt de istorie (al cărei adversar declarat se considera istoricul român al religiilor), prin ritualul imitării cristice, nucleul întregii doctrine creștine.49 "Un mare număr de zei și de eroi ucigători de balauri au devenit niște Sfinți Gheorghe; zeii furtunii s-au transformat în Sfântul Ilie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
că singurul contact real al omului modern cu sacralitatea cosmică se efectuează prin inconștient, fie că e vorba de visele și de viața lui imaginară, sau de creațiile care izvorăsc din inconștient (poezie, jocuri, spectacole etc.)."102 Discipolul, dar și adversarul lui Freud, Jung, a corectat unele aspecte controversate ale teoriei freudiene, lansând însă alte idei nonconformiste, care au stârnit de asemenea atât emulație, cât și antipatie. Punctul central al teoriei sale, opoziția dar și complementaritatea dintre "subconștientul colectiv" (comun tuturor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
289 Dar ceea ce numim mit, cu o nuanță peiorativă, este de obicei certitudinea celuilalt, afirmă Gusdorf, când suntem la rândul nostru închiși în a noastră. Catolicul și comunistul își vor spune bucuroși unul altuia "mitoman", fiecare rămânând surd la credința adversarului. "E întotdeauna greu să pui în evidență miturile ce servesc drept temelie societății în care trăim", deși se încearcă acest lucru în epocile de ruptură și pluralism, însă cel care denunță miturile apare ca un protestatar și încercarea sa, prin
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prin solstițiul de iarnă), necesitatea psihologică fiind cea care determină procesul apariției eroului în noi înșine, și prin care acceptăm călătoria "șamanică" în subconștientul nostru pentru a descoperi în cele din urmă "relația cu semnificația totală a lucrurilor".440 Probele, adversarii, monștrii înfruntați, reflectă credințele sociale și preocupările culturilor care le dau viață, cea mai grea probă fiind confruntarea cu moartea, "cea mai întunecată zonă a subconștientului", "esența a ceea ce suntem".441 Ștefan Borbely preia teza lui Gregory Nagy, conform căreia
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și alimentându-și fantasmele despre putere. Ei îl creează în 1933 pe Superman, "expresia concentrată a fanteziei adolescentine moderne".588 Inițial cei doi creaseră un alt supraom, chel și mârșav, care ulterior avea să devină unul dintre cei mai redutabili adversari ai lui Superman, cel mai inteligent om de pe planetă, Lex Luthor.589 Autorii recunosc că au gândit acest personaj ca o combinație între marile figuri eroice mitice ale Antichității, Samson și Fig. 9 Wonder Woman într-o situație "obișnuită" Hercule
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
război (reducerea folosirii hârtiei cu 15-20%). Desenatorii care nu participă în mod direct la război percep pericolul de proporții uriașe și își pun în joc cele mai bune arme, super-eroii,616 plasați acum în situații cu totul noi, în fața unor adversari de altă factură (paradigma New Deal lasă locul discursului belicos, iar infractorii locali sunt dislocați de amenințări străine). Dacă inițial super-eroii se adresau americanilor de mijloc, în război ei devin efigii ale patriotismului, apărători necondiționați ai intereselor naționale americane, exprimând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tânjeau după recunoaștere, noul grup de mutanți este proiecția mișcărilor pentru drepturi sociale din anii '60, cu facțiunile de rigoare (profesorul Charles Xavier mai moderat, un Martin Luther King Jr. al benzii desenate, militând pentru recunoaștere și drepturi egale, iar adversarul său, Magneto, mai apropiat de radicalii Malcolm X sau Stokely Carmichael și "naționalismul negru"). Noua serie X-Men din 1975 aduce în prim plan echipa multiculturală (Wolverine canadian, Colossus rus, Storm africană, Thunderbird nativ american, Sunfire japonez, Banshee irlandez) și cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și realizare grafică (dincolo de cele câteva titluri inovatoare amintite mai sus). Începând din anii '70 se recurge la un artificiu formal, pentru a da un impuls industriei și a stârni interesul: eroii nu se mai luptă doar cu clasicii lor adversari, ci și între ei. Multe numere exploatează această găselniță și aproape toți eroii se luptă unii cu alții. Se demarează chiar proiecte comune între DC și Marvel, în care eroi aparținând celor două universuri distincte se confruntă sau fac echipă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
banda desenată poate oferi mai multe paliere de lectură, în funcție de contextul și de subiectivitatea receptorului. Încărcătura semantică și forța evocativă a eroului rezidă în imaginea sa, în ceea ce îl face unic, de neconfundat: costumul.741 Costumul eroilor (dar și al adversarilor lor) este o uniformă, o "obligație profesională" (când, sub amenințarea unui rival, Superman își dezvăluie costumul real ascuns sub cel banal al identității sale de Clark Kent, le transmite altor personaje și cititorilor de asemenea că se pregătește pentru "cealaltă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sunt variate, mai ales asupra originilor protagoniștilor, fanii așteptând dezvăluirea de noi aspecte ale personajului, de noi stiluri de interpretare, dar și păstrarea continuității (originea și costumul sunt strâns relaționate, costumul oferind aluzii despre origine, despre puterile eroului precum și despre adversarii acestuia).757 În discuția despre continuitate, Reynolds identifică trei niveluri ale acesteia. Astfel, un prim nivel ar fi continuitatea serială, care include povestea de fundal, cu toate trăsăturile ei (originea personajelor, relațiile dintre ele și cu terți, profiluri individuale, timp
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în viitor, existând și creații exterioare acestei continuități, precum seria Batman pentru televiziune din anii '60, care se îndepărta de la spiritul personajului și al eposului său).758 Fig. 24 Trinitatea DC O remarcă interesantă a lui Reynolds se referă la adversarii super-eroilor, super-ticăloșii (super-villains), cărora le conferă rolul de "motoare" ale continuității diacronice. Ei sunt adevărații protagoniști ai narațiunilor particulare, ai episoadelor, ei sunt principiul activ al fiecărui eveniment, super-eroii fiind pasivi, responsabili cu menținerea stării de fapt, intervenind doar când
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
doar celui terestru (adoptiv), se pretează la numeroase interpretări în cheie psihanalitică el este atât adolescentul nemulțumit de familie și revoltat, care în cele din urmă devine salvatorul lumii, cât și imigrantul de succes în America. Cel mai periculos dintre adversarii săi, Lex Luthor, cel mai inteligent om al planetei, îndeplinește funcția tatălui oedipian (într-un episod nr. 70 din 1964, acesta chiar călătorește în timp pentru a se căsători cu mama reală a lui Superman), ceea ce îl face pe erou
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]