11,054 matches
-
la geniala Martha - când e supărată, zgârie ca o pisică. Ceva din spusele ei nu-mi părea în regulă, dar nu-mi dădeam seama ce anume. — Martha ți-a spus toate astea? Madeleine își lustrui gheruțele roșii. — Când numele din agenda neagră au ajuns în ziare, am știut că Martha trebuie să fi fost. I-am smuls o mărturisire. M-am întors către Emmett. — Unde-i Georgie? Bătrânul se foi. — Probabil că stă într-una din casele mele libere. Îți aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încolțesc. • • • Am găsit-o pe adevărata fiică a lui Emmett Sprague mâncându-și prânzul singură, așezată pe o bancă, la umbra clădirii Young & Rubicam. Când m-am așezat vizavi de ea nu și-a ridicat privirea. Mi-am amintit că agenda neagră a lui Betty Short și fotografiile au fost ridicate de la o cutie poștală aflată cu o stradă mai încolo. Am urmărit-o pe bondoaca fetiță-femeie cum ciugulește dintr-o salată și, între timp, citește ziarul. În cei doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
citească fragmente cu voce tare, aruncând din când în când priviri spre fata cu picioarele rășchirate. Apoi a început s-o taie, s-o ardă și s-o lovească, iar în timp ce fata zăcea leșinată de durere, nota totul într-o agendă pe care o avea mereu asupra ei. Georgie privea și intona împreună cu ea imnurile comprachicos. După două zile încheiate a tăiat-o pe Elizabeth Short de la o ureche la alta, ca pe Gwynplain, ca să n-o urască în clipa morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
publicitate pentru o săptămână. Putea foarte bine să fie spânzurat ca hoții de cai la cât de mincinos era. — Știi cum e... zise ridicând din umeri. — Nu e cazul? se Încruntă Miller. Îi arăt eu lui „nu e cazul“! Scoase agenda și mâzgăli ceva. Dimineața următoare Începu cu o duzină de accidente În trafic. Niciunul soldat cu morți, dar toți dăduseră vina pe centimetrii de zăpadă căzuți peste noapte. Pe la opt și jumătate, cerul era cenușiu ca țeava de pușcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se potrivească descrierii făcute. Niciun îngrijitor? Sellitto își consultă notele: „L-au găsit după ce au deschis a doua ușă, măturând. Părea...” - La naiba, izbucni Rhyme. El era! Arăta complet diferit de criminal, nu-i așa? Sellitto privi din nou în agendă: „Părea cam de 60 de ani, chel, fără barbă și purta o salopetă gri.” - Salopetă gri! țipă Rhyme. - Da. - Așa se explică și bucata de mătase. Era un costum. - Ce tot vobești? se amestecă și Cooper în discuție. - Suspectul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu din ăla zvăpăiat. Mai mult, nu se vedea cu nimeni de ceva vreme. - Rhyme, nu pare că l-ar fi cunoscut pe criminal, spuse Sachs în microfon. - Nici nu ne așteptam la acest lucru, am dreptate? Magicianul are o agendă puțin diferită. Cine știe care o mai fi și aceea... - Cu ce se ocupa? se întoarse ea către cei trei ofițeri. - Era stilist la unul din teatrele de pe Broadway. I-am găsit trusa pe aleea din spate. Cu fixativ, machiaje, pensule. Sachs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să fie plantate și aveau încrengătură cu ceea ce puneai de fapt la cale. Cardul de acces putea fi de le trei hoteluri, dintre care unul era Lanham Arms. Numele i s-a părut cunoscut detectivului Bell, așa că și-a verificat agenda. A ieșit la iveală că stătuse acolo la o cafea în urmă cu o săptămână pentru a pune la punct toate detaliile despre asigurarea protecției familiei lui Grady. Roland mi-a spus că hotelul este chiar lângă clădirea unde locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
urgent. Apoi m-am năpustit în camera lui Ben și am pornit o cercetare amănunțită, căutând ceva care ar fi putut să-mi dea un indiciu unde anume plecase. Iar răspunsul era stupid de simplu, nimic surprinzător: i-am găsit agenda, am început să sun sistematic la toți prietenii lui și, după ce încercasem cam la o duzină, l-am depistat la un vechi prieten de la școală. Când a venit la telefon, eram atât de nervoasă că abia am putut vorbi: cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
brânză și biscuiți Wheat Thins, apoi se uită pe furiș în sufragerie să vadă dacă Emmy era bine. Văzând-o că stă întinsă pe spate, cu un braț așezat peste ochi, Leigh scoase telefonul mobil și selectă numele Adrianei din agenda telefonică. Scrise: SOS. E&D terminat. Vino R.P.D. — Ai Advil? strigă Emmy de pe canapea. Apoi adăugă mai încet: — Duncan întotdeauna avea la el Advil. Leigh deschise gura să adauge că Duncan avea întotdeauna la el o mulțime de lucruri — cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
singura zi din cariera ei — și poate chiar din viața ei — când nu se trezise la timp și plecase de acasă arătând ca o boschetară — și singura dată când acest lucru conta. Din fericire, Gilles acceptase să o strecoare în agenda de programări în ultimul minut. (“Poți să vii în locul Adrianei la ora unu dacă nu se supără”, îi sugerase el. “N-o să se supere!” țipase Leigh la telefon. “Îmi asum toată răspunderea!”) și plănuise să treacă pe la Barneys să cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era tentată să creadă că această concurență răutăcioasă pornea mai degrabă de la Gilles, decât de la Ricardo care, spre amărăciunea lui Gilles, părea foarte încântat să primească aproape toate contractele prestigioase ale agenției. Avea multe nume mari de la Hollywood, iar în agenda lui erau trecute anual — și cu un an înainte — festivitățile de premiere. Cei doi bărbați merseseră împreună la școala de coafură și cosmetică, au lucrat ca asistenți în toate saloanele de pe Madison Avenue, apoi, deși s-au lansat amândoi exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plată și, când acesta o aduse, i-o dădu lui Leigh. — Presupun că o să plătească Brook Harris. — Desigur. Puse în carnețel cardul ei nou-nouț American Express Corporation și se lăsă pe speteaza scaunului. — Așadar, Jesse, zise ea scoțând din geantă agenda cu coperți roșii din piele, când ne mai vedem? Sunt liberă la prânz marți și vineri săptămâna viitoare, dar marți mi se pare mai bine. Bineînțeles că ești binevenit și la birou să cunoști— — Nu pot săptămâna viitoare. — Oh. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
săptămâni. Mai ales după nebunia cu trenul de azi dimineață. Și-atunci, putem s-o lăsăm pentru când o să mai vin sau, dacă te tentează, m-aș bucura să te primesc în Hamptons. — Ei bine, va trebui să-mi verific agenda și te voi contacta, spuse ea cu răceală. — O să-ți spună să vii, zise Jesse. — Poftim? — Henry. O să-ți spună să vii. Nicio grijă, Leigh, nu e chiar atât de departe și-ți promit că o să am mare grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai fi în stare să dea telefonul acela dacă n-o făcea acum, Leigh ridică receptorul și formă numărul. — Ce repede te miști, răspunse Jesse. Părea că vorbește în zeflemea. Cu ce vă pot ajuta, domnișoară Eisner? — Mi-am verificat agenda și ne putem întâlni în Hamptons. El se arătă destul de reținut să nu jubileze, dar Leigh simți că zâmbește satisfăcut. — Îți mulțumesc, Leigh. Voi fi plecat din oraș în următoarele două săptămâni ca să mă documentez. Îți convine a doua săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
foarte promițător. Cu siguranță mult mai favorabil decât în cazul bărbaților cu care te întâlnești tu de obicei... Te sun când mă întorc în New York duminică, bine? Se auzi un țac-țac și maică-sa zise: Stai să văd... să verific agenda. Ah, da, atunci vom fi în Dubai. Celularul ar trebui să funcționeze, dar întotdeauna e mai bine să suni pe telefonul din apartament. Ai numărul ăla? — Îl am. Vă sun acolo. Urează-mi succes! — N-ai nevoie, querida. Ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ei clasici în locul pantofilor cu tocul înalt pe care îi purtase în ultimele săptămâni. Când Rafi aparu îmbrăcat într-o pereche de jeanși curați și o cămașă albastră, Emmy stătea pe pat, cu un aer serios, și se uita prin agenda ei, încercând să pară distantă și preocupată. Rafi se opri în fața ei, îi strânse părul într-o coadă de cal și o sărută pe gât. Era un gest intim, cum vezi la cei care petrec mult timp împreună și, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vrut să treacă să mă salute când se întorcea de la aeroport, am stat de vorbă doar câteva minute și am uitat. Ce ai dori? întrebă Leigh, mulțumită că avea ceva de făcut. Își scoase telefonul și începu să caute prin agendă. — Sushi? Vietnameză? În Greenwich au niște ruloruri de primăvară nemaipomenite. — Leigh. — Sau am putea să pregătim ceva de mâncare dacă vrei. O omletă cu brânză și cartofi prăjiți? Ar fi foarte bine. — Leigh! Vorbea la fel de tare, dar tonul îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lucrurile baltă. Ce-ar zice atunci despre mine acest model al portăreselor? Așadar... Eugenia Dominga, adică Domingo del Arco? Foarte bine, am să notez, nu cumva să uit. Nu există artă mnemotehnică mai sigură decât să ai în buzunar o agendă. Așa spunea și neuitatul meu don Leoncio: Nu-ți umple capul cu ce-ți încape-n buzunar! La care ar trebui adăugat: Nu-ți umple buzunarul cu ce-ți încape-n cap! Dar cum o fi chemând-o pe portăreasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
regizorul și producătorul acestei mici comedii. Uneori Fima și-l imagina pe Uri Gefen trezindu-se dimineața, bărbierindu-se cu un aparat de bună calitate, așezându-se să ia micul dejun cu un șervet imaculat pe genunchi, uitându-se În agenda de buzunar, observând cruciulițele desenate În ea de două ori pe lună și amintindu-i Ninei la cafea, ascuns În spatele ziarului, că era timpul să-i acorde lui Fima tratamentul periodic, ca să nu se usuce de tot. Dar această bănuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și Sadat, ci dimpotrivă, cu mici gesturi de bunăvoință, care puteau să topească treptat barierele de ură și mânie. Să dea naștere primelor vibrații ale unei destinderi emoționale. Unde joyceene mai degrabă decât cutremure shakespeareene. Tropisme mai degrabă decât cataclisme. Agenda e următoarea: PLO e de acord să ajute la salvarea restului de evrei din Etiopia. Sau din Yemen. Noi trimitem o scrisoare de mulțumire comandamentului lor din Tunis și În felul acesta se produce o fisură În această situație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
te-ai dăruit trup și suflet unei singure persoane și grupului restrâns de oameni din jurul lui. Nu ai mai ieșit cu adevărat din acest cerc strâmt de când aveai 18 ani. În afară de întâlnirile cu mine. Dar nu vreau să am o agendă de numere de telefon plină cu numele unor oameni cu care am stat la coadă la xerox, o contraziceam. Nu aș suporta un program ca al tău, trebuind să ieși în fiecare seară, săptămână după săptămână, numai ca să întreții aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu-mi permiteam s-o șterg și pe Maria de pe lista mea de prieteni aflată în declin. —Deci, Gary, ca să ne întoarcem la întrebarea ta de mai devreme, ce cauți aici și de unde ai adresa mea? —Adresa o am din agenda de lângă telefonul Mariei. Motivul pentru care sunt aici e mai delicat. O să fii foarte șocată când o să-ți spun. Îmi imaginez că ai încredere deplină în partenerul tău. Nu, nu era ironic. Nu se poate ca Maria să-i fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
doamne, câțiva ani mai târziu, Îi consolidă statutul de vedetă În devenire a romanului literar din lumea anglofonă. Eseurile sale elegante, cosmopolitane, apăreau În cele mai prestigioase publicații. Amfitrioanele se Întreceau să Își asigure prezența sa la cine și serate. Agenda Îi era Întotdeauna plină. Doar fugind din când În când până În Franța sau În Italia mai reușea să scape de presiunea permanentă a vieții sociale londoneze. De aceea, după cum el Însuși Înțelesese, devenise motiv de uimire și chiar de gelozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de față i se spune Monty. — Înțeleg... Și ce-ar trebui să scriu În acest frumos volum, Monty? — Numele dumneavoastră, dacă nu vă supărați, domnule. În dreptul zilei de naștere. — Adică cincisprezece aprilie, spuse Henry răsfoind caietul, care arăta ca o agendă de birou, cu câte un citat din Tennyson pentru fiecare zi. „M-a gorgonizat din cap până-n picioare / Cu privirea-i britanică de piatră - Maud“, citi el cu voce tare. Un motto cam abraziv pentru ziua mea - deși știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
înțepată, dar, draga mea, tot ceea ce știu am învățat de la tine. — Aproape că-mi vine să cred că e posedată! a continuat Helen. Crezi c-ar putea să fie? a întrebat-o Anna foarte încântată, evident gata să-și scoată agenda ca să le dea numele unui exorcist bun. („Am auzit că e grozav. Toate prietenele mele au mers la el.“) — Uite ce e, fetelor, a zis mama cu blândețe, Claire a trecut prin multe. Așa e, am fost eu de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]