12,606 matches
-
mare, cu șapcă verde? — Domnul Ignatius Reilly. El expedia scrisorile. Cine o fi scris ceva atât de îngrozitor? — Hei, se auzi vocea lui Jones la telefon. La voi la Levy Pants mai lucrează mutra aia grasă cu șapcă verde? Un alb mare, cu mustață? — Nu mai lucrează, răspunse domnul Gonzalez cu voce stridentă și trânti telefonul. — Cine era? întrebă domnul Levy. — Nu știu. Unul care-l căuta pe Reilly. Șeful de birou își șterse fruntea cu o batistă. Cel care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
decorul la fel de bine cum ar fi făcut-o un bec de neon. Participanții la reuniunea de start din seara aceea păreau mai preocupați de propria lor soartă, decât de soarta lumii. Constat că nici unul dintre cei prezenți în cavoul acesta alb nu ne-a onorat cu o privire. N-au dat nici măcar puțin din cap spre gazda a cărei băutură o consumă și al cărui aer condiționat îl viciază cu parfumurile lor pătrunzătoare. Mă simt ca un observator la o încăierare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
De luni de zile mor toți de dorința unei petreceri reușite. Vino. Trebuie să vezi decorațiile pe care le-am făcut. Îl duse pe Ignatius în fața căminului și-i arătă un vas de flori care conținea un trandafir roșu, unul alb și unul albastru. Am cumpărat și niște hârtie creponată, dar nimic din ce am reușit să fac cu ea nu m-a satisfăcut. — Asta e o monstruozitate florală, comentă Ignatius iritat, bătând în vas cu sabia lui de plastic. Florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mancuso sub acoperire. Te arestez pentru acostare și deținere de poze pornografice. Tocmai atunci cele trei membre ale auxiliarului feminin dizolvat, Frieda, Betty și Liz, intrară în mulțimea care îl înconjura pe Ignatius. Treisprezece Ignatius deschise ochii și văzu ceva alb plutind deasupra sa. Îl durea capul și îi zvâcnea o ureche. Apoi ochii lui, și albaștri și galbeni, începură încet să se focalizeze și, cu toată durerea de cap, își dădu seama că privește spre un tavan. — În sfârșit, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
om! Amenințat să fie dat în judecată și i se cer cinci sute de mii de dolari despăgubire. Ai făcut-o de oaie, Ignatius. Ai dat serios de bucluc. Te rog, spuse slab Ignatius. Fața lui palidă devenise de un alb care bătea în cenușiu. Se simțea într-adevăr rău. Valva sa execută mai multe manevre care întreceau în originalitate și violență tot ce simțise până atunci. Când m-ai trimis să lucrez, ți-am atras atenția că se va întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îngropat de sarcinile administrative greoaie, de conducerea patologilor seniori, a rezidenților, de aranjarea turelor studenților la medicină și de toate celelalte. Ajunsese să se bazeze pe Raza, care era extrem de inteligent și ambițios. — Hei, Raza. Îl mai ții minte pe albul de patruzeci și șase de ani, cu răni în urma unui accident, din urmă cu o săptămână? Care a intrat cu mașina într-un parapet? — Mda, mi-l amintesc. Heller sau Weller. — Fiica a cerut sânge? — Da. I-am dat sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Roberts? — Nu, este un test vechi. Un examen toxicologic care a fost comandat cu opt zile în urmă. Numele pacientului este Weller. Citi numărul de serie. Urmă o pauză scurtă. Auzi un zgomotul tastelor de calculator. — John J. Weller? Bărbat, alb, patruzeci și șase de ani? — Da. — Am făcut un text toxicologic complet, la 3:37 a.m., duminică, pe opt mai. Test toxicologic și, ah, alte nouă teste. — Și ați păstrat proba de sânge? — Da, sunt sigur că am păstrat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de metri înălțime, spuse Koss. Plutesc la patru sute de metri deasupra solului. Se văd clar cu ochiul liber și pot fi fotografiate ușor. La apus, devin chiar frumoase. Imaginea se schimbă. Aici le vedeți în timp ce soarele coboară. Scrisul trece de la alb la roz, apoi la roșu și, în final, la un indigo închis. Deci are calitatea, dă senzația că este un element natural, în peisajul lui natural. Se întoarse la imaginea inițială a norului, în lumina zilei. — Aceste litere sunt generate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Era același vânzător sau altul? Oare cum Îi spuneau cumpărătorii...? Smochinar...?! se Întreba Zeliha În timp ce stătea nemișcată pe o masă dintr-o cameră enervant de albă și de imaculată. Nici echipamentul, nici bisturiele nu o speriau atât de mult ca albul acela absolut. Era ceva În culoarea aia care aducea cu tăcerea. Amândouă erau lipsite de viață. Pe când Încerca să scape de sub influența acelei culori a tăcerii, atenția i-a fost atrasă de o pată neagră din tavan. Cu cât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cea mai vagă dorință să-l dezlege. Nu simțea nimic, nici durere, nici tristețe. Deci, trase ea concluzia, probabil că În cele din urmă indiferența câștigase. Nu numai copilul, ci și simțurile Îi fuseseră avortate pe masa aceea de un alb imaculat din camera alăturată. Poate că era o speranță pe undeva. Poate că acum putea să meargă la pescuit, poate că În cele din urmă reușea să stea nemișcată ore În șir fără să se simtă frustrată sau lăsată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
femei, miriadele de carpete ce Împodobeau podeaua, argintăria veche din dulap, samovarul de pe șifonier, caseta din video (Culoarea Rodiiloră, cât și nenumăratele tablouri și icoana cu Rugăciunea Sfintei Ana și posterul cu Muntele Ararat acoperit cu o zăpadă de un alb imaculat - au amuțit pentru o clipă pe când Încăperea căpăta o luminozitate neobișnuită, fiind scăldată În lumina somnoroasă a felinarului care tocmai se aprinsese afară. Fantomele trecutului se aflau acolo, cu ei. O mașină a oprit și a parcat În fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nopții, zeci de notabilități armene care locuiau În Istanbul au fost arestate și duse cu forța la sediul poliției. Cu toții se Îmbrăcaseră adecvat, erau ca scoși din cutie, de parcă s-ar fi dus la o ceremonie. Purtau gulere de un alb imaculat și costume elegante. Erau cu toții literați. Au fost ținuți la sediul poliției fără nici o explicație, până când au fost În cele din urmă deportați fie În Ayash, fie În Chankiri. Cei din primul grup erau Într-o stare mai proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ani, blondă, cu ochi albaștri din Thessaloniki Împreună cu mama ei, plângând amândouă după ce tatăl ei murise În Războaiele Balcanice; apoi se vede la Istanbul, e sfârșitul lui octombrie, proclamarea Republicii Turce moderne. Steaguri. Vede multe steaguri, colorate În roșu și alb, iar pe ele semiluna și steaua, fluturând În vânt ca niște haine abia spălate. Din spatele steagurilor se ivește chipul lui Riza Selim, barba lui deasă și ochii mari și triști. Apoi se vede ca tânără femeie stând la pianul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ideea unei cântărețe transsexuale pe scenă, Zeliha avea o teorie. — E din cauză că se simt amenințați de prezența ei. I-a făcut cu ochiul lui Pașa al Treilea, care era Încovrigat pe pat ca o pernuță grea din blană de un alb imaculat, urmărind-o cu niște ochi mijiți, de un verde strălucitor. — Vocea ei e atât de divină, iar costumele ei atât de ostentative, Încât sunt sigură că sunt Îngrijorați că atunci când apare la televizor nimeni n-o să-i mai asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
peisaj de-a dreptul de poveste, mirific, uluitor de mirific... Nici prea ger, nici prea fleoșcăială, încît zăpada se înființase pe fiecare fir de sîrmă, fiecare creangă, oricît de subțire și pretutideni unde exista ceva, pentru a acoperi totul cu alb pufos, încărcat de liniște estompată. Un peisaj cu adevărat mirific. Parcă am fi fost cu totul în altă lume. Sau poate că așa și eram. Atîta zăpadă părea să ne fi transformat în alte creaturi din alte vremuri și dimensiuni
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
după revelația ei. Charlie zâmbi fără să zică nimic, ca un motan, cu ochii pironiți pe drumul Întunecos care se Întindea În fața lor și cu gândurile pierdute Într-o zare neștiută, misterioasă. Studioul avea tavanul Înalt și pereți de un alb imaculat, acoperiți cu picturi șocante, de dimensiuni monumentale. Unele aveau un fond roșu aprins, o serie de portrete ale unor personalități comuniste precum Stalin, Lenin, Karl Marx și Engels. Altele erau În nuanțe de negru, gri și alb, și Înfățișau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de un alb imaculat, acoperiți cu picturi șocante, de dimensiuni monumentale. Unele aveau un fond roșu aprins, o serie de portrete ale unor personalități comuniste precum Stalin, Lenin, Karl Marx și Engels. Altele erau În nuanțe de negru, gri și alb, și Înfățișau oameni goi, care munceau la câmp cu supunerea unor sclavi sau copii fericiți ce săreau Încoace și-ncolo, Într-o libertate absolută. Era deja târziu când ajunseră. Față de New York, unde artiștii stau Înghesuiți În apartamente minuscule, atelierul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bârfească. Și ieși repede din cameră. 6 Pe Coasta de Vest, visândla Coasta de Esttc "6 Pe Coasta de Vest, visând la Coasta de Est" Kitty adormi În patul imens al familei Rothschild din San Francisco. Cearșafurile erau de un alb imaculat. Mai Întâi, visă că era actriță În București. Se Îndrepta spre scenă, fără să știe dacă energia tuturor oamenilor din sala mare urma să o paralizeze sau să Îi dea putere. Apoi Începea să joace. Ascunși În Întuneric, spectatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aranjase scena și toate lucrările fuseseră expuse, nu mai părea ieftină, ci stilată. Fiecare dintre galerii avea stilul său unic și cel puțin o piesă care merita pomenită. Modern, nebunesc, neobișnuit, superficial, amuzant, pete mari de culoare, pânze mici În alb și negru, baloane, prostioare, postere, gravuri, picturi murale, instalații... dar și mai uimitor era faptul că toți muncitorii din seara precedentă se transformaseră miraculos În zei și zeițe ale frumuseții și stilului, iar prezența lor era intimidantă. Ceea ce vedea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bun. Matthew o conduse prin grădina interioară spre o altă aripă a casei, complet separată, așa cum Îi promisese. Descoperi acolo o cameră de zi mică, decorată cu o temă marină, cu un tapet care părea oriental, În nuanțe diferite de alb, un dormitor cu un dulap de stejar, Închis la culoare, și un pat ce arăta ca și când nu mai fusese folosit niciodată. În dormitor era frig, iar el dădu drumul la căldură. — O să dureze puțin până se Încălzește. Se așezară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Parcul Tematic Universal Studios: o monstruozitate de plastic și de prost gust. Vântul bătea destul de tare și nu era nimic interesant de văzut, așa că intrară În primul restaurant italienesc pe lângă care trecură și se așezară la o masă Îmbrăcată În alb. — Vrei să auzi ceva amuzant? Întrebă Diane după ce-i comandase unui tânăr ospătar italian spaghetti bolognese și pâine cu usturoi. — Oricând! răspunse Kitty, apoi comandă o salată cu somon afumat. — Am cunoscut de curând un tip foarte tare, african, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
hainele cele noi, pe care le cumpărase când spera să-l revadă pe Matthew: o fustă neagră, strâmtă și o bluză diafană, albă, cu broderie, foarte strâmtă pe talie și foarte În genul anilor ’50. Bineînțeles, cu sutien negru, nu alb pe dedesubt - un mic capriciu. Când intră În laboratorul foto abia o observă pe ea, cu atât mai puțin ținuta ei superbă. În cele din urmă Își Încheie negocierea și Închise telefonul, privind-o cu mintea În altă parte. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Desert Rose nu era duduița suferindă, iar ea, Kitty, personajul negativ. Era o perspectivă tentantă, Însă ea nu credea În bine și rău, nu credea În eroi și-n ticăloși. Viața nu era atât de simplă, nu se Împărțea În alb și negru. Nu voia să cedeze În fața Îndoielilor și a slăbiciunii. Nu acum. Probabil că mai târziu, la New York, avea să sufere cumplit, Însă În momentul de față trebuia să-și păstreze entuziasmul atât cât Îi stătea În puteri. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Simțea nevoia unui spațiu deschis și ieși din casă, aproape alergând spre Central Park. Sufletul Îi rămăsese la dealurile verzi ale Californiei. Copacii dezgoliți Își profilau siluetele Întunecate pe fundalul albastru al cerului, soarele era paralizat, totul era pictat În alb. Oamenii erau Îmbrăcați ca niște eschimoși, cizmele scârțâiau ca discurile vechi pe stratul gros de zăpadă, iar respirația ei fierbinte ridica dâre albe de aburi În aerul Înghețat. Dădu ocol lacului, se uită la zgârie-norii ce se oglindeau În ovalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ultimului tangou la Paris. Era filmul preferat al lui Charlie, Îl văzuse pentru prima oară la sfârșitul anilor ’70, când era student la Paris, unde Își cunoscuse și viitoarea soție. Desert Rose Încerca să se concentreze pe imaginile lente În alb și negru, ca un detectiv În căutare de indicii pentru psihicul lui Charlie. Să descopere ce-i plăcea atât de tare la acest film. Intriga era complicată, melodramatică și greu de crezut. Filmul o plictisea, dar era singura legătură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]