13,186 matches
-
Certificatul financiar de sarcini nr. 46311/2.06/00 În suprafață construit-neconstruită egală cu 598,62 mp situat În Iași, Aleea Ghica Vodă Grigore (această adresa În Iași nu există). b Filă 2, expertiză tehnică a unui imobil situat În Aleea Ghica Vodă Grigore În suprafață construit-neconstruită egală cu 403,80 mp. c Sentința civilă nr. 7136/4.05/98 de restituire a unui imobil În suprafață construit-neconstruită egală cu 450 mp, situat În Iași, str. Ghica Vodă nr. 43. d
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
imobil situat În Iași str. Ghica Vodă, În suprafață egală cu 450 mp. - Notarul public Blaj Avram Liliana oficiază Întocmirea contractului de vindere-cumpărare nr. 1375/2.06/00 pentru un imobil În suprafață construit-neconstruită egală cu 732 mp situat În Aleea Grigore Ghica Vodă nr. 43 (dimensiunea reală nedeclarata este de 886 m.p.). Vânzarea se face În temeiul Sentinței civile nr. 7136/4.05/98. (IX) - Am adresat Primăriei demersuri pentru a obține un raspuns privind interpretarea corectă a complexității situațiilor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
altădată. Cartea aceasta este dovada că familia Tăcu există, e puternică, Împreună cu Malin care locuiește aici, aproape, lângă noi și În noi, În ceruri. Știți cât de verde este Copoul primăvară, vara, pana toamnă, târziu-târziu? Un pic mai jos, din alee În alee, În grădina cu flori a Copoului e Însuși Malin. Și el o floare. La antrenamente? Poartă grijă - vreunei iubite, a mamei, a sorei? Bună dimineață, copilule! Epilog Școală care ne-a Înălțat cunoștințele, atâtea câte le-am dobândit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
aceasta este dovada că familia Tăcu există, e puternică, Împreună cu Malin care locuiește aici, aproape, lângă noi și În noi, În ceruri. Știți cât de verde este Copoul primăvară, vara, pana toamnă, târziu-târziu? Un pic mai jos, din alee În alee, În grădina cu flori a Copoului e Însuși Malin. Și el o floare. La antrenamente? Poartă grijă - vreunei iubite, a mamei, a sorei? Bună dimineață, copilule! Epilog Școală care ne-a Înălțat cunoștințele, atâtea câte le-am dobândit Într-o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
filosofic, Lyceu, denumire rămasă până astăzi pentru instituțiile școlare medii. În uzul contemporanilor săi, proaspăta instituție de învățământ era cunoscută sub denumirea de școală peripotetică, deoarece profesorii și ucenicii lor obișnuiau să converseze tematicile propuse dezbaterii plimbându-se pe o alee cu plopi (peripatoi). Crearea condițiilor necesare studiului științelor naturii, matematicii și filosofiei în liceu a fost determinată de punerea bazelor primei grădini zoologice de către Aristotel, a unei biblioteci și a unui muzeu de istorie naturală. Scopul educației, în viziunea stagiritului
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Senatul Universității ieșene, membru în Consiliul Național pentru protecția mediului înconjurător (1973ă, inițiator și membru al conducerii Casei Universitarilor - Iași (19501968ă și multe altele, permanent avea o grijă aparte față de bunurile materiale ale locului de muncă, inclusiv de florile de pe aleile din fața facultății și de becurile de pe holuri. Totdeauna era dispus să facă orice, să ajute pe oricine la rezolvarea corectă a oricărei probleme, dar nu s-a plâns niciodată de oboseală. A găsit permanent toată înțelegerea din partea familiei, pe care
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
bun." Sub semnătură, data: Gennevilliers, 9 mai 2006. Reveniți la București, până a desface bagajele călătoriei, ne ajungea din urmă vestea că, pe 1 iulie, Geta închisese ochii pentru totdeauna. Prima imagine răsărită instantaneu în minte o plasează în capătul aleii dintre blocuri, rezemată de brațul lui Nae, urmărindu-ne pe ultimii metri ai potecii care străpungea un gard viu către bulevardul animat, în afara câmpului ei de vedere. Și, imediat, caleidoscopic, pe deasupra anotimpurilor, încadrărilor în spațiu, scene boeme din vacanțele de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada 11 noiembrie 2011 31 ianuarie 2012. footnote> Dimineața devreme, în curtea Mănăstirii Golia, pe ger. Zăpada înghețată se așterne neatinsă pe dalele de piatră și printre copaci. Doar pe aleea ce duce spre intrarea în biserică sunt întipăriți câtiva pași ce-și păstrează secretul... or fi de bărbat, or fi de femeie... Din biserica înaltă răzbat cântările slujbei, câte o pală de vânt mai face să scârțâie trist copacii desfrunziți
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
duce spre intrarea în biserică sunt întipăriți câtiva pași ce-și păstrează secretul... or fi de bărbat, or fi de femeie... Din biserica înaltă răzbat cântările slujbei, câte o pală de vânt mai face să scârțâie trist copacii desfrunziți, pe aleea din dreapta curții se aude un târn măturând regulat zăpada. O femeie în vârstă de tot, aplecată din șale, curăță încet, fără de nici o grabă, dală după dală. Zici că este Sora Timpului și odată cu fiecare strat de zăpadă, mătură și câte
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
că nici nu i-am observat. Ai dreptate, da chiar au fructe, ca să vezi. Nu sunt maică măceșe, că ăla e arbust. Agrișe? Nici atât. Ei, sunt și ei așa maică pe lume, niște copaci fără nume.” Un călugăr grăbește pe aleea principală spre biserică. Poate știe ceva de copăceii cu fructe? „Știți, ăștia sunt copaci din aceia, fără nume.” Dinspre birourile editurii, vine un tânăr, suflându-și în palme de frig. Trece pe lângă copacii cu fructe și cotește spre Stăreție. Știe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
acestui tip de rezistență, fenomen pe care îl dorim cât mai repede trecător) de a colinda la rând librăriile, bibliotecile, muzeele, teatrele, sălile de concerte, monumentele și mănăstirile, spațiile de artă, anticariatele, cluburile, cenaclurile, evenimentele de esență culturală, apoi străzile, aleile, piețele și ungherele cu parfum de epocă. Această ispită, trecută să spunem și prin gândul filozofic, înseamnă vigoare și autenticitate intelectuală, după parcurgerea etapei îndoielii. De obicei, ieșeanul nostru nu este prea vorbăreț, preferă o atitudine de așteptare monotonă, molcomă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și apostrofează frații Teodoreanu, pictează pe undele de aer Tonitza, Băncilă, Craiu, Hotnog și Boușcă. Se strecoară umbrele așa ca într-un amurg așternut peste mireasma timpului liric de altădată. Ce oameni, ce creatori! Prin Copoul cel mare sau pe Aleea Principesa Maria (azi Aleea Copou), arhitecți ai caselor de aici italienii Trolli și Scolari, toți se plimbau agale, lăsându-se priviți de trecătorii care oricum îi știau și-i admirau. Uite-i pe cei mari, să nu-i deranjăm, copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pictează pe undele de aer Tonitza, Băncilă, Craiu, Hotnog și Boușcă. Se strecoară umbrele așa ca într-un amurg așternut peste mireasma timpului liric de altădată. Ce oameni, ce creatori! Prin Copoul cel mare sau pe Aleea Principesa Maria (azi Aleea Copou), arhitecți ai caselor de aici italienii Trolli și Scolari, toți se plimbau agale, lăsându-se priviți de trecătorii care oricum îi știau și-i admirau. Uite-i pe cei mari, să nu-i deranjăm, copii, mai încet, uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
glasuri și privirile se încarcă cu imagini de neuitat. Ne cinstim înaintașii ca pe o istorie înscrisă în firescul vieții și al memoriei care selectează banalitățile diurne de cele ce înseamnă reverberații ale esenței umane. Sunt locuri, sunt străzi și alei, parcuri și case pe care trebuie să le vedem pe îndelete, să ne bucurăm de frumusețea lor și vom prinde atunci iubirea totală de spațiile acestea și cu ochii sufletului, și cu reperele valorii trecutului sau prezentului. Plimbările pot fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care soarele se ascunde după dealuri rumenind cerul cu cercuri de foc. POLICROMIE FĂRĂ EGAL Cerul e albastru, cu doar câțiva nori albi. Plec spre Grădina botanică, unde nu mai fusesem de mult. Intru în paradisul vegetal, mă plimb pe alei, mă uit pe îndelete și sunt uimit de ceea ce poate să existe pe pământ. Descopăr și redescopăr cu emoție plantele și florile într-o policromie fără egal. Printre arborii și boschetele exotice zboară fluturi de toate mărimile. Unul era mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Monarhul cheamă pe salvatorul său, îi dă slujba de grădinar pe lângă palat și îi promite să îi îndeplinească, la cerere, orice dorință. Toate mergeau ca pe roate până când, într-una din zile, grădinarul nostru se întâlnește pe una din imensele alei ale grădinii regale cu Moartea. Îngrozit, grădinarul se prezintă Șahului și îi spune: "Padișahule, dă-mi calul tău cel mai iute, m-am întâlnit cu Moartea și vreau să fug la Ispahan, să mă ascund în mulțime și să scap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Trec pe aleea principală a Cimitirului Central Bacău și în mod spontan citesc pe o cruce: Cpt. Boroș Ioan Erou Căzut la Herța 29-VI-1940 Ritmul inimii se accelerează. Ceva mă țintuiește locului. Ce anume? Numele? Data? Locul? Amintirile încep să-mi răscolească sufletul
AMINTIRI DUREROASE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
libertății individuale a democrației, a fericirii și bunăstării omului. Proliferarea culturii și tehnologiilor media pun în lumină importanța politicilor media și a necesității intervenției publice în dezbaterea cu privire la viitorul culturii media și al comunicațiilor pe autostrăzile informaționale, dar și pe aleile divertismentului. Una din problemele cheie în viitor va fi cea cu privire la creșterea sau atenuarea caracterului de bun de larg consum al comunicațiilor și culturii. Cei care apără televiziunile comerciale din Statele Unite întotdeauna elogiază "televiziunea liberă", un produs dubios a cărui
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
parte a holului întunecat. Se întunecase de ceva vreme și afară. Numai haitele de câini se mai auzeau prin ferestrele negrebine închise, și numai din când în când, câte un bolnav sau câte un aparținător rătăcit la o țigară pe aleile părculețului dotat cu băncuțe din lemn, așezat într-o pădurice de salcâmi bătrâni locuită de multe familii de ciori ce stau amorțite în cuiburi. Ușa s-a închis în urma mea, aproape din inerție, cu un scârțâit asurzitor; am început să
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
mine pijamaua, am închis fermoarul genții... Am strigat-o pe doamna Mariana: ,,veniți, gata, sunt gata!’’ Am apucat zdravăn unul dintre mânerele genții albastre. M-a scos pe o ușă mai puțin ,,umblată’’ de bolnavi ușa ce ,,iese’’ mai aproape de aleea principală a curții care ,,merge’’ drept în locul unde voi fi ,,cazat’’. Merg alene, îngândurat, cu geanta albastră mutând-o de pe un umăr pe celălalt. O haită de câini, ce pare a fi una de hiene înfometate, se ține îndeaproape de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
pe umăr, se balansează regulat precum un pendul. Scoate un zgomot stresant frecându-se permanent, înainte și înapoi, de geaca albastră și scorțoasă, înghețată. O zi destul de frumoasă pentru un început de decembrie, se derulase surprinzător de călduță! De jur-împrejur, alei mărginite de garduri vii mă petreceau alene cu un galben-ruginiu copt și târziu; copacii mă privesc de sus fără a-și zbengui prea tare coroanele pe jumătate golașe; în cuiburi de ciori, rămase pustii, domnește acum liniștea absolută; câinii se
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
metalică, rece, în morga improvizată, alături de alte câteva cadavre în ,,așteptarea’’ aparținătorilor. Aparținători ce se lasă așteptați. * * * De la balconul etajului 1 privesc ,,indienii’’, cum înșiruiți, părăsesc incinta corpului ,,G'' și se îndreaptă zgomotos prin pădurice acum și mai sărăcăcioasă, pe aleea plină de gropi înecate de ploaie, către locul unde vor ,,savura’’ meniul de regim, recomandat fiecărui pacient în parte. Mă copleșește groaza la gândul că și eu într-o zi mă voi conforma acestui șir indian pentru a lua parte
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Trăim în secolul XXI, în România, în acest sud blestemat și barbar, în acest primitivism al capitalismului...balcanic. Locația o fostă unitate militară, un perimetru ferit de privirile multora. Întreaga curte are în jur de 6000 de metri pătrați, două alei asfaltate ce închid un oval de gard viu. Aici se găsește corpul spitalului vechi, morga improvizată și alte două clădiri auxiliare a căror destinație nu o cunosc... Am părerea că acestea din urmă sunt ieșite din uz, după felul cum
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
tare pentru a fi auzit de toată lumea. Domnul, orator îmbrăcat regulamentar, a înaintat câțiva pași din întuneric, pentru a fi văzut. A rostit tare și apăsat, cu spirit critic și mobilizator: Domnule director trebuie făcut ceva pe unele porțiuni din aleea principală, ce ține de la... (A făcut o pauză și a privit peste capetele noastre de la înălțimea discursului său. A scuipat într-o batistă pe care apoi a împăturit-o și a pus-o în buzunarul de unde o luase.)...de la corpul
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
borcănașe de plastic cu iaurt. Ceea ce mi se cuvenea. Acestea mi le-a adus, în afara cantinei, doamna Mari. Nu am rămas să mănânc, am plecat către salon. Singur, înconjurat de cățeii cerșetori, printre salcâmii ca niște giganți - păzitori credincioși ai aleilor uzate de pașii multor generații de pacienți. Merg alene, simt oarece teamă în suflet... Am parcurs drumul acesta... Dar nu mai contează de câte ori! Vorbesc cu cățeii și încet-încet ajung la destinație. * * * La plecare am dat din nou de Mariana. M-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]