8,127 matches
-
întindere volatilă impactul și viața mea triunghiul bermudelor din adânc de privire cineva a căzut în ochiul meu drept pare-mi-se când l-am privit ori s-a apropiat în gene de lumină tras înlăuntru picura estetic și a alunecat în inimă țipătul unei lacrimi de fericire nu se aude până departe cu degetele în pleoapa de jos strigă nu mă căutați am coborât într-o viață cuvântul a fost la început sau iubirea am sădit un măr a dat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la editura Pim Iași2012 -Însemnele unei tăceri apărută la editura Rovimed Publishers Bacău 2012 </biography> calendar în vâltoare să nu-mi ucizi setea ca la ruleta rusească știu că ți-e frig cea care îți întinde pâine sunt eu chiar dacă alunecă peste noi ferestrele celorlalți ei sunt grăbiți vor bea doar un ceai la masa ta numai eu netezesc cearcănele chiar și în mijlocul zilei întreabă-i dacă apa lor are cercuri nu o să-ți vorbească nimeni pentru că nu pot zări nici
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
eu fac o pădure. Dar unde sunt urșii să calce greoi În urma tăcerii ce sapă în noi? Unde e stolul de păsări târzii Aduse de soare și duse întâi? O brumă e argintul și aur e gerul Din mâinile mele alunecă cerul. Aici, ca o apă ce-așteaptă înghețul, Neiertătoare iarnă și-aruncă disprețul. Melc odihnit, ochii de piatră, sufletul mut El e secretul din transparadis. Îl pipăi în iarbă; E melc odihint. I-aduc o ofrandă, aș vrea să-l
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Și ce problemă aveți?... Problema asta! zise Sever și îi puse celuilalt sub nas un document bătut la mașină. Funcționarul îl parcurse în tăcere de două ori, apoi își drese glasul și tuși, potrivindu-și mai bine ochelarii, care-i alunecaseră pe nas. În cele din urmă, după ce se dumiri, catadicsi să spună: Tovarășul ministru e ocupat și nu vă poate primi... Lăsați aici o cerere și reveniți peste o săptămână-două... Și, cu un dispreț suveran, vru să-i dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
multă vreme după aceea. 3 În vacanța dintre semestre, Victor plecă la munte cu Iulică geologul și cu politehnistul Tase, uitând necazul său cu Felicia. Avu, în schimb, alte griji și alte necazuri, pentru că, în timpul unei ascensiuni în Bucegi, Tase alunecă și se prăbuși peste un perete stâncos, alegându-se cu un picior rupt, plus sperietura și panica. Reveniți cu chiu și vai în tabără, avură multă bătaie de cap cu rănitul, care fu luat, după multe ore de așteptare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
real? Vis cumplit... Vreau să uit! Mă plimb pe coridoare. Vine noaptea. Vârtejul acela mă prinde din nou În ghearele sale. Mă tem. Deodată apare o funie și mă leagă. Vânt puternic. Mă prind de perete, dar mâinile mă trădează. Alunec, zbătându-mă, în gol... Și totuși, nu e loc de teamă. E bine aici. Visez și... visez cu ochii plini de adevăr. Nesfârșitul ruginit îmi șoptește cu lacrimi în ochi Să plec departe, Acolo unde malul mării nu este acoperit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care ne desparte. Neputință Mi-e trupul greu, Dar mintea-mi întrece Depărtările cerului Dorindu-ți mai mult. Aripile gândurilor larg se deschid Și lumea se crapă făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor, Se prăbușește în nemărginit Atras de ale neputinței șoapte. Drumul croit, pe care sufletu-mi se avânta, Se spulberă ușor... Și nu mai pot să zbor! Ignat Ana Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
coordonator Ilica Paula Urme Zăresc deodată urme gri Care mă-nvăluie în lungi fantezii. Mă duc într-o lume plină de litere Și portative cu sunete. Alerg după urme, dar le pierd Și eu în mine nu pot să mai cred. Alunec și cad pe rime, Dar nu-i nimic, sunt destul de puține. Privesc în sus, Iar ele, uite, s-au dus! Mă așez pe marginea lumii Și zăresc: urmele gri...gri...gri... Dacă... Dacă cerul plânge, Plângi și tu, Chiar dacă viața
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ostenit atâta să deschid ușa, când de fapt ea era deschisă de la bun început. Numai ce intrasem în încăpere, că îl și văd pe dascăl îndreptându-se cu mânie spre mine. Atunci, mergând cu spatele, parcă dracul a dat să alunec, să învârt o rotiță și să ajung aici. Păi, ce am putea face? O astfel de ocazie să te văd în realitate poate n-o să mai întâlnesc niciodată. Ce zici să intrăm pe computer? Computer? Ce e ăsta? Vino! Îl
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pâine în apă și sute de pești de toate mărimile, din vreo cinci -șase specii ne-au înconjurat. După o zi cumplită, m-am relaxat cu adevărat! A fost o adevărată plăcere să înoți printre ei, să-i simți cum alunecă pe lângă tine, să-i atingi, să-i mângâi. Am aflat de la ghidă că, fiind întreaga zonă protejată și pescuitul interzis, peștii, în timp, s-au obișnuit cu turiștii și pândesc momentul când li se aruncă mâncare. După această ultimă și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
controlul mașinii. Cu o smucitură bruscă, mașina derapează pe șoseaua îmbibată de apă. Acum vezi căprioara și-n momentul următor ești prins în vârtejul de apă, copaci, sticlă spartă și groază. Am reușit să ies la suprafață, am reușit să alunec din mașină pe salteaua de mușchi a pădurii. Am fost norocoasă, îngerul meu păzitor a reușit să mă ocrotească dar ceilalți... ceilalți mă strigau să-i ajut, mă strigau să fac ceva, să nu-i las a cădea în ochiul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
anotimpurile s-au scurs, ca lungi cârduri de păsări grăbite, iar eu am ajuns în clasa a IV-a. Timpul a trecut repede apoi, iar acum sunt în clasa a VI-a. Încet-încet, ne schimbam fizic și psihic, iar copilăria alunecă spre adolescență, o altă perioadă frumoasă din viața noastră. Rețeta pentru o copilărie frumoasă: se pune o rază de soare, o petală de trandafir, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câțiva fulgi de nea, un curcubeu, un câmp înverzit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
urla și blestema dinlăuntrul ființei ei întreaga lume și pe ea însăși, prostia, naivitatea și încrederea ei într-o proiecție de cristal care i-a încălzit atât de mult sufletul cândva. S-a lăsat moale, ca o cârpă zdrențuită, să alunece în genunchi pe nisipul de argint pictat de lumina lunii. Soarele a apus de mult și bezna a pus stăpânire de Univers, furându-i toată splendoarea și minunăția. Globul palid care veghea printre stele a încercat să-i mângâie ființa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aplecat spre placă. Brațul rănit pierdea prea mult sânge. Mi-am dezbrăcat costumul de surf și l-am înfășurat în jurul mâinii rănite. Cu o forță necunoscută am ridicat placa până aproape de remorca mea. Aceasta rămăsese sprijinită de ea și tânărul alunecă puțin. Rapid am ridicat celălalt capăt, l-am împins ușor și astfel băiatul a ajuns să sângereze în remorca mașinii mele. M-am aruncat pe scaunul din față, și așa cum eram în costumul meu din două bucăți, lăsându-mi hainele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să mi pun centura am pornit în viteză spre cel mai apropiat spital. Pe la mijlocul drumului, am văzut ambulanța apropiindu-se. Am claxonat, am frânat și am pășit desculță pe șoseaua fierbinte. Paramedicii l-au luat cu grijă pe tânăr. Am alunecat din nou pe bancheta din față. Am oprit mașina în fața unui magazin, de unde mi-am luat o rochiță de plajă și am condus cu viteză spre spital. Am pășit desculță în sala de așteptare și m-am așezat pe un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lume rea, egoistă și dură, o lume în care oamenii se compară între ei, iar ura și răutatea vorbesc. Mă simt singură și neajutorată când mă gândesc că vor veni și acele clipe. Până atunci, pot doar să visez, să alunec printre stele, să râd, să zbor, să cred, să vreau să pot crea o lume mai bună. Trăiește-ți copilăria și nu uita că adulții au fost și ei copii odată. Copilăria este sursa vieții. Cât e de frumos să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
devin realitate. ,,Văd” cu mintea alți oameni, alte locuri, mă văd pe mine adult, prin mulțime, alergând cu alți pași, cu alt ceas și pe mână și în priviri. ,,Carpe diem!” Când scriu aceste rânduri, sunt în prezent. Fiecare cuvânt alunecă într-o bibliotecă a Universului. Îmi imaginez cum undeva, într-o margine liniștită de cer există acest locaș al trecutului. Aici s-ar afla întreaga evoluție a lumilor. Printre alte ființe neștiute, ne aflăm și noi, pământenii, cu florile și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am putea ca fiecare dintre noi să dăm clipei culoare și parfum? Atunci, brândușele de primăvară ar înmiresma viața. ,,Cât este ora?” Nu știu, am trăit așa de intens cuvintele acestea, încât ,,am pierdut noțiunea timpului!” Doar stropii de ploaie alunecă pe geam lacrimi de prezent. Vereș Petronela, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Moieciu de Jos Brașov profesor coordonator Florescu Ioana Mica prințesă și regatul întunecat Demult, demult într-un minunat regat îndepărtat, fusese un an plin de roade bogate
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de praf. În schimb, vălul pe care Marie Îl stropise atît de zdravăn cu apă cînd se repezise pe terasă, și pe care Jeanne Îl atîrnase la uscat În fața ferestrei, sub suflul brizei, era făcut ghem pe parchet. Probabil că alunecase și ajunsese pe jos. Dintr-odată, o neliniște surdă Îi strînse pîntecele ca În niște gheare. Instinctul Îi spunea să fie atentă, să plece departe, fără să Întoarcă deloc capul. Nu-i dădu ascultare, apucă vălul de muselină Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei născut, cel pe care Jeanne Îl ocrotea mai mult decît pe ceilalți, căci nu se pricepuse să-și găsească o soție care să aibă grijă de el. Chiar nu voia să știe cine i-l răpise? Apoi ochii Îi alunecară spre fratele ei, care sfărîma nervos zahăr pe mușamaua mesei. Și sub descumpănire se făcu simțită mînia născută din neputința de a pricepe. - Și tu, Loïc? articulă ea cu o voce surdă. Tu, care spuneai că Gildas e mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
hotărîrea asta, necontenit reînnoită, se topea de Îndată ce el Își făcea apariția. O dată mai mult magia acționă, iar Chantal se lăsă dusă spre camera ei. Nici nu Închiseră bine ușa În urma lor, cînd ea Începu să-l dezbrace și, lăsîndu-se să alunece la picioarele lui, Începu să-l sărute. În timp ce dorința creștea, uită că Yves Îi putea surprinde, după cum uită la fel de repede oroarea de noaptea trecută de pe faleză. 5 Bacul era tras la chei cînd mașinuța Méhari opri În port. Literele cursive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încercînd să se descotorosească de micile animale de pe spatele ei, care scîrțîiau ca nisipul sub tălpi. Picioarele păroase o zgîriau, scăpă volanul din mîini. Mașina făcu o Întoarcere de 180° , căci nu mai izbutea s-o controleze, și Începu să alunece inexorabil spre rîpă. O lumină orbitoare se apropie foarte repede, făcînd-o să nu mai distingă nimic. Pradă unei panici de nestăpînit, Marie nu mai Înțelegea ce se Întîmplă, nu mai putea controla nimic. Șocul se produse brusc și violent. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
minuscula bucățică de hîrtie lipită la colțurile gurii cadavrului, ca o bucățică de hîrtie absorbantă pe care un bătrîn și-ar fi pus-o pe obraz să curme curgerea sîngelui după o tăietură produsă de brici, și care ar fi alunecat. O prinse delicat cu vîrful unghiei, simți rezistență și, Îndepărtînd buzele victimei, apoi maxilarele, extirpă treptat tot petecul, făcut ghemotoc. Desfăcu hîrtia umedă de salivă cu multă precauție. Pentru Marie, Cel de Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la toreador și avu timp să vadă bricheta zburînd cît colo Înainte de a Încasa o lovitură cu dosul mîinii, În plină față, care Îi sparse arcada și o aruncă pe jos. Zgomotul sec al capului izbind solul se estompă cînd alunecă ușor În leșin, nedîndu-și seama că benzina răspîndită tocmai se aprinsese și Înainta spre ea. Inexorabil. Furia lui Loïc se topi. Brusc. Înlemnit, hipnotizat, urmări din ochi limba de foc care o Încercuia deja pe sora lui, ajungîndu-i la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zgîlțîia cu putere un flipper de lîngă ușă. - Ia uită-te la scrîntitul ăsta, nici măcar nu sînt gologani În mașină, Îi șopti ea lui Gwen, care stătea cocoțată pe un taburet alături. Doar nu costă nimic, e ceva. Privirea Îi alunecă spre cei doi Kersaint care mergeau de la unul la altul, Împărțind strîngeri de mînă, zîmbete ipocrite și cuvinte amabile. Își ridică ochii la cer auzindu-l pe PM lansînd În gura mare că oferea un rînd la toată lumea, trezind entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]