28,520 matches
-
ochi, sclipirea care Alice știa că însemna că bunica urla pe dinăuntru și că, imediat după încheierea discuțiilor, avea să bea până la pierderea cunoștinței. John a scos-o pe Alice la o cafea, sperând c-avea să afle și alte amănunte din viața marii poetese. Bărbatul se întreba ce părere avea Alice despre scrisul ei prin comparație cu poeziile bunicii. Alice și-a ascuns opera de el până când, două luni mai târziu, John i-a dat papucii. Abia atunci l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Bărbatul și-a pus mâna dreaptă peste cea stângă și-a fixat pământul. Bismil laahir rahmaanir raheem, a zis Ahmad. Și bine c-am venit încoace, i-a dat înainte Alice, cu toate că vocea îi tremura. N-aș fi înțeles corect amănuntele. Știți cum omul își închipuie ceva într-un fel și, în realitate, lucrul respectiv se dovedește a fi total diferit ? Canionul ăsta e mult mai îngust decât îmi imaginasem. Nu e deloc grandios. Mi se pare că e cumva claustrofobic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rostogolea tot mai încet spre o vacanță ce se lăsa cam prea mult așteptată. Trăirile mele se rezumau doar la acele mici dureri provocate de informațiile pe care le primeam zilnic de la prietenele Creței, care îmi povesteau cu lux de amănunte toată viața intimă a ei. A fost cu Petruș în oraș. Nebunul n-avea bani la el dar tot a luat păpușa pe care și-o dorea Elena... A furat-o, pricepi? și i-a scris pe talpă ,, AB4"... O
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
viața ar fi mult mai ușoară. E un băiat curajos... S-a bătut cu țiganii ca să ne apere pe noi... Mama mă privea și nu știa ce să creadă. Uneori era nevoie să trecem prin lucruri neplăcute pentru a afla amănunte despre cei pe care credeam că îi știm foarte bine. Dirigintele se alătură și el grupului ca să întărească în inima mamei convingerea că nu eram singur. Cât îl cunosc eu pe Silviu pot să vă spun că știe să fie
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Cu ochii minții vedeam un chip uluitor, mare, bine conturat, teribil de expresiv. Am Încercat zadarnic să-l schițez... Nu eram În stare... Cu picățele pe el, ca niște pete nedeslușite pe un zid... Pistrui. Lăsînd fața la o parte, amănuntele legate de păr Îmi erau foarte clare: frumos, negru și lung. Mascîndu-i ușor stînga frunții ei frumoase, părea greu de pieptănat. Avea o strălucire metalică la lumina zilei. Nu cred că era uns cu ulei... Nici eu nu-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-și facă pereții caselor și mai groși, pentru a avea unde se Întoarce. Dar uneori, deși mai rar, mai sînt și dintre aceia care pleacă fără să se mai Întoarcă vreodată... — Ce indicații poți să-mi dai? Spune-mi orice amănunt Îți vine În minte. Nu pot. N-am absolut nimic de spusă — Orice. Chiar dacă n-ai nici o dovadă sau nu poți să-ți argumentezi afirmația... Zi numai! Păi, știu eu? Poate În primul rînd chibriturileă — Ce? — Cutia... O cutie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
glasul: E adevărat! Soțul meu făcuse o promisiune... Zău că da! Și pot să vă dovedesc... Bine că mi-am amintit... În dimineața respectivă a plecat de acasă ca de obicei, dar s-a Întors imediat. Cred că-i important amănuntul acesta. Abia coborîse scările și după un minut s-a Întors... Uitase agrafele... Probabil că și-a dat seama că va trebui să prindă separat documentele pe care urma să le Înmîneze la stația S... — Povestea asta am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu mă pot compara cu dumneata. Treaba mea este să scormonesc și locurile periculoase. Scrie doar și În formularul pe care ți l-am arătat și nu mi se pare deloc deplasat că am nevoie și de cel mai mic amănunt pentru lămurirea cazului. — Fratele meu știe că n-avem nici un indiciu de valoare... doar a Încercat și el cîteva investigații... — Ce grozav mai e! Spune-mi, te rog, atunci de ce m-ai angajat? — Pentru că m-am săturat să aștept. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca un zid. Singurul lucru care lipsea era gaura neagră din pictura de pe tăblița de lemn... Aceeași zi, ora 11.05. Am vizitat Întreprinderea comercială Dainen. Am solicitat o Întrevedere cu persoana care răspunde de vînzări pentru a verifica unele amănunte privind conținutul documentelor pe care urma să le Înmîneze Nemuro unui subaltern la stația S, În dimineața cu pricina. — Da, chiar așa, a trecut jumătate de an de atunci... Pe masă se afla o scrumieră din porțelan, de forma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de combustil M și trecusem prin orașul F, eram Înclinat să cred... Singura legătură care se putea stabili Între EL și orașul F era centrul de distribuire a combustiblului... un loc obișnuit, o legatură normală Între angrosist și negustorul cu amănuntul. Dar, cu atît mai mult cu cît nu era ceva ieșit din comun, apariția fratelui aici Îmi ridica niște semne mari de Întrebare. În afară de faptul că era cumnatul LUI, eu nu găseam nici o altă legătură de afaceri Între ei, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
adăugat... dar de fapt nu pot să spun că am adăugat pentru că aceasta era, În mod deosebit, ținta mea: — Aș vrea să te mai rog ceva. Cam cum ai șantaja tu un distribuitor de combustibil ?... Un magazin mic... negustor cu amănuntul... Aș vrea părerea ta. Ce fel de șantaj ai folosi? Te rog să te gîndești. Am avut impresia că am reușit, cu conversația mea telefonică, să-i pun pe jar și pe fată, și pe mandatar. De unde stăteam, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
hrană cu care ne umplem burțile. Ce haită de javre! De fapt, dacă folosești lupa Într-un anume mod, poți obține cu ea și efecte mai deosebite. De exemplu, pe o fotografie a unei persoane poți descifra mult mai multe amănunte și expresii decît dacă o Întîlnești față-n față. Ții mai Întîi fotografia pe verticală și, dacă e posibil, Îi Îndepărtezi urechile și-i Întuneci fundalul. Reglează În așa fel sursa de lumină, Încît să nu se reflecte deloc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care toarnă apă-n benzină, ca s-o Înmulțească. Taxele diferă foarte mult În funcție de tipul și calitatea combustibilului. Dar ceea ce fac ei, cu amestecul de care vă vorbeam, e o hoție și ei scot bani din asta. Așa că negustorii cu amănuntul, chiar dacă sînt ei mai renumiți și favorizați din punct de vedere geografic, vor-nu-vor sînt și ei amestecați În asemenea afaceri. De fapt, ceea ce fac ei este să dilueze petrolul lampant și vaselina și să dea chitanțe umflate În mod corespunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tot timpul despre câte erau și nu erau, câte fuseseră, în intervalul de când plecasem, ca și cum s-ar fi reînființat judecătoria și mă întorceam pentru a rămâne definitiv acolo, și trebuia să fiu informat - în gândirea lui - până la cele mai mici amănunte despre câte ale lumii se petrecuseră, să-mi cunosc consătenii, dacă s-ar putea până la ultimul, posibilitatea de a fi ocrotit de orice surprinderi în multiplicitatea eventuală a viitoarelor relații, încât dacă n-aș fi trăit în comuna aceea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
proprietărese, cum credeam că se întâmplase între timp. Dar ea nu voise să facă nici o schimbare în timpul acesta de patruzeci de zile. O deferență pioasă față de cei care trăiseră în odăile acestei case, dar cum mobila nu fusese înlocuită, nici un amănunt al așezării, până și tișlaifurile de pe noptiere și de pe cele două bufete, cel mare și cel mic, precum și fața de masă plușată în varii culori din sufragerie erau nemișcate. În afară de asta, prezența fizică de acum șapte ani a lui Keti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fusese cea care-mi pregătise cu minuțiozitate micul dejun, aș fi jurat, nu se poate, îmi spuneam, să fie numai transparența ideii, pentru că în timp ce-mi vorbea îi vedeam mișcările atent, i le urmăream să nu-mi scape nici un amănunt al ființei, mâncarăm amândoi, iar când să plec se ridică în picioare... Doamne! rochia - îi stătea la fel, nemișcată, mă privi fix, - în sfârșit! - își ridică brațele, mi le încolăci după gât, ne sărutarăm prelung, un fel de uitare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce ai ajuns? unde ești? Ne-am întâlnit abia acum și-mi spui că ești judecător; orice m-așteptam să fii, numai judecător, nu, râdeai, glumeai, mâncam plăcintele făcute de mătușa ta, le mâncai cu zgomot, cu bucurie de copil, amănunte ce n-ar fi anunțat un viitor magistrat, dar eu niciodată n-am fost un bun psiholog. Am reflectat mult pentru că am pierdut mult, și cel mai important este țara de care mi-e dor, și pe care cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
societățile sunt încătușate, reguli scrise sau nescrise împiedică pe fiecare să fie el însuși de la naștere până la moarte, dar asta e regula existenței lor, - un om liber, adică circulând fără opreliști, deși în aparență neatent, cu ochii deschiși la toate amănuntele acestei vieți, cu putința de a înțelege ce se întâmplă în intimitatea fiecăruia, adică un om... - V-ați gândit vreodată la viitor? întrerupse brusc, fără să înțeleg ce vroia să spună, desfăcându-și palmele cu care-mi ținea mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
umple păhărelele cu țuică de Panciu pe care o avea de un an, păstrată în raftul de jos al cămării, împreună cu alte asemenea băuturi. - Mulțumesc! glăsui înviorat învățătorul și ciocnirăm toți patru. Doamna Carolina Pavel devenise brusc curioasă cu privire la unele amănunte ale traiului fetei la București, de viața din Capitală, dar învățătorul se dovedi nepriceput a-i satisface curiozitatea, căci nu știa mai nimic din ce dorea doamna Pavel să afle - numai soția învățătorului i-ar fi putut spune câte ceva, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se auzeau broaștele în micul iaz comunal, satul nu aducea nici un zgomot, iar sora Anei nu era acolo, și iată că după douăzeci de ani peisajul rămăsese neclintit. Eu nu-mi dădusem seama, dar pentru ea timpul luminase neîncetat fiecare amănunt al acelei lumi, cu intensitatea avută, căci se mai încălzea încă la soarele uitat despre care începu să pomenească cu vioiciune. Fiica Anei - și asta fu salvator - prinse chef nestăvilit de vorbă, își rostogolea impresiile “încântătoare” spunea, cu privire la forfota orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a bucurat; după decenii de stat împreună, țineau la mine ca și cum eram fiul lor. Doamna Pavel avu grijă să-mi pună dinainte vestitele ei (obișnuite în partea locului) rulade, pentru întinderea vorbei, și nerăbdătoare, îmi ceru să-i spun „cu amănuntul” cum am petrecut cele două zile la țară, dar nu-mi găsii puterea relatării pe măsura dorinței ei, căci bună parte din emoția acelor zile se pierduse în ochii Anei și rămase acolo ca-n pământul Făgăduinței. 7. - O doctrină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
A treia zi, pe la orele prânzului, o însoții la gară luând un taxi. Când trenul se puse în mișcare, ea își flutură de la fereastră mica batistă albastră; după zece minute mă întorceam acasă, unde doamna Pavel aștepta să-i povestesc amănuntele plecării. În aceeași zi, spre seară, profesoara Marga Popescu, aflată în București pe perenul Gării de Nord, ușor intimidată, se urca în expresul de Paris, dar când trenul își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a elaborat textul Declarației noastre de recunoaștere a independenței Republicii Moldova, cântărind cu grijă, în acest text, ponderea fiecărui cuvânt, a fiecărei formulări. Nu era deloc o operație de rutină, ci una de mare responsabilitate. Aș dori să mai amintesc un amănunt. Am trecut prin Chișinău, mai precis prin gara orașului, de două ori, prin 1968-69, la ducerea și la întoarcerea de la Moscova, cu trenul, acolo participând la o întâlnire consultativă privitoare la o sesiune a Comisiei Economice O.N.U. pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
am ajuns noaptea și am plecat noaptea. Îmi amintesc culoarea cenușie care învăluia clădirea gării, militarii ruși care păzeau scările vagoanelor trenului internațional, pentru ca noi, călătorii din tren, să nu putem stabili vreo legătură cu localnicii. Trist, foarte trist! Un amănunt semnificativ pentru mine: în februarie 1992, prin decret prezidențial, am primit gradul diplomatic de ambasador. Prin același decret, semnat de președintele Ion Iliescu, la propunerea ministrului de externe în funcțiune, Adrian Năstase, acest grad a fost dat și colegului și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dintre vorbitor și auditoriu, dovedindu-se a avea o mare putere de convingere. Cei prezenți cunoșteau foarte bine din propria experiență ce înseamnă agresiunea economică și dominația politică ale imperialismului. Aflând de situația asemănătoare din România (expunerea era plină de amănunte, uneori fiind vorba de mari industriași americani, englezi, germani, cu care avuseseră și ei de a face), ei se simțeau mai apropiați de vorbitor, de cele spuse de el. Potrivit însemnărilor din acea vreme: Când tovarășul președinte vorbea despre propria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]