9,447 matches
-
se vada lacrimile, porni cu pușca pe umăr înainte. Luna se ascunse după o zdreanță de nor; poate pentru a le pândi gândurile; pădurea tăcu... Moșierul rămase deznădăjduit, nu îndrăznea să deschidă vorba, parcă și prin el trecuse nevăzută umbra amară a acestui sfârșit. Ochii, de pe zăpadă, ca două bucățele de lună, îl căutau. Până acasă, Pădurarul nu mai deschise gura. Anuca i-a primit cu obrajii scăldați în lacrimi, pe care grăbea să-i șteargă cu dosul palmelor, zicând: „De ce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de pe poteci, cu mesteceni albi și fagi negri pe margini... închipuiri ale nopții ce mișunau de foșnete și șoapte. Pășeau fără zgomot, pe poteca umedă de rouă. Pădurea e neagră, are tristețea aceea misterioasă dinaintea exploziei primăverii... Nu e melancolia amară a toamnei târzii... e o spaimă, o întrebare, o neliniște ca înaintea unei ciudate nașteri... Era fascinant. Cunoșteau atât de bine drumul,.. atât bătrânul pădurar cât și Anton l-au făcut, doar, de atâtea ori prin întuneric. În stânga sus, spre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca ale copiilor din satul din vale. Căpriorul îi deveni prieten bun; stând alături de el, simțea că se apropia de ceva din propria ei făptură, ceva ce se pierduse.. Soarele îi era mai bun, viața nu i se mai părea amară și tristă, animalele, se știe, sunt mult mai înțelegătoare decât oamenii ... în stare de sentimente mult mai puternice și mai durabile. - Am să-i pun numele „Nică“ murmură ea. Când îl striga... „Nică“, căpriorul tresări și ciuli urechile. Așa îl
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
scării, răsări o țigancă cu arginți în plete, oacheșă, stăpânindu-l numai cu ochii. Oacheșa se repezi înaintea lui, căutându-i sufletul și zbuciumul, și dintr-o dată îi zise... - Hai, frumosule... să-ți gâcesc!.. să-ți zâc de dor, de amar, de.. - Fugi de‟ici cioară! ..o întrerupse, și cu mâna împingând-o la oparte. Dar țiganca nu renunță atât de ușor. - Hai să-ți gâcesc în ghioc, bafta și nărocu‟!.. ochii mari și negri, neobișnuit de mari și negri, umblându
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
asta nu ar confirma nimic, pentru că dacă nu era acolo, putea la fel de bine să fie în buzunarul pantalonilor, dar nu putea să urce scările fără să verifice întâi. Pipăi la repezeală buzunarele gecii. Erau goale. Simți un fior de dezamăgire amară cuprinzând-o. Și apoi îi trecu prin minte să vadă în buzunarul interior. Își strecură degetele în el și atinse ceva micuț și pătrat. Tremurând, scoase obiectul. Era o cutiuță roșie. Oare să îndrăznească să o deschidă? Exista vreo superstiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
amândoi dintr-un pachet special pe care îl păstra pentru urgențe. Deși acum m-am cam obișnuit cu gândul că totul a fost doar un vis. Că niciodată nu au existat banii ăștia. Pentru noi nu au existat, zise Murphy amar. Știai că Mike a fost amenințat cu moartea? — Nu! Îl privi înmărmurită. —O, da, zise el. Și dacă ar fi avut ocazia... Ridică din umeri. Sau poate că nu. Dar merită să i se întâmple ceva rău. Sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
import la o adică e scumpă dar merită (cel puțin așa am auzit) nu s-au lăsat păgubași au abandonat ochelarii de cal apoi și-au scos propriile botnițe (rânjeau) botnițele erau lustruite miroseau a frică gustul cuvintelor scâncite era amar nu mi s-a potrivit niciuna așa că am râs cu lacrimi o viață întreagă înecându-i încetul cu încetul 30 aprilie 2011 Numai unii oameni sunt atinși de îngeri unii oameni sunt atinși de îngeri încă de la naștere ei nu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
predispuși la blestem, Cu gândul la toate, pe tine te chem, Ce vremuri de jale, ce vremuri de uri, Te-aș pune să urli, ți-aș cere să juri Că viața aceasta e-un simplu coșmar, Dar gustul trăirii rămâne amar, Ce vremuri de ceață, ce vremuri de chin, Mă caut prin mine, spre tine mă-nchin, Îmi tună în suflet, îmi fulgeră mult, Doar tu ești aproape. Și tac. Și te-ascult. 2 mai 2011 Noaptea când am avut cerul
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mi-am dat seama când am crescut doar barba era din ce în ce mai aspră în fiecare dimineață la un moment dat eram aproape bătrân neras de trei zile mergeam împleticit prin gânduri obosite adânci ca șleaurile de pe ulița bunicii mirosea a cireșe amare iar eu am fugit din bătătură în picioarele goale nu doream decât să mă scald în râul care îmi spală păcatele de-o viață și să ies copil pe celălalt mal 17 iulie 2011 Ziua când am învățat cuvintele să
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
sta la băută, Aș fi umilit, certat și dorit, Țambal, contrabas sau lăută. M-aș face un dans, să mor în balans, Să fiu un priveghi cât o vară, Cu tine în trup, dorind să mă rup De toată simțirea amară. M-aș face tupeu, să simt că sunt eu, Certându-mă veșnic, cu patos, Mirat că exist, suprins că subzist, Sisif pus la poale de Athos. M-aș face motiv, în definitiv Eu vin ca reper prin dezastre, M-aș
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Îndată și la asta. Înainte de a vă spune tot, vreau cuvântul dumneavoastră de onoare că, dacă reușiți să dați de ea, o să Încercați să o convingeți să se predea. Că dacă va fi arestată de Gestapo, va fi vai și amar de ea. Ce vă cer nu e un favor, să știți. Este prețul meu pentru a vă furniza informațiile care să vă ajute În investigația dumneavoastră. — Aveți cuvântul meu. O să-i acord toate șansele posibile. Dar trebuie să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a unui imens cort m-a făcut să Întrerup tăcerea dintre noi: — O să dați o petrecere? — Ăăă, mda, o petrecere. E ziua de naștere a soției mele. Numai cu câțiva prieteni, știi. — Așa de curând după Înmormântare? Tonul meu era amar și am văzut că și Six observase asta. În timp ce mergea mai departe, a căutat mai Întâi spre cer și apoi spre pământ după o explicație. — Păi, eu nu... Începu el, pentru ca apoi să continue: Nu se poate jeli pierderea cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
meu erau naturi deosebite. Probabil, eu am luat de la fiecare jumătate și, astfel, am descoperit în mine un ciudat amestec, alcătuit din jumătate noapte și jumătate zi. Pot vorbi liniștit, în cunoștință de cauză, despre tristețe însorită" sau despre "lumină amară". Pentru mine nu sunt niște paradoxuri. Am o imagine rudimentară despre fericire, dar în cele mai adânci tristeți am găsit și motive de recunoștință. Am fost, în același timp, zgârcit și generos, gălăgios și tăcut. Am declarat că sunt un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
păpușa de cîrpă-ntr-un colț și bătea acum cu pumnișorii în lemnul putred și stacojiu al ușii)... Țin minte că, atunci când încă o fată a băgat capul pe ușă, am recitat în gura mare, ca un actor cabotin, cu un zâmbet "amar'' și privind-o în ochi: "Mi-am stăpânit pornirea idolatră/ Cu o voință crâncenă și rece/ Căci somnul tău nu trebuia să-nece/ Sufletul meu, de piscuri mari de piatră." M-am sculat din pat și am fugit la oglinda
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
In ce cavernă mai trăisem când va lumea asta mică adunată în jurul focului, 129 pe când restul lumii rămânea în stăpînirea-nghețată a stelelor? Ieșiseră, firește, la iveală chitarele și toată lumea cânta veșnicele cântece de tabără, sentimentale și dulcege, totuși cu ceva amar în ele - tristețea creolă a întîlnirilor și despărțirilor. Fetele și băieții care se iubeau în câte o tabără știau de la-nceput că nu va dura, că vor rămâne un mic nume într-o cutiuță cu fleacuri a minții celuilalt. Schimbau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Theo! dar el trece pe lângă mine grăbit, Da! Părintele Ioan a murit! Și poate lumina aceea n-a fost decât așa venită de departe să poarte sufletul părintelui Ioan dincolo, s-a risipit de acum în bătaia clopotelor, și lacrimi amare se pornesc din ochii mei speriați de singurătatea și golul lăsat de plecarea luminii, în vale Izvorul își aduce neclintit apele, dar nu-i nimeni acolo să-l întâmpine, se lasă înserarea deasupra mănăstirii, țin ceva în mâini, e Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ca mine? întreb eu cu umilință, Ca tine, Daniel! Și n-a mai spus nimic! Mă întorc la Coborârea de pe cruce, 1,83 pe 2,45, E momentul cel mai dilematic din istoria creștinismului, îmi explică Theo cu un zâmbet amar pe buze, cât de curios trebuie să fie pentru el să nu-și poată vedea cu ochi teferi propriile tablouri, Odată cu Iisus timpul însuși moare, toți cei care au asistat la răstignire au crezut până în ultima clipă că El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu aceeași bunăvoință, întrebat fiind de ce nu m-am prezentat la examen el le răspunde fiecăruia, i s-au furat toate actele și, cum să înțeleg oare ceea ce mi s-a întâmplat la Paris?! Când voi putea scăpa de gustul amar ce-l simt în gură?! Nici măcar lui Andrea nu i-am spus că cei ce mă jefuiseră vorbeau aceeași limbă cu a mea, de rușine, El mă poartă cu buza încă învinețită ca vie mărturie prin fața profesorilor care mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și cu cămașă înflorată și-i mai pui și-o cușmă brumărie! Atmosfera s-a mai destins și meșterul s-a apucat de lucru, eu îmi terminasem peretele distribuit mie, fusese aprobat și mă pregăteam să plec, mă umplusem de amar săptămânile alea, dar n-a fost așa, fiind liber și la dispoziția lor, m-au dat meșterului Luca să-l ajut sus la cupolă, am trăit atunci alături de meșterul Luca cele mai intense clipe din viața mea de artist, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rămân, bătrânul vorbăreț, cu pipa în gură și tanti Nora în jurul lui ca o cloșcă, nu le-am mai dat nici un semn de viață, pe unde am umblat? Și le povestesc toată mizeria și măreția vieții mele, încheind cu durerea amară ce-o am acum pe suflet, Ana la Paris, 19 iulie, o scrisoare de la mănăstire, Daniel ajungând la mănăstire a găsit scrisoarea Anei pe care eu am primit-o imediat după plecarea mea și mi-o trimite Iubitul meu, iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nemărginit am crezut că, mă port ca un dobitoc cu ea, Oare demonul tău are nevoie într-atât de aceste ieșiri iraționale? se hrănește pictura ta din neputința asta oribilă de a te stăpâni?! se-ngrașă desenul tău din sucul amar al îndoielilor tale, al izbucnirilor turbate de gelozie, tot noroiul ăsta uman din tine să fie oare teren fertil și gras pentru sămânța strălucitoare a geniului tău?! e necesar tot acest chin al ființei mele, această rupere de echilibru, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca doi liceeni care au ieșit prima dată singuri la plimbare, ne-a prins seara târziu în Montmartre, și ea era Anne de atunci și eu eram Andrzej-Theo de atunci și acum și-n sufletul meu picura încet o irealitate amară care mă înconjură ca o aureolă neagră, singurul punct fix de care mă agăț cu neomenească sforțare este gândul obscur că nu trebuie să mă prindă toamna la Paris, dar până la toamnă, 19 aprilie, portretul e aproape gata, eu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
uitau unii la alții agitați. Dă-l jos de pe scenă pe bolovanul ăsta mic, mormăi Bicycle Billy. —Trebuie să plec, spuse Ted grăbit în timp ce Mark Dignan îi făcea semne disperate să încheie. —Ooooooooofffffffffff, se plânse toată sala, cu o dezamăgire amară. Am dat naștere unui afurisit de monstru! șopti Bicycle către Archie Archer (pe numele său adevărat Brian O’Toole). —Eu sunt Ted Mullins, un comic care spune multe glume cu sule, spuse Ted, dând din gene. Sau poate ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu tine și cu Trix sau cu tine și cu prietena ta Joy sau cu oricine altcineva în seara asta. Sau în orice altă seară. Toată lumea chicoti, spre satisfacția Lisei. Nu voiam să te întreb asta. Ashling simți un gust amar și o senzație usturătoare de rușine. Încerca doar să fie drăguță cu o străină venită în Dublin, dar Lisa făcea să pară ca și cum Ashling o pupa în fund. Era o întrebare legată de serviciu. De ce nu facem o pagină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mama în sufragerie, uitându-se la Heartbeat, iar eu blocată în dormitor cu celălalt, inventând scuze să nu ies. Am îmbătrânit zece ani. Și asta cât înseamnă că ai? Douăzeci și cinci? râse Jack. Ashling se uita la el cu o nedumerire amară. De ce se poartă tot timpul atât de oribil cu ea? De ce nu îl amuză? Exact când concluzionase că poate pur și simplu nu este ea amuzantă, a întâlnit privirea Lisei. O determinare puternică și admirație pe măsură. Îi place de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]