7,673 matches
-
publică ceea ce critica va considera a fi cartea lui cea mai bună: romanul Coroana Izabelei (1982), o parabolă care ambiționează să înghesuie în strâmtul spațiu rural-imaginar Ursa Mică procesul de ardere în efigie a regimului politic contemporan cu scrierea romanului. Ambițiile sunt strangulate din fașă de incontinența literară a autorului, de altfel Coroana Izabelei fiind transformată după 1989 în trilogie. Marmură neagră (1989) e un roman despre inexistența prețios complicabilă a unui cătun, unde bătaia către un nivel de adâncime simbolică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
contează. Important e că mi s-a luat o piatră de pe inimă! Volumul a fost pentru mine, în răstimpul lecturii, captivant de la prima, pînă la ultima sa pagină. El are tot ce-i trebuie unui op de-o asemenea relaxată... ambiție: selectare justă a evenimentelor, echilibru al judecății, șansa unor întîlniri de excepție, sinceritate... dezarmantă, sarcasm ponderat și, mai presus de orice, o dragoste pentru teatru ieșită din comun. Apropo de sinceritate: de la primele rînduri ale cărții, distinsul histrion își pune
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
prin Bărăgan, în fine, cvasi-reabilitat, ajunsese secretar literar la Teatrul de păpuși din Brăila. De-acolo a revenit în Capitală, reluîndu-și amicițiile, rubricile și viața de seară. Eram un copil față de el; îl admiram pentru forța de a lupta, pentru ambiție, pentru cultură și eleganță. Îl salutam respectuos, sincer, cînd ajungeam la restaurantul de pe Calea Victoriei, în care nelipsit, la prima masă din colț cum deschideai frumoasa ușă a localului, stătea Eugen Jebeleanu, sobru, panicat de gîndul că iar se vor îmbăta
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
teatru, trainic, ori în fugă, în ultima jumătate de secol. Cine-i Elisabeta Pop? E... Vetuța Pop, binecunoscuta secretară literară a teatrului orădean care, iată, ieșind la pensie (deci, muncind doar opt ore pe zi, nu paisprezece!), a găsit răgazul, ambiția și concentrarea necesare așternerii pe hîrtie a captivantelor ei memorii. O cunosc pe autoare din 1972, cînd, student la teatru fiind, am ajuns prima oară, cvasi-întîmplător, în Oradea. În aceste peste trei decenii ne-am întîlnit, nu des, în diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pentru această situație pe Patriarh pentru faptul că nu își asumă responsibilitatea "persistenței în eroare" și nu intervine pentru a-i pune capăt, precum și pe P. S. Neculai Bălan care a făcut din toată această stare de lucruri o problemă de ambiție personală 22. Filosoful român încheie această campanie de lămurire prin aducerea ca argumente, în detrimentul sărbătoririi de două ori în același an a Paștilor, a Didaskaliei, a Așezămintelor apostolice sau a Patrologiei graeca, tom XX, a lui Migne (De vita Constantini
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cum să ceară". Dimpotrivă, totul s-a redus "la spectacolul unor arhiepiscopii care lucrau pe seama lor, uneori chiar peste capul Sfântului Sinod, și care au transformat o chestiune de interes bisericesc și național într-una de măsurătoare a forțelor și ambițiilor locale"14. Din nefericire, fondarea unei noi facultăți la Iași sau la Chișinău trădează slăbiciunea Ecclesiei de a susține un punct de vedere articulat și de a se afirma ca "un organism disciplinat, cu o fermă autoritate centrală". Învățământul teologic
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
am învățat, deci, să nu mai protestăm la toate indiciile catolicizante ale acțiunii acestei ierarhii. Constatăm însă că cezaro-papismul preoților noștri nu e un sistem. Ci numai o serie de acte dezordonate, care, toate, au la bază un interes, o ambiție sau o poftă de stăpânire personală. Și asta trebuie să o subliniem. Dacă ierarhia noastră crede că nu-i mai ajung procedeele ortodoxe, să o spună. Dacă, spre marea slavă a lui Dumnezeu, ar avea nevoie de mai multă libertate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
unei asemenea publicații. Ținând seamă de îndrăzneala întreprinderii și de enormele greutăți, pot afirma că începutul a avut un succes peste care nu se poate trece... Nu cred ca planul părintelui Patriarh să izbutească. Pentru că sunt în joc prea multe ambiții mărunte, prea multă neîncredere și prea multă neputință. Toți vor să fie directori, toți vor să fie stăpâni dar, de făcut ceva, asta e altă căciulă. Și, pe urmă, ar trebui un spirit proaspăt. Care să fie mai tânăr. Mă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
În studierea familiei și a rudeniei se recomandă și folosirea interviului de grup, în locul juxtapunerii unor interviuri individuale având loc realizarea de interviuri în colectiv, în care în sinteza finală apare starea de spirit - rezultat al dinamicii proprii grupului, al ambiției, și nu doar o listă a părerilor individuale sau o medie a acestora. Printr-o astfel de metodă, grupul intervine ca o realitate specifică, înlăturându-se ceea ce în literatura metodologică se numește greșeală atomistică (atomistic fallacy), adică deducerea stării de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
identitatea moldovenească și găsesc elementele specifice ale spiritului și culturii moldovenești. Iată câteva exemple: Nicolae Leucă, pensionar, ex-redactor și om emerit al culturii din Republica Moldova, afirmă că „savanții au demonstrat că limba moldovenească este mai veche decât româna. Însă ambiția și interesele personale și de grup sunt puse mai presus decât realitatea obiectivă, decât adevărul istoric”, și insistă asupra necesității eliminării din școală a „limbii române”, „limba unui alt stat” (influența articolelor tocmai citate ale lui Vasile Vieru este evidentă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ambasadorul englez la Istanbul, Șir Robert Sharpe Ainsly, a reușit, în colaborare cu însărcinatul cu afaceri al Prusiei, Heinrich Friedrich von Diez, să determine Poartă Otomană să declare război Rusiei. Evoluția conflictului militar a fost, însă, departe de a răspunde ambițiilor Ecaterinei, mai ales, dar și celor ale lui Iosif al II-lea, deoarece, în pofida unor victorii, deloc neglijabile, drumul către Constantinopol a continuat să-i rămână blocat celei dintâi. Potrivit opiniei lui Pitt, Rusia nu ar fi putut dezvolta o
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sprijin în Europa de Nord, precum și un membru eficient al unei viitoare coaliții antifranceze. Ca urmare, în toamna anului 1804 englezii au propus regelui Gustav al IV-lea Adolf încheierea unei convenții secrete 257. Concomitent, Anglia, profitând de îngrijorările provocate Rusiei de ambițiile lui Napoleon Bonaparte, purta tratative și cu ea, în vederea încheierii unui acord, finalizate în convenția, semnată la Petersburg, la 11 aprilie 1805, care a constituit "l'instrument essentiel de la troisième coalition"258. Interesele Mării Britanii în Europa de Nord sunt reflectate în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
diplomatice ale Porții Otomane, si anume "non pas le projet, mais le désir de jouer dans ces circonstances un rôle important, celui de pacifier l'Europe" (s. Ven.C.)40. Un proiect de o asemenea anvergură exprimă, însă, nu numai ambițiile personale ale lui Selim al III-lea, de a se impune în conștiința europenilor că un promotor al modernizării Imperiului sau, ci derivă și din necesitatea stringenta de a-l scoate din izolarea politică în care se află și care
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
constă în continuarea războiului contra Franței, Poartă Otomană nu intenționa să intervină în acel război. În schimb, daca rolul acelei alianțe nu se limită doar la atât, atunci alianța dintre Poartă și Prusia ar fi constituit un obstacol în calea ambițiilor membrilor ei, firește, în primul rând ale Rusiei, si, pe cale de consecință, ar fi împiedicat "des guerres cruelles"80. Și, desigur, pentru a-i forță mâna, înaltul demnitar otoman nu a ezitat să-l măgulească pe Friedrich Wilhelm al II
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a instrumentelor conceptuale utilizate în tentativa de a reda junimismul epocii sale. Nuanțele sunt infinit mai semnificative decât tușele îngroșate. Liberalismul și conservatorismul sunt categorii conceptuale care se află, în Europa și România de după 1848, întro tensiune ce explică și ambiția lui Maiorescu și Carp de a ocupa, simbolic, o poziție de centru, la egală distanță de nostalgia pentru Vechiul Regim și de fervoarea revoluționară. Maiorescu și Carp, ca atâția dintre contemporanii lor, sunt obsedați de identificarea acelui parcurs al modernizării
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
insurgen ților sunt factorii care explică, încă de la finele secolului al XVIIIlea, fizionomia particulară care va marca sensibilitatea revoluționară. Conspirația lui Babeuf este retorta în care se topesc elementele originare ale pasiunii moderne. Radicalismul egalitar al conjuraților duce mai departe ambiția adamică a lui 1789, epurată, acum, de orice compromis cu moderația burgheză sau scrupulele constituționale. Mitul babeuvist este cu atât mai important cu cât el este asumat de mai toate mișcările de stânga ce populează secolul al XIXlea. Ca și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
1”>Ioan. C. Filitti, „Școala junimistă“, în Conservatori și junimiști..., ed. cit., p. 10. </ref> 1848 și 1857 - despre rădăcinile junimismului Deceniul 1866-1876 este esențial în dinamica constituirii junimismului politic: trecerea de la o comu nitate de spirite ce are ca ambiție edificarea unui canon cultural la o grupare politică ce aderă la familia conservatoare, păstrându și autonomia, se consumă în acest interval. În egală măsură, deceniul evocat este și cel care vede născânduse critica formelor fără fond, dar și respingerea antisemitismului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
acestei prudențe atente la detaliu, împrumutul operat riscă să fie un element decorativ, parte a potemkiniadei românești. Subsidiaritatea, în termeni moderni, are capacitatea de a încuraja desprinderea cetățeanului de o dependență ereditară de statul paternalist. Rede finirea politicii, în afara marilor ambiții prometeice, se realizează, în acest spațiu aparent modest, acolo unde solida ritățile organice pot fi refăcute, iar țesutul comunitar poate acționa ca un ferment al patriotismului. Dar, dlor, se poate o lege de descentralizare în comună, fără ca alăturea cu dânsa
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
este, în câteva dintre punctele ei, în dezacord cu pre caritatea instituțională și mentalitară a unei societăți periferice, legea fundamentală de la 1866 este cărămida pe care se cere ridicat edificiul statului român. Prudența conservatoare trimite la un raționament ce descurajează ambiția prometeică a inovației permanente - care este utilitatea unei schimbări, în condițiile în care actului originar de la 1866 ia lipsit durabilitatea susceptibilă de a încuraja producerea efectelor sale? Viziunea junimistă este, în mod previzibil, atentă la sistem și la maniera în
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
diferit: cum, la început, îl preocupau artele plastice, apoi arhitectura, evident, aptitudinile sale artistice s-ar fi putut limita la contribuții artistice, fie și cu caracter antisemit. Însă Hitler, apreciază Burke, "tratează propriile activități politice ca pe o extensie a ambițiilor sale artistice"472. S-a considerat, mereu, un ""arhitect" care construiește un Stat "popular" care să se potrivească, în termeni de material politic, arhitecturii "populare" a orașului München"473. Dacă privim lucrurile din această perspectivă, observă criticul, dilema cu privire la sinceritatea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
auxiliar al programului stabilit, cu reflecții asupra rezultatelor aplicării. • Apelul la raționare (glasul rațiunii), ca modalitate de autostimulare, dar și de resemnare, după înțelegerea cauzală, cântărirea efectelor posibile, cu alegerea alternativei potrivite, cu învingerea unor interese, trăiri și trăsături negative (ambiția, orgoliul, egoismul), cu formularea logică a argumentelor. • Stabilirea unei devize proprii, maxime, ca regulă mai generală care exprimă concentrat, sintetic conținutul principal sau orientarea personalității și poate deveni regula de bază a vieții, mijloc de autostimulare, luând chiar forma unui
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
doar atitudini și comportamente creative, ci s-au îmbunătățit relațiile interumane, scăzând numărul elevilor respinși sau cu tendințe de izolare. Elevii cei mai creativi și-au îmbunătățit imaginea în grup, ei fiind desemnați drept lideri, iar ceilalți și-au crescut ambiția de a-și spori performanțele. Normele grupului creativ au fost interiorizate de către elevi, ei făcând apel la acestea și în alte situații, în afara activității antrenamentului. Pe parcursul antrenamentului creativ elevii au început a-și schița un plan de dezvoltare a carierei
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
constructivismul contemporan. Patru dintre acestea merită o atenție specială: neînțelegerile dintre constructiviști asupra naturii teoriei, relația cu raționalismul, metodologia cea mai indicată și contribuția constructivismului la o teorie critică a relațiilor internaționale. De multă vreme, raționaliștii, mai ales neorealiștii, au ambiția să formuleze o teorie generală a relațiilor internaționale ale cărei asumpții de bază să fie atât de robuste încât să poată explica trăsăturile lor fundamentale, fără a ține seama de epoca istorică sau diferențele în înfățișarea internă a statelor. Pentru
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teorie generală a relațiilor internaționale ale cărei asumpții de bază să fie atât de robuste încât să poată explica trăsăturile lor fundamentale, fără a ține seama de epoca istorică sau diferențele în înfățișarea internă a statelor. Pentru majoritatea constructiviștilor, asemenea ambiții nu au relevanță. Forțele constitutive pe care ei pun accentul, precum ideile, normele și cultura, și elementele referitoare la agentul uman pe care le subliniază, cum sunt identitățile corporative și sociale, sunt toate în mod inerent variabile. Pur și simplu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sociale, sunt toate în mod inerent variabile. Pur și simplu nu există nimic de genul unei idei sau identități universale, transistorice, dezrădăcinate, autonome cultural. Astfel, majoritatea constructiviștilor consideră urmărirea unei teorii generale a relațiilor internaționale o absurditate, și își limitează ambițiile la oferirea de interpretări și explicații clare despre aspecte discrete ale politicii mondiale, fără a depăși stadiul "generalizărilor contingente" extrem de precaute. De fapt, au insistat ei în mod repetat, constructivismul nu este o teorie, ci mai degrabă un cadru analitic
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]