8,699 matches
-
e soarele-n diseară/ Iese Duh din mare-afară:/ Sare-n sus, sare-n pământ,/ Sare-n vârf la măr roșu./ Marea iarăși tot zicea:/ -Cine-n lume s-ar d-afla/ Merii de mi-i apăra?” (Casimcea - Tulcea). Timpul nefast al apusului, prezent și în colindele cu leu, rămâne o constantă a cadrului arhetipal. Înserarea, ca moment de tranziție între două perioade, poate fi privită drept un echivalent al sărbătorilor de iarnă, diminuarea gradată a soarelui necesitând, în ambele cazuri, o faptă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ritualurile inițiatice din colinde trebuie privită în legătură cu funcția de animal al haosului ce a asimilat toate trăsăturile fizice specifice celorlalte întrupări animaliere ale neantului și datele comportamentale specifice nu au făcut decât să fixeze la nivel cultural imaginea „monstrului”. Asociat apusului de soare, moment în care este descoperit, leul reprezintă preopinentul sacru, „demonul infernal” (Octavian Buhociu). Flăcăul pleacă pe urmele animalului emblemă, cu conotații solare datorate culorii și coamei sale, și folosește magia pentru a-l afla: „Din forma ineluluiu/ Junelui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tot mai tare,/ S-ajungem acas’ cu soare”. Călător arhetipal în lumea morților, soarele transportă suflete pribege de trup către tărâmul sacru și de aceea drumul către cimitir trebuie făcut întotdeauna cât timp soarele se află pe boltă. Întârzierea după apus lasă dalbul călător și neofitul fără călăuză psihopompă și îl condamnă la rătăcire, la ratarea integrării în noua etapă ontologică. Fata repetă ca într-un descântec îndemnul imperativ al înotului pentru a modela prin forța interioară traseul inițiatic. Înotul cerbului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
oștirea’n mirare./ Unii zâsără că ie urmă de zână,/ Să’i fie împăratului cunună,/ Așa să găsâră alț învățători,/ Mai cunoscători,/ Și găsâră că ie urmă de căprioară/ Să-i fie’mpăratului soțioară” (Stanotîrn - Vidin). Asemenea epifaniei zoomorfe de la apus, feciorul devenit mire face descoperirea așteptată la plecarea soarelui de pe boltă. Diferența fundamentală este dată de spațiul revelației. Leul somnoros este întâlnit în inima sacrului, în punctul nodal al genezei caracterizat de vegetația nestăvilită și de spinul înflorit, ca sugestie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
își făcuse spaimă, fiindcă ei nu vedeau în țara vecină cu a lor dinspre soare-apune decât câmpii și iar câmpii, pustii goale; orașe, or sate, or oameni, neam!”. Direcția spre care pornește drumul formator ține de sacru, traiectoria soarelui către apus îi conduce în împărăția morții, căci „întregul rit reprezintă o pogorâre în infern. Cele ce se petrec cu neofiții se petreceau și cu morții”. Câmpiile inițiatice iau forma deșertului paroxistic, instaurat de repetiția tautologică „pustii goale”. De fapt, vidul de la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și-n sus că pleca,/ Pe munți se urca,/ Pe cerb că vedea” (București), în orațiile de nuntă traseul iese din neant și intră pe tărâmul uman, social: „Ș-am pornit la vânătoare./ Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și potcoavele au căzut./ Atunci ne lăsarăm mai jos,/ Pe un plai frumos/ Și-ncepurăm/ De vânarăm/ Munțî cu brazî și fagii,/ Dealurile cu podgoriile,/ Luncile cu florile/ Și satele cu fetele” (Albele-Bacău). În domeniul „țării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poate fi născut pruncul mirific și prin aceasta gravida este absorbită în mit. Alăturarea cu perfectul simplu conturează un basorelief temporal, printr-o sugestie a anterioritații față de un eveniment important la nivel ritual: „Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și potcoavele-au căzut./ Atunci ne lăsarăm mai jos,/ Pe un plai frumos/ Și-ncepurăm/ De vânarăm/ Munțî cu brazî și fagii,/ Dealurile cu podgoriile,/ Luncile cu florile/ Și satele cu fetele./ Dar când dădu/ Soarele-ndesearî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pisolăgeala ucigător de metodică, născocită ca sistem educativ de națiile greoaie la spirit pentru copiii lor molâi și înceți"43. Iar peste aproape două decenii C. Rădulescu-Motru vedea lucrurile asemănător când scria "școala românească, organizată după programele școalei burgheze din Apus, a voit să formeze cetățeni de inițiativă, care prin munca îndârjită să creeze un comerț și o industrie națională. Ea a ajuns la ceva tocmai contrariu"44. Iar Gh. Rădășanu s-a încadrat în acest tip de dascăl. Gh. Rădășanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
toți aceștia i-am cunoscut și m-au cunoscut. Țin minte de când eram de doi ani. După ce m-a născut mama la doi ani a născut pe Marița în casa în care trăiesc eu acum, în odaia din sus, spre apus. Bunica Ancuța i-a așternut un țol jos. Și mama se văicăra de durerile facerii, care-s alăturea cu moartea și eu cică am zis: "Mai face mama un drac"?. Vasile Șandru cel bătrân, era venit din Transilvania. Și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a căsătorit a înnebunit și a rămas tot singură. Ce s-a mai ales de Maria Ionescu cea frumoasă nu mai pot ști nimica. Tatăl ei Nae Ionescu era năcăjit și a deschis o mică dugheniță în satul Slătioara, la apus de Bogata. Și așa s-a isprăvit cu logodna mea cu Maria Ionescu cea frumoasă. Și a fost așa cum a zis tata că el era foarte deștept și știa ce vorbește, ca om bătrân. Și la 1 Ianuar 1908, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
inima, iar la 19 Oct.1968 a închis și ea ochii ei frumoși și drăgălași pe vecie ! A fost munteancă din Ploiești ! Și în vara anului 1910 cam prin luna august m-am dus în satul Buciumeni care-i la apus de Fălticeni. Acolo era o domnișoară Maricica Vasiliu. Era frumoasă, foarte deșteaptă și învățase școala profesională din Fălticeni. Numai că era tare firavă, foarte delicată și tare subțirică. Și am intrat în vorbă cu ea spunându-i: Domnișoară eu îs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nu știu dacă l-as putea continua până la capăt. Sf. Liturgie la Bercianos del Camino - Piatra de mormânt a unui pelerin - Mansilla de las Mulas, 4 august Aseară, la 21.30 pelerinii au fost invitați să iasă pentru a admira apusul soarelui. Frumoasă invitație: în cântece și glume se asistă la un fenomen pe care acasă nu-l apreciem și trecem pe lângă el preocupați de treburile noastre sau așezați în fața televizorului. Este plăcut gestul responsabililor, ca și al preotului, care
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
spre ceruri dorind parcă să săruți soarele. Lumina lui plăcută îi învăluie pe pelerini, de la spate, aruncându-le în față o umbră lungă, lungă ce tot pășește odată cu tine pe drum. Drumul scoicii și al săgeții galbene merge mereu spre apus, de aceea soarele te va mâna mereu de la - spate în primele ore ale dimineții. îl vei simți ca pe îngerul tău păzitor, mereu lângă tine cu razele lui blânde și plăcute. Pe lângă mine, aud mersul liniștit dar hotărât al pelerinilor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
care vin din urmă și care vor ocupa aceleași paturi, vor folosi aceleași băi, dușuri, săli de mese, uscătoare pentru haine. O mică armată, un convoi iese în zorii zilei și în primele ore ale dimineții îndreptându- se mereu spre apus, spre Santiago, pentru ca apoi spre amiază să înceapă a intra în localitate următorul corp de armată, următorul convoi al celorlalți călători însemnați cu scoica de pe rucsac sau de pe haine, care, și ei, vin mereu dinspre răsărit și se vor îndrepta
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pentru ca apoi spre amiază să înceapă a intra în localitate următorul corp de armată, următorul convoi al celorlalți călători însemnați cu scoica de pe rucsac sau de pe haine, care, și ei, vin mereu dinspre răsărit și se vor îndrepta mâine spre apus. Este o „procesiune” zilnică, pe care localnicii o văd și o admiră cu respect, de la naștere, și îi va însoți până la mormânt. Impresionantă această continuă „procesiune” a pelerinilor ce dă identitate, viață, măreție, - solemnitate celui mai vechi și mai renumit
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu fiecare km parcurs. Dar face parte din camino. Cât de plăcut este totul în jur! Copaci, iarbă, dealuri și văi, delimitări nu prea înalte ale terenurilor cu piatră, care aici o vezi peste tot. Lumina blândă a soarelui spre apus, care nu mai arde ca ziua, ci parcă vrea să-ți mângâie fața și să-ți învioreze trupul împreună cu adierea vântului de seară. Este minunată seara la Ferreiros, între câmpuri, după ce ai mâncat bine, după ce ți-ai mai dat cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
-mi pribeag. Adio lanuri aurite, Din trecutu-mi atât de drag. Îmi zboară gândul meu departe Purtat de un dor aprig și tăcut Prin vii, grădini, livezi încărcate. Adio, întregului trecut. Mângâia-mă vor amintirile duioase Până mă va ajunge apusul necruțător. Purta mă vor cărările prin câmpiile mânoase În diminețile cu rouă, cântate de ciocârlii în cor. Adio voi ortaci de glie, Cu care împreună făcut- am câmpiile să rodească Părtași la bine și la ananghie, Muncit-am cu spor
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
a absolvit-o în anul 1943, ca subinginer în construcții de drumuri și poduri. Nu apucă să se încadreze, că este mobilizat ca simplu combatant în războiul de răsărit în perioada 1943-1945. La fel ia parte și în Campania de Apus. Este demobilizat cu gradul de caporal. Revenind în viața civilă, întreaga sa activitate și-a consacrat- o la întreținerea și construcția de drumuri. Astfel: - În anii 1946-1953 este numit șef de secție de întreținerea drumurilor din zona de sud a
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
vasali ai Porții, ridicarea Imperiului rus la Răsărit a devenit, treptat, cel mai mare pericol pentru români. Începutul decăderii Imperiului Otoman, marcat prin pacea de la Karlowitz (1699), a coincis cu afirmarea intereselor rusești la Dunăre și Marea Neagră, cu înaintarea spre Apus a armatei țariste. Urmare a expediției lui Petru I din 1696, Poarta pierde Azovul, iar în scurt timp țarul reușește să dispună în Marea Neagră de o flotă considerabilă: 14 corăbii mari, 9 galere și 40 de brigantine. Turcii iscălesc în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
au încheiat alte încleștări războinice dintre ruși, turci și austrieci desfășurate tot pe teritoriul Țărilor Române. În aceste împrejurări de concurență acerbă cu Austria și Prusia în adjudecarea întinselor teritorii stăpânite de Poarta otomană, Rusia face un pas important spre Apus, ocupând teritoriul dintre Bug și Nistru și mutând astfel frontiera dintre Rusia și Moldova pe Nistru. Tratatul ruso-turc semnat la Iași, la 9 ianuarie 1792 specifica, de fapt, „granița dintre Imperiul rus și Imperiul otoman”: după cum se constată, Principatul Moldova
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
imperii se topește în intervenția armată ruso-turcă pentru sugrumarea Revoluției române. Rusia profită însă de conjunctură și ocupă cu armele Valahia. Convenția ruso-turcă de la Balta-Liman (1 mai 1849) întărește poziția Rusiei în Principate. Abuzurile rusești încep să fie cunoscute în Apus, unde revoluționarii români, refugiați după înăbușirea mișcării, bat tot mai insistent la ușile Cancelariilor. În 1850, Ion Heliade Rădulescu înmânează Guvernului englez un Memorandum asupra scopurilor ocupației rusești în Principate, arătând că este vorba, de fapt, de o anexare. Asemenea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
conducător al acestei politici agrare este pe de-o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte potențarea producțiunii. III.6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus. IV. Adunarea Națională dă expresiune dorinței sale, ca Congresul de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici de o potrivă, iar în viitor să se
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
care trebuia s-o străbatem În Duminicele frumoase, spre locurile de distracție, grădinile ferite de ochii lumii. Partea satului care urcă pe laturile pârâului poartă denumirea de Suseni, iar ulițele care se desprind din șoseaua națională și se orientează spre apus, constituie zona Joseni. În Suseni se află cele două biserici românești, ortodoxă și unită (greco-catolică) și funcționau În copilărie cele două școli românești, ortodoxă și unită. În prima era și locuința directorului, respectiv administrația ambelor școli românești și anexele gospodărești
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
aceste rânduri se discută reînființarea industriei inului și a cânepii, produsele textile din in și cânepă fiind foarte apreciate În Occident. Ne vom Întoarce și la prelucrarea casnică a inului și a cânepii? Culesul viilor de pe dealurile din răsăritul și apusul satului era perioada cea mai așteptată de copii. Deși Începând din 15 august fiecare familie putea merge la propria vie odată pe săptămână, culesul propriu-zis se declanșa În l5 octombrie. Satul se umplea de oaspeți. Mici și mari, cu carele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
acele vremuri, n-aș vrea să se creadă că n-am fost și eu tânăr, că nu mi-am trăit adolescența. Nu. Abia ajungeam În sat și “golanii satului” ne Întruneam În prisaca școlii, la butucii Sandei, pe dealurile din apusul sau răsăritul satului. În numeroase duminici, Mama, Îndrăgostită de toate fetele, ne punea la dispoziție camera din față pentru dans, după melodiile redate de unicul patefon existent În sat, Împrumutat de Blotor de la părinții lui Milly, viitoarea soție, care fiind
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]