8,259 matches
-
un beneficiu anual de 4 milioane lei, sumă utilizată în scopuri culturale; se intenționa construirea unui cinematograf nou și modern (în decembrie 1929 se punea piatra de temelie la „Capitol”); Uzina de gaz, înființată în 1858 ca proprietate a „Societății Austriece de Gaz” din Viena și în pro-prietatea municipalității din 1904 - prețul gazului - 13 lei mc, producție anuală - 13 milioane mc; avea 3 rezervoare de 4 600 mc și rețea în patru cartiere (37 km lungime), cu fonduri asigurate pentru „modernizare
Agenda2005-32-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284053_a_285382]
-
Războiul de Șapte Săptămâni sau Războiul german ("Deutscher Krieg"), a fost un conflict militar de scurtă durată, care însă, a antrenat în vâltoarea sa o serie întreagă de state, pe de-o parte Regatul Prusiei cu aliații săi, și Imperiul Austriac cu aliații săi din Confederația Germană. În total, 29 de state au fost implicate direct în război, 16 dintre ele pe partea Prusiei și 13 de partea Austriei. Războiul s-a purtat pentru hegemonie în Germania și control asupra regiunii
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
fac presiuni continue asupra Parlamentului de la Frankfurt. Propaganda parlamentară va ofensa interesele prusace cât și pe Bismarck, în cele din urmă. Odată cu apariția generalului Otto von Bismarck pe scena politică germană, Prusia prin el adoptă o poziție refractară față de manifestele austriece, întreținute atât la nivel diplomatic cât și în cadrul guvernelor. Prusia îi datorează succesul, nu atât regelui Wilhelm I, cât primului său ministru Otto von Bismarck, cancelar începând cu 1862. Pentru a asigura hegemonia Germaniei, acesta vrea să declare război Austriei
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
divizii prusace trebuiau să se ocupe de statele Germane din Sud. Diviziile rămase, pe Rin și în Westfalia, Moltke le-a dislocat pe teatrul principal. În data de 3 iulie 1866 a avut loc Bătălia de la Königgrätz, în care forțele austriece au fost înfrânte. Retragerea armatei austriece („Rückwärtskonzentrierung”) a fost acoperită de artileriștii români din regimentul 16, rezultat în urma reorganizării Graniței Militare Transilvănene. Comandamentul prusac nu a încercat blocarea retragerii forțelor austro-saxone. Generalul Benedek a retras trupele rămase la Olmütz, alocând
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
de statele Germane din Sud. Diviziile rămase, pe Rin și în Westfalia, Moltke le-a dislocat pe teatrul principal. În data de 3 iulie 1866 a avut loc Bătălia de la Königgrätz, în care forțele austriece au fost înfrânte. Retragerea armatei austriece („Rückwärtskonzentrierung”) a fost acoperită de artileriștii români din regimentul 16, rezultat în urma reorganizării Graniței Militare Transilvănene. Comandamentul prusac nu a încercat blocarea retragerii forțelor austro-saxone. Generalul Benedek a retras trupele rămase la Olmütz, alocând pentru protecția Vienei o defensivă slabă
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
în domeniile coroanei poloneze, din Tatra în Pocuția și din mlaștinile Pripetului în regiunile Zaporojiei a fost implicată în acest fenomen. Unele rezultate pot fi văzute mai jos. Între timp, să precizăm că în Cehia și Slovacia, aflate sub influență austriacă și în controlul Contrareformei, aceste eforturi de catolicizare, desfășurate pe multiple planuri, încep în 1650. Epoca respectivă este cunoscută sub numele de „"perioada întunecată"” sau „Temno”. Pe aceeași direcție va fi încheiată în 10 august 1664 pacea de la Vasvár. Ea
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
organizații religioase. În plus, orașele au fost ocupate de obicei de trupele SS, nu de cele ale Wehrmachtului, spre deosebire de alte țări europene. Nu trebuie neglijat nici faptul că forțele de ocupație s-au aflat de obicei sub comanda unor germani austrieci, care încercau să demonstreze că sunt buni „germani” prin impunerea cu duritate a politicii hitleriste antisemite. Pe 25 februarie 1941, Partidul Comunist Olandez a chemat la grevă generală, așa numita Greva din Februarie, ca răspuns la razia nazistă din Amsterdam
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
-și consolida stăpânirea în această provincie, regii Ungariei au încurajat stabilirea aici, alături de populația românească băștinașă, a unor coloniști maghiari, secui și sași. Voievodatul Ardealului este desființat în anul 1867 și anexat de Ungaria în cadrul și cu prilejul transformării Imperiului Austriac în Imperiu Austro-Ungar. Transilvania ca voievodat (ulterior arhiducat apoi principat), corespunde cu Ardealul istoric, delimitat de Carpați la răsărit și la sud, de Munții Apuseni la apus, dar Transilvania ca regiune geografica actuală mai cuprinde și : Teritoriul Principatului Moldova apare
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
gară de cale ferată din municipiul Suceava (România), care a fost construită în anul 1871 în satul Ițcani (pe atunci localitate de frontieră în Austro-Ungaria, iar astăzi cartier al Sucevei). Între anii 1871-1918, Gara Ițcani a fost gară de frontieră austriacă. Ea se află localizată pe Strada Gării nr. 8. -Ițcani a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, elaborată în anul 2004, având codul de clasificare . La 28 octombrie 1869 a fost inaugurată și pusă în exploatare linia
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
în , astăzi Gara Suceava Nord) și Burdujeni (azi Gara Suceava). În prezent, Ițcani și Burdujeni sunt cartiere ale municipiului Suceava. Deoarece satul Ițcani era localitate de frontieră, funcționa aici un pichet de grăniceri și un punct vamal. Administrația căilor ferate austriece a construit aici o gară destul de grandioasă, la acea vreme, tocmai pentru a fi o carte de vizită a Austro-Ungariei. Edificiul Gării Ițcani (astăzi Gara Suceava Nord) a fost ridicat, în stilul neogotic al gărilor din Europa Centrală, de doi
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
construit aici o gară destul de grandioasă, la acea vreme, tocmai pentru a fi o carte de vizită a Austro-Ungariei. Edificiul Gării Ițcani (astăzi Gara Suceava Nord) a fost ridicat, în stilul neogotic al gărilor din Europa Centrală, de doi antreprenori austrieci C. Gall și F. Ronchetti, constructorii căii ferate Roman - Burdujeni - Ițcani - Cernăuți, și a fost dat în exploatare în anul 1871. Gara Ițcani (Suceava-Nord) este o construcție cu două niveluri. Ea a fost realizată după modelul unor gări austriece ale
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
antreprenori austrieci C. Gall și F. Ronchetti, constructorii căii ferate Roman - Burdujeni - Ițcani - Cernăuți, și a fost dat în exploatare în anul 1871. Gara Ițcani (Suceava-Nord) este o construcție cu două niveluri. Ea a fost realizată după modelul unor gări austriece ale vremii respective, din zona central-europeană, într-un autentic stil romantic, caracterizat printr-un plan dreptunghiular, bolți pe arce de ogivă, arce și arcade frânte la cheie, creneluri și turnulețe de colț, de factură neogotică. Peronul gării este acoperit și
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
care era unul dintre cele mai mari din zona Bucovinei. În jurul gării s-au construit locuințe ale personalului feroviar care se ocupa de întreținerea căii ferate. Din anul 1881 și până în anul 1902, Guvernul Regatului României a închiriat de la guvernul austriac jumătate din stația Ițcani, pentru a o folosi drept gară și vamă românească la vechea frontieră. Până în anul 1918, clădirea gării a servit drept un important nod feroviar în traficul de călători și mărfuri pentru tranzitul în interiorul Austro-Ungariei, dar și
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
la vechea frontieră. Până în anul 1918, clădirea gării a servit drept un important nod feroviar în traficul de călători și mărfuri pentru tranzitul în interiorul Austro-Ungariei, dar și pentru România. Ea era punct de frontieră între România și Austro-Ungaria, pe teritoriul austriac, în timp ce pe teritoriul României gara corespondentă era Gara Suceava (Burdujeni). După Unirea Bucovinei cu România, satul Ițcani a devenit parte a Regatului României, iar pichetul de grăniceri s-a desființat. În perioada interbelică, gara era trecută în nomenclatorul CFR sub
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
construită și pusă în exploatare de către compania feroviară Lemberg-Czernowitz Eisenbahn (LCE). Aceasta obținuse la 15 mai 1867 concesiunea pentru continuarea căii ferate până la Suceava, aflată atunci pe granița dintre Austro-Ungaria și România. A fost planificată realizarea unei legături de la frontiera austriacă prin porturile dunărene Galați și Brăila către București, capitala României. În acest scop, directorul general al Lemberg-Czernowitz-Eisenbahn, Viktor Ofenheim, a primit în anul 1867 un contract preliminar. Prin liniile de cale ferată pe care le administra în Bucovina, Lemberg-Czernowitz-Eisenbahn a
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
1868 „K. k. priv. Lemberg-Czernowitz-Jassy-Eisenbahngesellschaft“. La 25 decembrie 1869 a fost deschis traseul feroviar Suceava-Roman. Împreună cu Calea ferată Cernăuți-Suceava inaugurată cu o lună și jumătate în urmă, România dispunea acum de o rețea feroviară conectată cu țările din străinătate. Compania austriacă Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn a construit Calea ferată Pașcani-Iași pe care a finalizat-o la 20 mai/1 iunie 1870. Gara Iași a fost construită într-o zonă mlăștinoasă de pe șesul Bahluiului, după planurile arhitectului austriac Wachter. Lucrările la clădirea gării au
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
clădirea gării au întârziat mult. Pentru a ieși din mlaștină, constructorii au înălțat terasamentele cu aproximativ doi metri. Aflat într-o vizită la Iași, principele Carol a inspectat gara la 21 aprilie 1869, fiind întâmpinat de inginerul șef al companiei austriece și de întregul personal. Lipsa de stabilitate a solului a determinat tasarea clădirii, întreaga aripă de sud crăpându-se și rămânând separată de corpul central. Compania Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn a inaugurat oficial Calea ferată Pașcani-Iași la 20 mai/1 iunie 1870
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
de prefect, primar și mitropolit. Țarul a primit o coroană cu lauri de argint din partea primarului și a vizitat spitalul de răniți, amenajat în magaziile gării. La 1 mai 1880 statul român a răscumpărat căile ferate de la acționarii germani și austrieci. Între anii 1889-1892 a fost construită calea ferată Iași-Vaslui, inaugurată la 19 aprilie/1 mai 1892. Prin Gara Iași au trecut trenurile cu refugiați în primul război mondial. Regele Ferdinand I al României, Guvernul țării, oficialitățile statului, s-au refugiat
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
Pe 11 noiembrie 2000, într-un tunel lung de 3 km din stațiunea austriacă Kaprun a luat foc instalația electrică de încălzire de la un vagon, s-au topit țevile de la instalația hidraulică, blocându-se ușile și trenul propriu-zis. Până la spargerea geamurilor care erau dintr-un plastic rezistent, focul s-a întețit și au murit
Incendiul din Tunelul Kaprun () [Corola-website/Science/336900_a_338229]
-
de cultură cărășan cu origine din localitate, acestui om datorându-i-se în mare parte toate aceste informații despre satul montan Ilidia. Sat din Banatul montan cu tradiții agricole dar cu o puternică tentă meșteșugăreasca poate dezvoltată tot datorită influenței austriece și totodată numărului mare de emigranți, țăranii sfârșitului de secol al ХΙХ-lea cu școala, bibliotecă (2000-volume carte) fanfara, cor și o puternică influență a bisericii în viață satului, modelează viața țăranului dornic de cunoaștere să aibă și alte îndeletniciri
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]
-
(26 februarie 1864 - 16 august 1928) a fost un poet ceh și director al Bibliotecii Municipale din Praga. S-a născut în Pacov, un mic oraș din Boemia de Sud, pe atunci parte a Imperiului Austriac, dar de la vârsta de doi ani a crescut în localitatea învecinată Lukavec. Tatăl său, Jan, a fost profesor și dirijor, care a și compus ocazional. Mama lui a murit când el avea 15 ani și tatăl său s-a căsătorit
Antonín Sova () [Corola-website/Science/336334_a_337663]
-
30 de ani în urmă bunicul său din parte mamei, Péter Zrínyi. A fost interogat pentru prima oară abia după șase săptămâni de la întemnițare. Curtea, fără să țină seama de protestul lui Rákóczi, a format tribunalul special numai din nobili austrieci, la fel cum a făcut și în cazul interogărilor lui Péter Zrínyi și Cristof Francisc Frangepán. Francezii au intervenit prin iezuiți, facilitând evadarea lui Rákóczi, care a lăsat Împăratului o scrisoare în care a precizat că este gata să fie
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]
-
și retras, apare în timpul partidei dintre McConnor și Mirko Czentovic și îi ajută pe adversarii campionului să nu piardă. Îl pofteșt pe narator să se așeze pe punte și îi povestește povestea vieții sale. Fusese unul dintre administratorii averii imperiale austriece și, la un moment dat, a fost arestat de naziști. Pentru a-l determina să deconspire secretele știute, anchetatorii îl supun unei torturi psihice rare. Îl izolează total într-o cameră austeră de hotel și în afara anchetelor îl țin lipsit
Jucătorul de șah () [Corola-website/Science/328617_a_329946]
-
este o trupă spaniolă din Asturia. Muzica lor este pop-rock îmbinând și unele elemente folk și pop indian. Trupa a fost înfințată în 2002 și avea invluențe de folk austriac. Albumul lor de debut "Del interior" a fost lansat în același an, însă nu a fost un succes comercial. După lansarea acestui album, trupa a decis să nu mai continue sub acest nume și să creeze un nou proiect pentru
El Sueño de Morfeo () [Corola-website/Science/328830_a_330159]
-
și ars de oștile turce în 1660, când din turnul bisericii reformate s-a aruncat o mamă cu pruncul la piept. În 11 noiembrie 1705, oștile transilvane conduse de principele Francisc Rákóczi al II-lea au fost surprinse de trupele austriece conduse de generalul Ludwig von Herbeville și au fost risipite, eveniment care a devenit subiectul altor legende locale. La castel, în 25 august 1849, a capitulat ultima armată revoluționară pașoptistă din Europa, formată din circa 8.000 de soldați comandați
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]