7,814 matches
-
în mijlocul acestei atât de frumoase naturi, Cordonul său Al bastru era cu totul ridicol. Nu mi-a luat în nume de rău nici o clipă că l-am făcut să-și simtă cusurul; pentru că, la urmă de tot, trebuie spus că bietul Domn Le Pelletier era omul cel mai bun din lume. Iată un om ale cărui treburi, plăceri, într-un cuvânt, a cărui întreagă existență se mărginea la a ști, zi de zi, tot ce se petrecea în Paris. Contele d
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să nu spun și asta?, cu jocul acesta riscant și care ușor devenea crud, ea, atât de bună, a tulburat multe inimi; i-a îndurerat profund, fără să vrea, pe unii, nu numai oameni revoltați și acriți, ci și niște biete rivale, sacrificate și rănite fără știrea ei. Este o parte serioasă a lucrurilor pe care, către sfârșit, caritatea ei a înțeles-o în bună măsură; este o lecție pe care gravitatea supremă legată de nobila ei amintire nu ne interzice
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în fața a douăzeci de persoane, unui intero gatoriu strâns, și continuând, în auzul galeriei, o discuție începută confidențial între ele două, să stabilească faptul că o femeie care nu era pură și castă nu putea să fie o mamă bună. Biata Doamnă de Caumont ședea ca pe jăratic. Doamna de Staël ar fi fost dezolată dacă ar fi observat, dar era târâtă de argumentele ei, de altfel, trebuie să admit, foarte elocvente și foarte amăgitoare. Cum adică, se va spune, își
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
huligani, expuși tuturor ademenirilor atât de periculoase ale tinerilor de azi ... sunt împotriva oricăror constrângeri din partea educatorilor școlii. Deosebirea este evidentă: în trecut, de pe băncile școlii au ieșit în masă tineri valoroși comportamental și mental; astăzi, asemenea tineri sunt excepții, bieții părinți chinuindu-se cu ei să-i vadă onorabil integrați în familie și societate. Nu țin să mă erijez în apologet al trecutului și în critic al prezentului, dar comparația elementară între aceste două sisteme educaționale, domeniu în care m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
multe sacrificii personale am reușit să aduc la Iași, pentru a-și continua studiile medii începute la Bârlad, pe sora mea Didina la Școala de Menaj și pe fratele Petrică la Școala Normală unde funcționam și eu, degrevând astfel pe bieții părinți, ce luptau din greu cu împovărătoarele cote impuse de statul comunist și atenuându-le supărarea de a-i fi părăsit brutal în aventura mea de a ajunge la Universitate. La facultate mergeam aproape zilnic dimineața și uneori, în funcție de program
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
repetat și de Sfintele Sărbători ale Paștelui ... când să-mi trimită trăsura cu cai la Vidra în același scop. Căutând să nu mai întrețin speranțe deșarte, nu am mai răspuns, gest, cred, cel puțin tot atât de laș. Nemaiștiind ce să creadă, bieții oameni au recurs la ultima încercare. În toamna acelui an, 1949, mă pomenesc cu părintele-tată și preoteasa-mamă la Școala Normală din Iași, unde încă eram pedagog, cu toate că terminasem facultatea și eram în așteptarea repartiției. Cred că altă situație mai ingrată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
o operă Desperado? Putem face o prescurtare a intrigii din Dickens, Austen, Galsworthy, dar e imposibil să spunem în câteva propoziții ce se petrece cu adevărat în prezentul Desperado. Majordomul lui Ishiguro, din The Remains of the Day, are un biet petec de acum și aici, cu care nu știe ce să facă și îi dau lacrimile. Lanark al lui Alasdair Gray se oprește din goana către trecut doar ca să moară într-un imens "GOOD BYE". Profesorul de istorie din Waterland
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Observatorul Greenwich din Londra directorul acestuia, Nevil Maskelyne, să constate diferențe de o secundă dintre măsurătorile sale și cele ale asistentului său. Ambele au fost conștiincios înregistrate. Respectiva diferență constatată a fost suficientă pentru ca directorul să se dispenseze de serviciile bietului asistent. De vină nu era însă decât simpla "ecuație personală" a asistentului, care, natural, avea o viteză de reacție mai lungă. Iată un eveniment astronomic cu însemnătate psihologică. A fost un bun pretext pentru ca, de atunci, acestui timp de reacție
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
din cauza căreia ceea ce face un cercetător pasionat poate oricând să fie făcut la fel de bine și de un altul de preferință aliniat ideologic, un activist. Preconcepția este într-atât de viscerală, încât poate să se dărâme o instituție întreagă fără ca acelui biet cercetător pasionat să i se recunoască vreodată competența. La psihologie, să fie clar, poate să se priceapă oricine din activul de partid și orice competență științifică reprezintă o amenințare la integritatea și unitatea națională a întregii țări. Este frâna cea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acești terapeuți în regimul anterior, de dictatură comunistă, în care unii subiecți, cu aceleași simptome de alienare au fost trimiși forțat direct în saloanele unor spitale de psihiatrie! Până când vor ști să se inspire din experiența înaintașilor, de referință rămâne biata țigancă, practicantă a magiei albe a ghicitului. Summary Psychology on the Altar of Knowledge a Synthesis of the Past and the History of Psychology We have undertaken the current study of the remote past, and the history of psychology with
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
multe familii. La înapoierea lor din străinătate, de la începutul anilor ’40, în așteptarea cumpărării unei case, închiriaseră una, de la o doamnă care tocmai o construise, în stilul așa-zis „florentin“ foarte la modă în București în ajunul războiului. Nu bănuia, biata femeie, că orele vilelor în stil „calcio vecchio florentin“ erau numărate. Casa era situată într un cartier central și părinții mei au fost obligați să-și împartă spațiul cu niște chiriași privilegiați. Încă de la început, o cameră a fost rezervată
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a ieșit la lumină. De fapt, ceea ce trăiam, la nivelul vieții de zi cu zi, nu era decât o infimă piesă dintr-un uriaș puzzle, al cărui întreg s a înfăptuit printr-o stăpânire totalitară de tip asiatic asupra vieții bieților oameni dintr-o țară de Est, în care URSS-ul și-a impus sistemul. Pe vremea aceea, priveam lucrurile prin gemulețul vieții noastre zilnice, din cartierul Grivița Roșie. Aventura ratată a fugii noastre fusese zvârlită în străfundurile memoriei... Ne gândeam
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în toamnă. Într-adevăr, la fiecare reînscriere în clasa următoare, trebuia să completez temutul formular, în care se aflau întrebările asupra „originii sociale“ și „locului unde lucrează tatăl copilului“. În ziua înscrierii, m-am dus s-o văd pe directoare. „Biată tovarășă Stolojan! Asta-i viața! Bărbații ne părăsesc, toți sunt la fel! Știu că ești o femeie muncitoare, se vede după mâinile tale. Hai, completează hârtia asta!“ Am semnat aruncând pe furiș o privire asupra mâinilor mele și am părăsit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Cluj. În același tren, se afla și un general care-l invitase în vagonul restaurant. Sigur că generalul ar fi trebuit să-i ofere masa, dar era cam zgârcit. Așa că hotărâse să ceară o singură porție de pește pentru amândoi. Bietul locotenent se intoxicase, peștele fiind stricat. Culmea era că generalul nu avusese nimic. Odată întors la Timișoara, locotenentul fusese nevoit să se oblojească; se simțea mai bine, dar era nevoit să se ducă la Viena. Îl urcaseră în tren într-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
îl făcuse suspect în ochii Partidului. Avea un prieten, văr cu fata, care, pentru că avea origine nesănătoasă și dosar prost, îl denunțase ca să fie bine văzut. Așa că verișorul a fost numit de îndată redactor-șef la un ziar studențesc, iar bietul ovreiaș a fost zvârlit în pușcărie. Nu știu sfârșitul poveștii. N-a stat decât câteva zile cu mine. Era un băiat dotat cu o inteligență orientală, suplă și vioaie, și care era sigur că va scăpa din închisoare. Habar n-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și se credea un om important și bine înfipt în regim, pe atât am apreciat modul elegant în care s-a comportat în închisoare. Era și foarte curajos. Tot aici am dat de Zwiebel, cel de care îmi vorbise Orezeanu. Bietul sionist fusese bătut cumplit la Malmaison. Am mai auzit că era și George Mavrocordat pe acolo; mi-a spus-o un fost ofițer care fusese cu el în celulă, dar eu nu l-am văzut. Mai era și un doctor
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
1949: Ne duceam, pe atunci, la muncă. Într-o zi, ieșind pe poartă, am văzut printre noi un deținut bătrân. Părea să fie o persoană mai importantă. Maromet era de față. Habar n-am de ce s-a repezit deodată la bietul om, dar l-a lovit cu un par în cap. Bătrânul a căzut la pământ și, puțin după aceea, a murit. ăsta era Maromet. Am mai fost în celulă cu deținuți care fuseseră închiși cu prietenul nostru, Radu Sturdza, fost
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ude, ținuți de mai mulți indivizi și bătuți crunt. Când leșinau sub lovituri, aruncau apă pe ei ca să-i trezească și o luau de la capăt. Când i-au adus înapoi, în celulă, erau zob. Oricum, erau mult mai rezistenți decât bietul dentist care murise la Jilava, căci au scăpat cu viață. Spre sfârșitul iernii anului 1960, am fost scos de acolo și mutat într-o celulă cu doar trei inși, între care era și un foarte simpatic preot catolic, neamț de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
spaniol al lui Jean le Marois; Jean era absent căci tocmai suferise o operație la spital. țin minte și acum spaima prin care am trecut văzând pe peron un om cu șapcă, nemișcat și privind fix la noi: era doar bietul șofer care nu prea vorbea franțuzește și deci... aștepta și tăcea! La capătul peronului, ne aștepta sora mea, Ariadna le Marois. Apoi, a apărut și vară-mea, Myriam O’Kelly, care a izbucnit în plâns. A fost un moment de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
E o uimire câtă bogăție, logică, prevedere, căldură, câtă mare și morală înțelepciune de om superior, genial se cuprinde în acele buletine politice, dări de seamă teatrale, notițe despre cărți, care aveau simpla menire de a umple coloanele goale ale bietei foi ieșene. La fiecare moment, marea sa putere de intuiție fixează puncte sau deschide perspective cu totul nouă. Din viața sa trecută cunoștea tot prezentul românilor, în câțiva ani căpătase o vedere clară asupra trecutului lor întreg, păstrase toată vigoarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sofistică", purtând amprenta utopismului gândirii liberale. Ironia descalificantă este cultivată cu obstinație de jurnalist în demersul de demontare a discursului cultivat de adversar: "Ziarul Românul este desăvârșit întru toate, și chiar în simțimintele sale patriotice. I se rupe inima de biata țară și, într-un strigăt de durere, ne îndeamnă să fim gata, căci oara se apropie, catapeteasma bisericii în curând are să se dărâme, cerul să se despice și pământul să ne înghită"236. Individualitatea publicisticii eminesciene în tabloul presei românești
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un cuprins cel puțin controvers"391. Spiritul ironic al jurnalistului are ca țintă predilectă stilul gazetăresc al redactorilor de la celelalte publicații ale vremii: "Ziarul Românul e desăvârșit întru toate, și chiar în simțimintele sale patriotice. I se rupe inima de biata țară și într-un strigăt de durere, ne îndeamnă să fim gata, căci oara se apropie, catapeteasma bisericii în curând are să se dărâme, cerul să se despice și pământul să ne înghită. Iată ce ne zice el, în stilul său
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comerț în toate țările străine pentru a îmbrăca pe călugări și pe preoți; se vopsea în negru. Pierre avu o soră care se numea Marie; ea s-a căsătorit cu Jean Houdayer; descendenții săi sînt în Le Mans. Acești doi bieți copii au devenit orfani în 1693, Pierre avea 18 ani, iar Marie șase săptămîni. Tatăl și mama lor au murit în aceeași lună și bunica lor Coutant îi crescu pînă la vîrsta la care își puteau cîștiga singuri existența. Dar
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
generală în momentul în care s-au trezit fără mobile, fără muncă și fără pîine. Au putut fi văzute atunci familii întregi care fuseseră foarte înstărite cerșindu-și pîinea din ușă în ușă. Nu se auzeau decît strigătele lugubre ale bieților copii abandonați de părinții lor, care plîngeau zi și noapte cerînd să li se dea pîine. Nu se vedeau decît chipuri palide și desfigurate. Mulți cădeau din picioare pe străzi sau în piețele publice și unii își dădeau sufletul pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Dacă săracii de la oraș, unde există atîtea resurse, se găseau într-o stare atît de deplorabilă, să încercăm să ne închipuim, dacă putem, starea în care erau cei de la țară și în ce durere extraordinară se aflau satele, cu atîtea biete familii abandonate și într-o atît de mare mizerie încît unele au ajuns să pască iarbă ca vitele și să se hrănească cu lucruri pe care animalele cele mai murdare le-ar fi refuzat." Éloge historique de Marie Poisson, de la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]