7,748 matches
-
instrument muzical idiofonic care este originar din Orientul Apropiat. În Europa clopotul a ajuns prin anul 600 d.H. adus din Cartagina în Italia de sud. Celții, deseori călugări, au fost cei care au perfecționat și răspândit tehnica turnării clopotelor în bronz în Europa, începând cu Italia. În lucrarea sa "Schedulae Diversarum Artium" (ca. 1000 d.H.), călugărul grec Theophilos Presbyter a descris tehnica turnării clopotelor în bronz din acea perioadă. Conform acestor descrieri, clopotele de bronz din acea perioadă erau de forma
Clopot () [Corola-website/Science/321496_a_322825]
-
Celții, deseori călugări, au fost cei care au perfecționat și răspândit tehnica turnării clopotelor în bronz în Europa, începând cu Italia. În lucrarea sa "Schedulae Diversarum Artium" (ca. 1000 d.H.), călugărul grec Theophilos Presbyter a descris tehnica turnării clopotelor în bronz din acea perioadă. Conform acestor descrieri, clopotele de bronz din acea perioadă erau de forma unui stup de albine tradițional cu găuri rotunde sau triunghulare în partea de sus. Găurile erau pentru ca sunetul să fie cât mai înspăimântător și să
Clopot () [Corola-website/Science/321496_a_322825]
-
și răspândit tehnica turnării clopotelor în bronz în Europa, începând cu Italia. În lucrarea sa "Schedulae Diversarum Artium" (ca. 1000 d.H.), călugărul grec Theophilos Presbyter a descris tehnica turnării clopotelor în bronz din acea perioadă. Conform acestor descrieri, clopotele de bronz din acea perioadă erau de forma unui stup de albine tradițional cu găuri rotunde sau triunghulare în partea de sus. Găurile erau pentru ca sunetul să fie cât mai înspăimântător și să fugărească duhurile rele. În secolul al XIII-lea s-
Clopot () [Corola-website/Science/321496_a_322825]
-
Wou, care a turnat clopotele „Maria Gloriosa” de 11 tone. Se crede că episcopul Paulin de Nola a fost cel care a introdus folosirea clopotelui în biserica creștină. ele, care pot fi de diferite mărimi, se toarnă de obicei din bronz, dar uneori sunt folosite și alte materiale. e mici sunt uneori făcute din sticlă sau ceramică. Sunetul se obține fie prin lovirea limbii clopotelui de cupă, fie prin mișcarea clopotului întreg. Mărimea clopotului nu este neapărat într-o relație proporțională
Clopot () [Corola-website/Science/321496_a_322825]
-
acestui bust a aparținut Asociației Culturale "Flondor" din Rădăuți (condusă de profesorul Mihai Pânzaru), care se ocupă de cinstirea memoriei familiei Flondor. În anul 2002, Consiliul Local Rădăuți a dezbătut proiectul prezentat de Mihai Pânzaru. Bustul a fost realizat din bronz de către sculptorul ieșean Gavril Nichitean (n. 1932), costurile pentru realizarea lucrării, în valoare de 20 de milioane de lei vechi, fiind suportate de către Ana Pânzaru, soția profesorului . Adus la Rădăuți de către profesor, bustul a zăcut câțiva ani prin beciurile Primăriei
Bustul lui Gheorghe Flondor din Rădăuți () [Corola-website/Science/316460_a_317789]
-
data de 23 mai 2008, în prezența consulului general al României la Cernăuți, Romeo Săndulescu, a deputatului PNL Mihai Sandu-Capră, a primarului Mihai Frunză și a liderilor locali ai Organizației PNL . Pe partea stângă a bustului se află scrijelită în bronz imaginea sculpturii "Rugăciune", iar dedesubtul ei este înscris numele autorului (G. Nichitean). Pe soclul bustului sunt amplasate două plăci de marmură. Pe cea de sus este scris: "Gheorghe Flondor "1892-1976 "Deputat și senator PNL de Rădăuți "Rezident regal al Bucovinei
Bustul lui Gheorghe Flondor din Rădăuți () [Corola-website/Science/316460_a_317789]
-
în limba română în cuvinte ca spate, spătar (partea superioară a scaunului) și spată (element al războiului de țesut). Armele cu lamă lungă și două tăișuri, pe care le numim generic spade, au fost o creație a epocii mijlocii a bronzului. În secolele XV-XIV î.Hr. s-a răspândit spada de tip micenian, lungă și subțire (rapiera), dar și spada scurtă și lată. La începutul perioadei Hallstatt se foloseau o mare varietate de spade scurte. Spada lungă, ca un paloș, a fost
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
desene și pasteluri. Mă bate chiar gândul să mă apuc de pictură. Cred că ne-am obișnuit să trăim cu foarte puțin, ceea ce nu e bine, mai ales că pentru un sculptor, care vrea să facă lucrări de calitate, materialele - bronzul, lemnul - , regia atelierului costă foarte mult. Se mai găsește, ce-i drept, câte un mecena care ne salvează. De obicei, cumpăra străinii, românii mai rar. În rest, mergem înainte, cu gândurile și posibilitățile noastre și să sperăm că intrarea în
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
tribut care ne privește pe noi, toți. Fascinant și inconfundabil în plăsmuirile lui antropomorfe, în care palpita viziunile figurativului fabulatoriu renascentist, baroc sau suprarealist, într-o demonstrație de sublimare simbolist-metaforică, ni se confirmă și în acest recital de sculptură în bronz, dar și de teatralitate, Ion Iancuț, un artist cu apariții publice rarefiate în ultima vreme. Veronica Marinescu
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
Moneda romană este, dintre toate monedele antice, cea care a cunoscut cea mai îndelungată și mai mare expansiune geografică, devenind, pentru mai multe secole, moneda comună a lumii occidentale și mediteraneene. După începuturi fruste bazate pe bronz, imitând greutatea și metoda de batere a monedelor grecești, ea s-a constituit, la sfârșitul secolului al III-lea î.Hr., într-un sistem monetar fondat pe bimetalismul argint și bronz. La începutul Imperiului, sub Augustus se adaugă moneda de aur
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
a lumii occidentale și mediteraneene. După începuturi fruste bazate pe bronz, imitând greutatea și metoda de batere a monedelor grecești, ea s-a constituit, la sfârșitul secolului al III-lea î.Hr., într-un sistem monetar fondat pe bimetalismul argint și bronz. La începutul Imperiului, sub Augustus se adaugă moneda de aur, creându-se un sistem cu trei metale, care rămâne stabil timp de aproape două secole și jumătate. Criza militară și economică din secolul al III-lea, precum și spirala inflaționistă care
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
aur, creându-se un sistem cu trei metale, care rămâne stabil timp de aproape două secole și jumătate. Criza militară și economică din secolul al III-lea, precum și spirala inflaționistă care o însoțește, văd prăbușirea monedelor de argint și de bronz. În secolul al IV-lea, reforma lui Dioclețian, care încearcă să revalorizeze monedele de argint și de bronz, nu va reuși să oprească inflația, însă Constantin I reușește să creeze un sistem monetar dominat pe solidus, stabilizat la 4,5
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
Criza militară și economică din secolul al III-lea, precum și spirala inflaționistă care o însoțește, văd prăbușirea monedelor de argint și de bronz. În secolul al IV-lea, reforma lui Dioclețian, care încearcă să revalorizeze monedele de argint și de bronz, nu va reuși să oprească inflația, însă Constantin I reușește să creeze un sistem monetar dominat pe solidus, stabilizat la 4,5 grame de aur și fără paritate fixă față de celelalte monede care se devalorizau. Solidus-ul cunoaște, în continuare
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
inventariere, în timp ce tehnicile spectrografice permit o analiză fină a aliajelor. Spre anul 400 î.Hr., romanii au înlocuit trocul bazat pe "capete de vite" sau folosirea monedelor grecești printr-un sistem monetar relativ arhaic. Era vorba, la început, de « blocuri » de bronz sau de aramă numite "aes rude" sau "aes infectum", apoi, la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr. de lingouri de bronz care reprezentau, pe una dintre fețe echivalentul lor în capete de vite. Sub Republica Romană, în anul 290 î.Hr.
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
de vite" sau folosirea monedelor grecești printr-un sistem monetar relativ arhaic. Era vorba, la început, de « blocuri » de bronz sau de aramă numite "aes rude" sau "aes infectum", apoi, la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr. de lingouri de bronz care reprezentau, pe una dintre fețe echivalentul lor în capete de vite. Sub Republica Romană, în anul 290 î.Hr., apare prima oficină de fabricare a monedelor, pe Capitoliul din Roma, în Templul Iunonei Moneta (În : literal, în română, "„Iunona care
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
care avertizează”"), de unde derivă, de altfel, cuvântul "monedă". Responsabili pentru confecționarea monedelor erau trei magistrați, numiți "Tresviri monetales". De-a lungul timpului, atelierul din Roma își va schimba locația, în numeroase rânduri. Spre anul 280 î.Hr., erau emise discuri de bronz sau de aramă denumite "aes grave" (în : „greu”), care cântăreau o livră romană (cca 324 g) și valorau 1 as. Dubla față a lui Ianus este reprezentată pe "avers" (fața monedei). Submultipli normalizați au fost emiși pentru folosirea curentă, "semis
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
fost emiși pentru folosirea curentă, "semis" (1/2), "triens" (1/3), "quadrans" (1/4), "sextans" (1/6), "uncia" (1/12), "jumătate de uncie" (1/24). Uncia era un submultiplu al asului și valora a douăsprezecea parte din acesta. Era din bronz și avea greutatea teoretică de circa 27 de grame. Valoarea unciei era dată de câte o globulă aflată atât pe aversul cât și pe reversul monedei. Greutatea unui "as" fiind fixată în funcție de valoarea sa, aceasta s-a diminuat în timpul Primului
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
cărei valoare nu mai era legată de conținutul de metal, de valoarea sa intrinsecă. În timpul celui de-Al Doilea Război Punic (218 - 201), care a impus Romei cheltuieli considerabile, "as"-ul s-a prăbușit încât a devenit un disc de bronz de vreo 20 de grame. Are multipli, dintre care cei mai utilizați vor fi sesterțiul, care valora 2 as ½, (apoi 4 as), dupondius, care valora 2 as, precum și submultipli, "semis" (1/2 as) și "quadrans" (1/4 as). Toate monedele
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
20 de grame. Are multipli, dintre care cei mai utilizați vor fi sesterțiul, care valora 2 as ½, (apoi 4 as), dupondius, care valora 2 as, precum și submultipli, "semis" (1/2 as) și "quadrans" (1/4 as). Toate monedele erau din bronz. În acest moment, argintul apare, cu adevărat, în sistemul monetar roman, prin denar. Sistemul monetar este reformat și se sprijină de acum înainte pe denar (monedă din argint). În 211 î.Hr., denarul apare și valorează 10 as de 53 de
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
moment, argintul apare, cu adevărat, în sistemul monetar roman, prin denar. Sistemul monetar este reformat și se sprijină de acum înainte pe denar (monedă din argint). În 211 î.Hr., denarul apare și valorează 10 as de 53 de grame de bronz fiecare. (Adjectivul din : „de zece”). Denarul cântărea 4,5 grame de argint, iar 530 g de bronz sunt echivalente cu 4,5 g de argint, în anul 211 î.Hr. Avem deci un raport de 1/120. Spre anul 170 î.Hr.
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
sprijină de acum înainte pe denar (monedă din argint). În 211 î.Hr., denarul apare și valorează 10 as de 53 de grame de bronz fiecare. (Adjectivul din : „de zece”). Denarul cântărea 4,5 grame de argint, iar 530 g de bronz sunt echivalente cu 4,5 g de argint, în anul 211 î.Hr. Avem deci un raport de 1/120. Spre anul 170 î.Hr., denarul este devalorizat, iar greutatea sa este adusă la 3,96 g de argint (raportul dintre argint
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
echivalente cu 4,5 g de argint, în anul 211 î.Hr. Avem deci un raport de 1/120. Spre anul 170 î.Hr., denarul este devalorizat, iar greutatea sa este adusă la 3,96 g de argint (raportul dintre argint și bronz este atunci de 1/70). Sesterțul devine, în cursul celui de-al doilea secol înainte de Hristos, unitatea de cont uzuală, înlocuind "as-ul libral", cheltuielile, veniturile și averile se evaluează în sesterți. De exemplu, "senatorius census", adică averea minimă necesară
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
sesterți. Abrevierea denumirii sesterțului, HS, este o amintire a parității sale inițiale față de "as" ("doi as și jumătate", adică IIS, mai precis, IIS, curând transcris prin HS). În sfârșit, pe la anul 140 î.Hr., valoarea relativă a denarului de argint, în raport cu bronzul este reestimată: Începând cu Augustus, sistemul intră într-o perioadă de stabilitate care va dura două secole. Aureus-ul, monedă din aur, cu valoarea 25 de denari de argint, este emis în mod regulat, începând cu Iulius Caesar. Termenul "aureus" provine
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
să pară de o calitate mai înaltă decât erau în realitate. Sub domnia lui Claudius Gothicus, antoninianul nu va mai conține decât 3 sau 4 % argint, iar atunci, aspectul său va fi mai apropiat de cel al unei monede de bronz decât de cel al unei monede de argint sunătoare și grea. Sesterțul, care valora 1/8 dintr-un antoninian, aproape că nu mai este emis. În secolul al III-lea, un legionar (soldat încadrat într-o legiune) primea 10 - 15
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
50 la 1/60 dintr-o livră de aur, și creează noi monede: "argenteus" sau "denarul de argint" cu greutatea de 1/96 dintr-o livră romană, de aceeași calitate cu vechiul denar emis sub Nero, precum și trei monede de bronz, dintre care un "bronz mare" având un slab procentaj de argint, follis-ul sau "nummus"-ul. Unitatea de cont rămâne denarul curent, în pofida deprecierii sale. Aceste parități sunt foarte curând puse în cauză, printr-o inflație galopantă. După vreo zece ani
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]