7,208 matches
-
luat o înghițitură de whisky. Lucrurile erau mult mai încâlcite decât mi-aș fi putut imagina vreodată. Când au murit primii opt, m-au chemat cei din Sistem și mi-au cerut să investighez cauza. Eu nu mai aveam nici un chef să lucrez pentru ei la ora aceea, dar pentru că era la mijloc tehnologia pusă la punct de mine, nu puteam să le ignor solicitarea. Cu atât mai mult cu cât era o problemă de viață și moarte. M-au chemat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rog să-l ierți, insistă ea. — Ori îl iert, ori nu, tot aia e. De ce a lăsat baltă proiectul? Dacă se simțea atât de responsabil, ar fi trebuit să-și continue cercetările în cadrul Sistemului, nu? Înțeleg că nu mai avea chef să lucreze pentru o organizație mare, dar i se pare normal că au murit atâtea persoane în urma cercetărilor lui? — Bunicul nu mai avea încredere în Sistem. Zicea că Sistemul Computatorilor și Fabrica Simbolatorilor nu erau decât două fațete ale aceleiași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fărâmă de cer senin printre ei. M-am gândit să cumpăr un ziar de dimineață și să aflu timpul probabil, dar chioșcurile de ziare erau jos, la metrou. Dacă ajungeam acolo, iar începea discuția cu controlorul și nu mai aveam chef de așa ceva. Am renunțat la ideea de a cumpăra ziarul. Ziua nu se anunța prea grozavă și nici măcar nu știam ce zi era. Toți aveau umbrele în afară de noi. Ne-am adăpostit sub o streașină și-am privit îndelung peisajul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
niciodată. Îmi place și reggae. Vouă vă place? — Da. După ce-a terminat Police, ne-a pus un album de-al lui Bob Marley. Bordul mașinii era ticsit cu casete. Eram obosit, mi-era frig și somn. Nu prea aveam chef de muzică, dar îi eram recunoscător taximetristului că ne-a luat. Mă uitam la el cum stătea cu mâinile pe volan și-și mișca umerii în ritm de reggae. Când a oprit în fața casei, am scos banii și i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
O simțeam străină. Mă mai durea locul de pe gât în care se prinsese lipitoarea și-mi supsese sângele. Două lipitori m-au stors zdravăn. — Mi-am amintit de spermă. Chiar nu vrei să ți-o înghită cineva? Păi... — N-ai chef acum? N-am. — Nu vrei să te culci cu mine? — Păi... — Sunt prea grasă, nu? Nici vorbă. Ești chiar foarte drăguță. — Atunci de ce nu te culci cu mine? N-aș putea să-ți spun de ce, dar n-am chef acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ai chef acum? N-am. — Nu vrei să te culci cu mine? — Păi... — Sunt prea grasă, nu? Nici vorbă. Ești chiar foarte drăguță. — Atunci de ce nu te culci cu mine? N-aș putea să-ți spun de ce, dar n-am chef acum de-așa ceva. Ai încălca niște principii morale? — Principii morale? am repetat eu uimit. M-a mirat și pe mine ecoul propriei mele voci. Am rămas pe gânduri, cu privirile în tavan. — Nu, nu-i vorba de nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lui Kenny Burrell, The Popular Duke Ellington, Trevor Pinnock cântând la clavecin în Concertele Brandenburgice și una cu Bob Dylan intitulată Like a Rolling Stone. E adevărat că erau cam amestecate, dar n-aveam de unde să știu pe care aveam chef să o ascult în Toyota Carina. De îndată ce mă așezam pe scaunul șoferului, poate mi se făcea poftă de James Taylor, de un vals vienez, de Police, de Duran Duran. Sau poate, până la urmă, nu voiam să ascult nimic. Am băgat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
procedeze când vrea s-o închidă. — Interesant! Îți mulțumesc mult. Obișnuiești să le dai fetelor unghiere drept cadou? — Nu, e prima oară în viața mea când ofer o unghieră. Am trecut adineauri prin dreptul magazinului de ferometale și am avut chef să cumpăr ceva. Setul de unelte de sculptat era mult prea mare. — Mă bucur că am unghieră. Pot să o țin în permanență la mine. În buzunar sau în geantă. A băgat unghiera la loc în cutiuță și cutiuța în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așa ceva. Am făcut asemenea experiențe pe animale. Am congelat o mulțime de pisici și de câini vii. Te congelez și te ascund bine, să nu te găsească nimeni. Dacă-ți revii, te culci cu mine? — Bineînțeles, dacă o să mai ai chef de mine atunci. — Vorbești serios? — Cu toată tehnologia aferentă... Cine știe câți ani vor trece până atunci! N-o să mai am nici eu șaptesprezece ani. — Oamenii îmbătrânesc chiar dacă sunt congelați. Ai grijă de tine! zise ea. — Și tu să ai grijă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spre sociologism, tendință căreia nu reușește să i se sustragă. Volumul Flautul lui Marsias (1977) continuă spiritul și metoda din Fața ascunsă a lunii, conținând minuțioase analize literare (Mănăstirea Argeșului), reflecții substanțiale, foarte personale, despre debutanți, critici și redactori. Un mare chef de vorbă, mai bine spus, lungimile, repetițiile, întâlnite încă în temeinica monografie consacrată lui Duiliu Zamfirescu, estompează totuși, prin diluare, ideile originale ale textului. G. a semnat manuale de limba română pentru liceu împreună cu D. Micu, Al. Piru, G. G.
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
poemul n-a ținut mult timp. Poemul s-a apucat de băut...” Un fragment remarcabil, probabil una dintre cele mai frumoase cântări de dragoste din poezia actuală, îl constituie „nunta” bunicului („Nunta am tras-o pe video, a fost un chef pe cinste”), rescriere a Cântării Cântărilor, un fel de film oniric despre moartea-nuntă, care îmbină religiozitatea cea mai profundă cu parodia, lirismul cel mai autentic, sfâșietor (sunând a bocet ori descântec), cu umorul, absurdul și fantasticul de tip folcloric. Evanghelia
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
o procesiune de obiecte. Nimicurile, mizeriile lumii capătă astfel splendori incalculabile. Banalitatea cea mai descurajantă pentru spirit este înfășurată, prin acest meșteșug, în purpuri regale și, vorba lui Ion Barbu (modelul autoritar), se căftănește. EUGEN SIMION Trezind în toată breasla cheful de a le comenta, ingenioasele și rafinatele poeme („proze”) ale lui Dimov au dus critica în ispita unui fel de beție a splendorii și a unei emulații fascinate, epuizând-o și „plafonând-o” într-un timp relativ scurt. Încât a
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
de multe ancraje În societatea franceză contemporană: insecuritatea zonei de banlieue pariziană (autorul a fost acuzat aici de discurs “securitar”), cursuri de turism internațional, politică și religie, panseuri-pusee Împinse În interstițiile narațiunii, de un sartrianism abia mascat: “Tot n-aveam chef să mănînc cu ceilalți. În relațiile cu semenii devii; e ceea ce le face greu de suportat”. Uneori Însă formulele sînt fericite, ca atunci cînd, vorbind despre viața tihnită a miliardarilor cu yacht, Houellebecq o găsește “În același timp monotonă și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un „cuget mic cu zeii mici”, că nu caută nimic dincolo de lucruri, deoarece „cerul e pe pământ”, „cu fete, struguri, flori și artă”. Lipsit de iluzia transcendenței, încearcă să-și vindece tristețea de a fi trecător intensificându-și iubirile și chefurile sau semețindu-se în fața eșecurilor și a morții, încredințat că a fost învestit cu „marea misiune a Frumosului”. Totuși, cuprins de melancolie și resemnare, poetul, „c-o desnădejde care n-are nume”, e gata să se abandoneze materiei pe care
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
și în macabru. Nici urmă de implicație afectivă în reacțiile unor antieroi ce sălășluiesc, pândiți de halucinația dedublării, într-un univers al arbitrarului. Le sare țandăra din nimica toată, se ceartă, se încaieră, fac tărăboi, râd fără pricină, le vine chef să se sinucidă, își pun întrebări bazacoane, totul într-un amalgam de încurcături și potriveli funambulești. Un auster jurnal al detențiunii la Văcărești este Celula nr. 13 (1932). Notațiile reci, denudate de orice artificiu, nu evită zonele întunecate ale traiului
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
în case deocheate, ca aceea a „adevăraților Arnoteni”, unde se dedau beției, jocurilor de cărți și plăcerilor carnale. Pașadia și Pantazi sunt ființe paradoxale, în ei îmbinându-se josnicia cu finețea, viciul cu virtutea, decăderea cu demnitatea. Organizează orgii și chefuri, cutreieră mahalalele întunecoase și speluncile, dar întotdeauna păstrează o ținută distantă, o mândrie aristocratică. Practică viciul cu detașare, pătrund în medii de corupție cu atitudini de rafinament aristocratic. Craii își presară chefurile cu visuri, uneori privesc tăcuți, cu ochii rătăciți
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
cu virtutea, decăderea cu demnitatea. Organizează orgii și chefuri, cutreieră mahalalele întunecoase și speluncile, dar întotdeauna păstrează o ținută distantă, o mândrie aristocratică. Practică viciul cu detașare, pătrund în medii de corupție cu atitudini de rafinament aristocratic. Craii își presară chefurile cu visuri, uneori privesc tăcuți, cu ochii rătăciți, spre tărâmuri îndepărtate, dar adevărata plăcere „o aflau în vorbă, în taifasul ce îmbrățișa numai lucruri frumoase, călătoriile, artele, literele, istoria...” Pirgu este fundamental deosebit de Pașadia și Pantazi, deși e nelipsit de la
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
a invocat pe prietenul său, un priceput dresor de câini, care susținea că o ședință de dresaj nu trebuie să dureze mai mult de zece minute, întrucât intervine oboseala; ea declanșa la animal un fel de „lehamite”, care anula orice „chef” al animalului de a persevera în învățarea giumbușlucurilor cerute de stăpân. Guthrie s-a invocat și pe el însuși, în calitate de cititor. Dacă intervine oboseala, continuăm lectura cărții fără să-i mai urmărim conținutul și, mai devreme sau mai târziu, o
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Ț.: Am ajuns întâmplător pe o stradă unde era un polițist la care m-am dus direct spunându-i că sunt din România și că am venit ilegal. Când a auzit ăla că am venit ilegal l-a apucat un chef de vorbă, că probabil se plictisise stând acolo în post. Eu abia mai stăteam în picioare. Pantofii mei se țineau în șireturi și bombeuri, pânza din care erau făcuți era ferfeniță, mai ales acolo unde talpa piciorului se îndoaie atunci când
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
iar maică-sa nu l-a recunoscut. Abia după ce a vorbit în rusește și i-a spus că el este Iașa maică-sa a leșinat și a căzut pe jos. Cum vă spuneam, Iașa și Grișa au făcut odată un chef la care au băut vodkă cu cana. Camera mea era chiar lângă a lor, aveam un geam care dădea chiar în camera lor, iar patul meu era chiar sub geam. La vreo trei zile după cheful acela am auzit în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
au făcut odată un chef la care au băut vodkă cu cana. Camera mea era chiar lângă a lor, aveam un geam care dădea chiar în camera lor, iar patul meu era chiar sub geam. La vreo trei zile după cheful acela am auzit în camera lor un horcăit oribil! Dimineața a venit o mașină a Salvarii de la regimentul lor. Grișa murise din cauza băuturii. L-au pus într-un cearceaf și l-au dus la cazarmă. Altădată s-a îmbătat colonelul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu fața la perete. Se închide celula, pleacă ăștia, colonelul se întoarce cu fața către mine și zice: "Uite-al dracului! Ce mai cauți și tu aicea, mă?" "Să trăiți, domn' colonel!" Eu eram bătut măr, că numai de discuții n-aveam chef. Ce dracu mai cauți și tu aici, mă!? Cine te-a adus aici?" Securitatea m-a adus". "Băi, băiete, am umblat noi cât am umblat dar de aici nu mai scăpăm. Aici luăm ani grei de pușcărie". Am stat o
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Podu Iloaei nu v-a ispitit partidul sau Securitatea? I. N.: Nu, nimic! Că acum ei aveau nevoie de mine: trimiteau de la Mădârjac, de exemplu, să le dau câte o mașină de piatră, mai făceau oamenii de la partid câte un chef, se îmbătau... Că până la urmă a trebuit să dau declarații și la Securitate: veneau la canton la mine unde era curat și bine, aveam și câte un pahar de vin și-i mai serveam, că mi-era frică de toți
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
interculturalitate Manu Babescu La taclale cu punkerii germani în gara din Bremen, probleme cu poliția, amendă pentru înșelăciune studențească, febră musculară de la pedalat prin Oldenburg, la taclale cu participanții la protestul de la Hiligendamm împotriva globalizării și a Summitului G8, la chef cu studențimea exchange-internațională, la frecat menta în cafeneaua universitară, la făcut autostopul pe Internet și la plimbat cu clovni prin Köln. Salutări din vacanță (varianta mixată)! Deutsche Dharma De fiecare dată când încep să mă trăsnească trăirile Zen, îmi dau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
cafeneaua universitară, la făcut autostopul pe Internet și la plimbat cu clovni prin Köln. Salutări din vacanță (varianta mixată)! Deutsche Dharma De fiecare dată când încep să mă trăsnească trăirile Zen, îmi dau seama că am nevoie de bani. Am chef să fac o grămadă de chestii mărețe, captez tot felul de vibrații înalte, mă conectez la rețeaua geniilor și tot așa. Dar cum dau să mă apuc de făcut lucrurile fantasmagorice de care vorbeam, mă trezesc că iar pipăi cardul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]