8,186 matches
-
pentru îndeplinirea acestei misiuni, ținând seama de experiența mea profesională, stăpânirea limbii maghiare și o familizare considerată ca suficientă cu istoria și cultura acestui popor și nici din cauză că perspectiva dificultăților de trai în această capitală m-ar fi inhibat. Pare ciudat, dar refuzul meu izvora tocmai din caracteristicile care mă calificau pentru îndeplinirea cu succes a acestei misiuni diplomatice. Rădăcinile refuzului se trag din istoria familiei mele, care s-a desfășurat timp de câteva secole în spațiul ardelean și în ținuturile
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
măgărie și se încheie cu altă măgărie. Nu încercați să vă băgați unde nu vă fierbe oala! Lăsați treburile lui Dumnezeu pentru Dumnezeu! S-a supărat înțeleptul Întoarcerea spre locurile care te-au născut îți creează aproape invariabil un sentiment ciudat de percepere a scurgerii timpului. Ai impresia că o clepsidră a fost răsturnată cu fundul în sus la nașterea ta și că nisipul de deasupra este mult mai puțin decît cel scurs, de dedesubt. Nu știi exact cît mai ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
urcă apoi pe canapea și de acolo face un salt peste o măsuță pe care trona o vază cu flori. N-am mai văzut așa ceva, spune mirată Monica. Cuuuum? Este o favoare pe care ți-o face ție. Zău, tare ciudat. Rîdem cu poftă. Pușa, puțin obosită își reia locul lîngă mine. Monica, sînt sigur că și noi am putea să mai facem cîte ceva năstrușnic în domeniul nostru. Cu siguranța. Ezităm s-o facem pentru că noi sîntem perfecționiști și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ieșeau cu dificultate și abordam, de regulă, referiri la tihna în care ne delectam cu o cafeluță făcută meșteșugit la ibric de către Stela, soția mea. Într-una din zile profesorul mă sună la telefon, lucru destul de rar, și îmi vorbește ciudat de exaltat. Costică aș vrea să mergi cu mine la o aniversare. Se împlinesc două decenii de cînd am realizat împreună... Ești sigur că asta vrei? Aș vrea să mă duc la această manifestare. Amîndoi am contribuit esențial la... Profesore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
semnez eu și acum, te rog să mă crezi, am mare nevoie de oase. Uite ce am în spatele meu. Înțelege, omule, pardon, cîine! Traian, cu un gest regesc, aruncă osul în spatele său, unde o imensă haită aștepta cu boturile căscate. Ciudat însă. Nici un cîine nu a apucat osul. Am crezut că are mai multă carne pe el, se plîng pretendenții. Visul se termină, redevin om și adorm liniștit, resemnat. Mă trezesc odihnit. Doar dinții și fălcile mă cam dureau puțin. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Claxonez insistent ca să avertizez locatarul. Mă dau jos din mașină și cînd locatarul iese din casă cer apă, apă rece. Un ceai cald, señor. Nu apă, nu acum. Mă conduce într-o cameră sub pămînt, cu o ventilație naturală și ciudat de eficientă. Mă așez comod pe un soi de bancă din nuiele. Apă, vă rog, apă rece. Nu, señor, nu apă. Ceai, acuși este gata... Nu peste mult timp vine și ceaiul. Beau ceai fierbinte și mă simt mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
arborii. Nici o mișcare, doar frunze izolate se mișcă inexplicabil. Simt pînă și cum dorm păsărelele, care ziua se foiesc și cîntă cu măiestrie. În fața mea este un mango maiestuos. Are fructe galbene, coapte, dar și altele în curs de creștere. Ciudat mai este copacul ăsta! Anul trecut a înflorit în luna februarie și fructele erau coapte în luna iunie. Anul ăsta a înflorit în octombrie și are fructe coapte încă din februarie. Mă refer la anul vegetativ și nu la cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dureros, reproșîndu-mi că am murit prea mult. Într-o sîmbătă, mă plimbam ca un somnambul prin Havana Veche și nu răspundeam ofertanților de servicii. Priveam clădirile încărcate de istorie, fără un interes anume. Deodată, un om îmi atrage atenția. Era ciudat îmbrăcat, în haine de culoare galbenă alternînd cu verde. Nu doriți să vă cunoașteți viitorul? mi se adresează amical. Rămîn o clipă locului. O idee trăsnită îmi trece prin cap. Ce-ar fi să-mi ghicească cine va ieși primar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
neutru. Aș putea să-l întîlnesc pe domnul acesta babalawo? Sigur, o să vorbesc cu el. Babalawo Zulueta m-a fascinat cu catolicismul ei amestecat cu religiile afro-cubaneze, cu societatea secretă Abakuá care practică "la santeria". La santeria este un sincretism ciudat între credințe, practici animiste, ritualuri africane și catolicism. Am rugat-o să-mi aranjeze o întrevedere cu babalawo (preotul) ei, să aflu mai multe despre modul cum sclavii africani au reușit să păstreze cîte ceva de acasă. Am fost avertizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
această biserică a mănăstirii Socola a fost zidită de Alexandru Lăpușneanu voievod pe la 1560 într-o poiană de „la marginea Codrilor Iașilor.” In timp ce mă gândeam la ctitor, în fața ochilor - pentru o clipită - mi-a apărut un călugăr semănând ciudat de mult cu vodă Lăpușneanu. In timp ce priveam spre călugărul din fața mea, în urechi îmi suna o voce aspră: „Dacă voi nu mă vreți eu vă vreau!” - Ce ai rămas așa dragule? a răsunat glasul molcom al Spiritului domnesc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
la erodarea completă a sprijinului politic de către partidele politice aflate în opoziție față de comportamentul său, deci multe tulburări interne, concomitent cu conflictele izvorâte din pactul Ribbentrop-Molotov, ce tulburase întreaga Europă. Câteva amănunte mai edificatoare : Viața politică românească era un amestec ciudat de intrigi, autoritarism și o democrație fragilă cu o corupție de tip balcanic. pe acest fundal de dezbinare politică, speriat de ofensiva germană în vestul Europei și ocuparea Olandei, Danemarcei, Belgiei și mai ales, a Franței, principalul sprijin al României
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
că apoi mă voi descurca să ajung cât mai aproape de casă, dacă nu altfel, tot pe la Băcești.” Știa foarte bine a se feri de persoane iscoditoare, a înțeles multe și de la domnul învățător Averescu, a cărui comportament ce-i părea ciudat, l-a văzut mai la multe persoane ce le știa români de nădejde. A aflat și de arestări, de cercetări, dar el deocamdată a scăpat, deși au fost niște tovarăși pe la rudele lui din Galați care au întrebat de el
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
binefăcător. În condiții departe de a fi ideale, e nevoie de bărbăție pentru a ajunge la țintă. Să nu se simtă lezate doamnele și domnișoarele. Și ele pot ilustra această virtute. Și apoi, cuvântul „bărbăție“ e, oricât ar părea de ciudat, feminin... Modelul muzicii S-a vorbit adesea, după 1989, despre modelele pe care România le-ar putea adopta pentru a merge în direcția bună: modelul suedez, modelul japonez, modelul elvețian ș.a.m.d. Dar ar trebui, poate, să ieșim din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cărui tiz, cu pălărie cu tot, e sigla unui cotidian ieșean, sugerând parcă, că gazetarul - și eu mă cred - latră. Da, dar nu la lună... Aceeași „pălărie a lupului“ e uneori atribuită șarpelui. Dar adevărata lui pălărie e Amanita muscaria; ciudat, căci șarpele nu fuge de soare, adăpostindu-se sub o pălărie. Dimpotrivă, recelui șarpe Îi place să se sorească, iar „pălăria“ lui fuge de soare În pădure... Dar ciuperca Îi transferă Înveninata. Poate ar fi fost binevenită arătarea siglei acelui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
promovează o nouă lume, cu alte legi. Acea lume viitoare, În care esența nu mai este „materialul“ substanței, are nevoie de „locuitori“ pe potrivă. Care nu mai pot fi niște maimuțe evoluate, chiar cu calculator În labă ci, oricât de ciudat ar părea - e o consecință a ideii de salt calitativ - spirite care, lipsite de patima consecutivă existenței biologice, pot merge mai departe, dar tot slujind evoluția. „Milenium“, 4 septembrie 1999, ora 15,23 43. Mar(i/e)a 8 septembrie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aceeași cupă, dar vă spun altă dată de ce. À propos de Felis: Eu sunt catus adică, pe românește, pisica isteață. Chiar așa. Și v’o demonstrez, cât de banal posibil, tot cu de-ale gurii, preferințele mele culinare. Oricât de ciudat ar părea, pisica mănâncă și vegetale, ca un fel de garnitură la fripturică. Tot pentru vitaminele de care duce mare lipsă. Doar că nu din oricare, ci așa numitele monocotiledonate, cele mai evoluate plante. Plăcerea ei cea mai mare e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
celui de-al doilea război mondial, România, aflându-se înconjurată numai de dușmani, cu excepția Iugoslaviei, după o adâncă și lucidă analiză a stării de fapt în care se afla, și-a declarat neutralitatea, la 6 septembrie 1939. În perioada „războiului ciudat”, România și-a îndeplinit toate obligațiile asumate, fără a lua în seamă amenințările Germaniei și pe cele ale Uniunii Sovietice. Față de statul polonez, lovit din două părți, de Germania și URSS, România a avut o atitudine de profundă înțelegere, oferind
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Numai că lumea noastră ar fi nespus mai goală și mai săracă dacă în afară de Hamlet și de Regele Lear, în afară de Divina Commedia, în afară de Werther și de Faust, n-ar exista și figurile autorilor: Shakespeare, Dante, Goethe. Și aflăm, cu o ciudat de profundă satisfacție, că [...] Homer este din nou Homer, că a trăit și că poate continua să trăiască pentru noi91. În felul acesta, ralierea la cele susținute de Wolfgang Kayser devine obiectivă, așa cum devine o convingere afirmația aceluiași când spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe mine. (s.n.) Eu singur nu știu cum să-ți descriu simțirea ciudată care-mi răcește inima, adică nu mi-o răcește atâta cât mi-o face somnolentă. Nu am dorințe și tu m-ai învățat de-a le avea... Îți pare ciudat asta... dar și mie. Pare că te-aș săruta... dacă nu m-aș teme că mi-ai da sărutarea înapoi; parcă te-aș iubi... atunci când ai fi supărată pe mine270. Or, toate acestea vin și din faptul că avea acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și l-ar declara fracturat, ci condeiul. Aiuristic este și răspunsul la întrebarea "de ce bea Nichita?": "pentru că trebuia să stingă frisonul cosmic pe care ți-l dă inspirația și altcumva decât prin creație." Vorba lui Nichita: "hai să ne haidem!" Ciudat, Ediția de colecție îl însoțește pe Nichita în peripluri prin cele mai felurite colțuri de țară, neglijând complet relația lui cu Iașul și cu Moldova. Nimic despre reculegerile lui la Ipotești. La Iași i s-au editat trei dintre cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și cu brâu roș" era în mare cinstire, fiindcă îl ducea pe prefectul de poliție Iorgu Lățescu la cercetarea accidentelor și izbutea să ajungă din urmă vitezomanii. * S marandache îmi trimite, victorios, cartea apărută în USA desigur, în copie xerox. Ciudat personaj! Și-a lăsat nevasta cu un copil mititel și altul pe cale să se nască, spre a o "tăia" către Istanbul prin septembrie 1988. Motivul: "nu-mi dădeau post, nu-mi aprobau participarea la congrese internaționale" (deși, o vreme, fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fost imoral cadorisit cu un portțigaret și scrumiere inscripționate "Osram". Mită! (Dac-ar fi ales cealaltă firmă, primea, desigur, scrumiere promoționale Tungsram). Tudor Călin reclamă ofuscat că a fost dublat într-un rol fără a fi consultat... De-a dreptul ciudat poate părea faptul că se implică în cabală și marele Ion Sava (de altfel, barem teoretic, rival într-ale regiei deși istoria teatrului românesc a impus formula "triumviratul Sava-Maican-Kiriacoff, văzut ca o "trinitate a insomniei"). Ce caută, în sumarul dosarului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mustrător Și florile-au căzut de pe pridvor. De ce mă chemi cu amintiri nestinse. Căsuța mea cu geamurile plânse? Ceva mai optimistă poezia Magdei Isanos: Eu nu regret Eu nu regret povestea de iubire, dar e nespus de trist și de ciudat să simți c-asemenea unui fir subțire ceva frumos din tine s-a sfărâmat! Și nu mai știu anume ce, și-anume când, căci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut de-ți vine să pornești, de alții întrebând
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
lui Emil Bodnăraș. Acest lider comunist, atât de comentat și controversat se născuse la Iaslovăț. Cei mai mulți ziceau că era ucrainean venit prin două generații de înaintași din Galiția. Învățase la Câmpulung. Și la liceu fusese un elev strălucit. Dar oarecum ciudat, sucit. Profesorul de limba și literatura română i-a prevestit un viitor cu sens dublu: Măi băiețele, într-o zi tu vei fi ori ministru, ori pușcăriaș! Așa povestesc, în șoaptă, cu teamă, foștii lui colegi. Dar vorbele acestea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
povară a copilăriei: într-o scrisoare din 19 ianuarie 2005, reamintindu-și de ultima sa vizită la Suceava, când a primit înalta distincție în Aula Magna a Universității "Ștefan cel Mare" din Suceava, nu se poate stăpâni să nu scrie: Ciudat: cu cât devin mai vârstnic (era în anul când împlinea 76 de ani), cu atât mai intens îmi dau seama ce înseamnă Bucovina pentru mine. Într-un fel, este țara care mă împlinește și, simultan, țara dorului neîmplinit" (subl. M.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]