13,488 matches
-
însă va dispărea realitatea astfel? Prințul Kung face o pauză, apoi se hotărăște să termine ce voia să spună: Adevărul e că suntem atacați și nu avem nici o apărare. Mă tem ca nu cumva aroganța ignorantă a Curții să ne coste dinastia. Sunt obosit, zice Hsien Feng după un moment de tăcere. Prințul Kung sună după servitori, care aduc înăuntru un scaun din răchită cu spătarul lăsat în jos. Ajutat, împăratul se așază pe el. Cu fața palidă și ochii încețoșați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-l înlocuiască pe Tseng cu unul dintre credincioșii săi. Am hotărât să păstrez raportul până puteam să mă întâlnesc cu prințul Kung și să discut chestiunea. Tseng era prea important pentru stabilitatea țării, și dacă atât avea să mă coste păstrarea lui, poate trebuia să închid ochii și să plătesc prețul. Într-un fel, preferam să țină Tseng Kuo-fan banii, știind că el îi va folosi pentru a-și echipa armata, care tot pe mine mă proteja, decât să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că alții au motivele lor să-și încrețească frunțile, în timp ce noi, le "aranjăm" noi pe toate și n-avem de ce să ne îngrijorăm. Recunosc că filozofia asta nu e lipsită de temei, deși ar trebui puțin reconsiderată. "Aranjarea" asta ne costă, în momentele de răscruce, vieți omenești. Asta nu mai e "aranjament", ci tragedie. Mi se poate răspunde, printr-un eseu filozofic, că e o trăsătură specifică a poporului nostru să ocolească denumirea dezastrelor și să facă haz de necaz. Da
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
moment istoria, că scena este ocupată de demoni, care, însușindu-și ideile necesității istorice, dansează călcând peste vieți omenești. In alte împrejurări, un american povestea cum satele erau distruse cu tractorul și țăranii erau alungați, puși într-un camion care costa șaptezeci și cinci de dolari și trimiși într-o țară a speranței, California, unde fructele putrezeau pe jos, neculese, și nici nu era voie să fie culese, din rațiuni cu neputință de înțeles. Natura își revărsa roadele asupra pământului în timp ce un țăran
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sii. Va să zică, să-mi bea iar țuica, să-i dau să și mănânce, și să mă pună să-i plătesc și pîinea!" "Bă, zic, pe Trafulică l-am văzut cu un sac plin, i-a dat zece lei. Țuica ta costă mai mult!" " Păi eu ce-ți spusei, zice Costică! Ar mai fi vrut încă una. Și să mănânce pâinea la mine!" "Și să te mai pună s-o și plătești!" zic și eu. Bătrânul învățător se opri câteva clipe fără
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
jucau tabinet, și l-am strigat. A venit la gard. I-am spus ce vroiam, și el a întins mâna și i-am pus în palmă mica monedă galbenă. ― Ce să-ți iau eu, zice, cu cinci lei? O Citire costă vreo douăzeci și cinci de lei. ― Dom' învățător, i-am spus eu atunci, care mă gândisem o clipă că ar putea da de la el restul, dar îmi spusesem în același timp că nu putea să facă așa ceva, că nu eram fi-său
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mâncăm. ― Mâine băiatul să se prezinte aici la examen și să-l dea, ca în caz că nu reușesc eu să obțin un loc undeva ? (și trebuie să te aștepți, moșule, să fie cine știe pe unde, dar ce-ți pasă; dacă costă scump trenul în vacanțe n-are decât să stea și el pe la un coleg mai bogat) să nu piardă anul și să învețe aici, unde trebuie să știți ca predau și eu și profesorii sânt foarte severi. Nu se învață
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
prețuri, după calitatea materialului. Îi numărai bănuții și căpătai marfa pe care o chiverniseai cât se putea de bine. Pe bucățele de lemn avea Înfășurate zgârciuri de felurite grosimi, din care vindea măsurând lungimea cu palma. Cel mai gros zgârci costa de cinci ori cât unul subțirel, pentru mucea de grădiniță. Industria fraților Titel și Onel avea să cunoască avânturi nestăvilite atunci când copilărimea a descoperit fotbalul. Despre asta, Însă, cu alt prilej. Desigur, printre clienții de nădejde ai lui Titel mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o armă ca lumea, țeapănă, cu mânerul Împodobit cu liță Împletită. N-aveam bani destui pentru o asemenea cumpărătură importantă și mă necăjeam. Dar prietenul meu Îmi făgăduia că n-o să-mi ia un ban În plus față de cât Îl costaseră materialele. Ca să Închei afacerea cât mai repede și ca să nu apară alt client Între timp, dădeam o goană turbată până acasă. O dată, În fuga mea dezlănțuită, am călcat pe un pui de găină care-mi ieșise În potecă de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cozile uriașe din Hală, două, trei ore sau chiar mai mult și cumpărau de la stat ouă de fermă. Câte două cartoane a câte treizeci de bucăți, că mai mult nu se dădea, În virtutea eticii și echității socialiste. Astea de la stat costau un leu. Se Întorcea cu ele În sat. Exista pe atunci (și există și astăzi) convingerea că ouăle din cotețul țăranului sunt nesfârșit mai bune decât cele din ferme. Așa o fi. Bașca, se răspândise zvonul că statul inventase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o excelentă artistă, m-a Învățat să nu-mi prostituez talentul, eu nu am ascultat-o pe deplin. Zgârcitul de Coman - bețivanul tractorist - s-a tocmit cu mine să-i fac frumos peretele de la drum. Un zugrav l-ar fi costat mult mai mult și nici n-ar fi făcut treaba așa ca mine. A stat tot timpul pe capul meu și, până la urmă, mi-a alungat toate avânturile și inspirațiile artistice. Pictura, după voința nepriceputului, arăta cam așa: o poieniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muncă și viață. Avocatul a arătat, cu acte și cifre, că inginerul făcuse, de fapt, importante economii bugetului: porumbul căzut pe jos și adunat apoi cu mâna ar fi valorat de o sută de ori mai puțin decât ar fi costat munca zilierilor puși să bată câmpurile În loc să facă activități mai productive. Însă politica Partidului era să nu se piardă nici măcar un bob, oricât de mult ar fi costat. Peste câteva luni se anunța În ziare condamnarea la moarte a criminalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi valorat de o sută de ori mai puțin decât ar fi costat munca zilierilor puși să bată câmpurile În loc să facă activități mai productive. Însă politica Partidului era să nu se piardă nici măcar un bob, oricât de mult ar fi costat. Peste câteva luni se anunța În ziare condamnarea la moarte a criminalului. Era Într-o zi de august, chiar cu puțin Înainte de apelul de seară - moment solemn, căci În timpul războaielor aceste apeluri se făceau ca să se numere răniții, morții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În vârful căsoiului de baloți, Îi arăta zburătorului cum să strângă În palme și să Înfășoare capetele de sfori, Îi ținea pânza Într-un anume fel și o azvârlea cu măiestrie când ăla Își dădea drumul. Cum era și normal, costa trei lei cursa pentru copiii obișnuiți și un leu pentru prieteni. La fiecare zece salturi aveai dreptul la unul pe daiboj. Puteai și pe veresie, dar nu prea aveau mulți nesmintită Încredere În caiețelul lui Titel, unde se zvonea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
domnișoară și nu a obligat-o, Doamne ferește. Împreună s-au bucurat de plăceri. I-o fi plăcut și lui, i-o fi plăcut și ei. Pe ea ați bătut-o? Pe al nostru l-ați omorât, aproape, și ne-a costat și ochii din cap ca să-l punem cât de cât pe picioare...”. Ciocănitoarea mai avea Încă multe de spus, dar s-a deschis ușa și a intrat Hristică. Nu-i trecuseră vânătăile de pe față și hârâia când răsufla. Avea, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În toamnă numai ciorchinii strugurilor, fără boabe. Vițele boierului se arătau gingașe și mofturoase, nu te lăsau o clipă să le scapi din privire că Începeau să se Îmbolnăvească și să-și lepede frunzele. Bâta mereu se plângea că o costă mai mult decât face, Însă bucuria și profitul viei luate În arendă nu veneau din banii scoși pe vinul cel nobil, pe care nici nu-l punea În vânzare. Însă cu ajutorul lui Îi momea să-i treacă pragul pe oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stațiuni, erau, pe scurt, un fel de domni față de amărâții care rămăseseră la coada sapei și n-aveau după ce bea apă. Conducerea țării hotărâse să-i trimită pe militari - pe cei În termen, desigur, pentru că mâna lor de lucru nu costa nimic - să ajute la strângerea avuțiilor agricole ale țării. Militarii erau niște puțoiași de optsprezece-douăzeci de ani și conduceau niște camioane prăpădite, care ar fi trebuit date demult la topit și dintre care unele morocănoase, rusești, apucaseră chiar să servească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pot picta cu har zeiesc. Ar fi fost de bun-simț să mă omorâți și pe mine, căci de aici Încolo voi fi un mort viu. Mi-ați ucis inspirația, mi-ați jugănit harul. Vă rog să chibzuiți cam cât acestea costă. De-mi vor reveni - o, fericite ceasuri - cândva, mă oblig să vă anunț și să vă restitui suma, după ce, desigur, voi fi scăzut contravaloarea perioadei fără de Muză de până atunci. Țin să precizez că nu de la amărâtul de soldat - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
smucitură, iapa lepădase după ce, sfârșită de oboseală și de groază, nu mai putuse să alerge. Omul deschisese grețosul sac de plastic ca să arate Directorului lepădătura. Apoi se apucase să povestească, așa, arătându-se plin de o amărăciune molcomă, cât Îl costase pe el ca să bage În iapa lui sămânța selecționată de la un năprasnic armăsar aflător Într-o crescătorie din taman partea cea mai de Miazănoapte a țării; cum acea sămânță fusese băgată Într-un tubușor de plastic și apoi Înghețată; cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el, potrivindu-i cu grijă, pepenii galbeni și, ca să-i ferească de zdruncinături și lovituri, presărase printre ei paie de grâu. Degeaba se străduise fiul său, preotul, să-l convingă că biletele de autobuz și taxa pieței aveau să-l coste tot atât - dacă nu mai mult - cât ar fi luat pe marfa de care așa de tare se Îngrijea. Bătrânul, de obicei repezit, răstit și neîngăduitor cu cei care i se Împotriveau În vreun fel, făcuse numai un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am putea miza totul. — Căderea Castelului Takamatsu nu reprezintă doar cucerirea unui singur castel inamic, îi aminti Hideyoshi. Dacă îl ocupăm, în curând va fi al nostru și Castelul Yoshida. Dar, dacă ne poticnim aici, această unică înfrângere ne va costa cinci ani de muncă. Avem nevoie de un plan, Kanbei. Le-am cerut oamenilor din camera alăturată să se retragă, ca să poți vorbi fără rețineri. Vreau să știu la ce te gândești. — E grosolan din partea mea s-o spun, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
proiect pe scară amplă - gândit pentru a încuraja moralul. Decizia lui Hideyoshi de a începe să clădească drept în fața inamicului, într-un moment când părea iminentă o bătălie decisivă, putea fi socotită fie inconștientă fie curajoasă. L-ar fi putut costa ușor pierderea întregului război. Dar Hideyoshi era dispus să-și asume acest risc, în scopul de a-și strânge relațiile cu locuitorii provinciei. Stilul de luptă al lui Nobunaga fusese caracterizat prin forță irezistibilă; se spunea că „acolo unde înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe rând, învățător și profesor de limba română și istorie. Își amintește cu oarecare neplăcere de anii comunismului, de teroarea pe care o instauraseră securiștii. Nu a fost membru de partid decât foarte puțin timp și acest lucru l-a costat foarte mult. „Pe 26 aprilie 1963 eram candidat pentru a fi membru de partid, deși nu asta voiam. M-au pus să scriu motive pentru care aș putea să fiu apreciat ca membru de partid și le-am scris câteva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dau." 24. Dar împăratul David a zis lui Ornan: "Nu! Vreau să-l cumpăr pe prețul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău, și nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic." 25. Și David a dat lui Ornan șase sute de sicli de aur pentru locul ariei. 26. David a zidit acolo un altar Domnului, și a adus arderi de tot și jertfe de mulțumire. A chemat pe Domnul și Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
rețină cu forța pe navă îngreuna și mai mult situația. Nu avea nici un rost să încerce să îl salveze cu forța. Pe de altă parte îi admira în secret curajul, uitându-se totodată compătimitor la el, știind cât îl va costa gestul lui tineresc. Confederația nu se uita la vârstă când era vorba de astfel de probleme. - Am renunțat să mă mai gândesc la astfel de probleme. Dacă nu le găsești răspunsurile, fie ele bune sau rele, cât ești tânăr, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]