10,007 matches
-
va arăta și reconstituirea. Am remarcat că pentru Radio Iași am rămas același cercetător de la Institutul de Cercetări Biologice, chit că am mai bine de jumătate de an de când muncesc - dreptu-i, fac același lucru - la patron. Să-l menționez căci, culmea, Îmi e, chiar de multă vreme, prieten: Constantin Oană, directorul științific al lui Coseli SA; chiar dacă/mai ales că mă paște alt loc de muncă... E omul un diavol, care distruge Natura, perturbându-i evoluția, așa cum pare din preambulul grupajului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
frânată de vreun strat vegetal, și care ajunge să măture totul În cale, chiar dacă nu poate și Îneca Într’o inundație. Prin apropierea de apă, Împingând ogorul și apoi casa spre luncă, nu ca odinioară, pe coasta dealului, respectiv pe culmea acestuia, ne-am expus riscului. Dintotdeauna au existat inundații, potopuri chiar, doar că acelea n’aveau ce strica. Nemaiavând un tampon, pădurea, În loc de ploi blânde, alternate cu uscăciuni scurte, avem o altă alternanță, mai rară dar mai accentuată, Între potopusi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care acoperea muniția neexplodată, dându-i timp să „ruginească“. La noi, cu același veșnic sol, e nevoie de „geniști“. Cred că ai În vedere heterotrofele solului, acelea de care pomeneam mai an. Exact. Acelea caută acea muniție și o distrug, culmea, trăind din asta. Dar au nevoie de oxigen. Pe care-l obțin dacă solul e afânat, mai ales arat de cu toamnă. Au nevoie și de pace, adică solul să fie - cum se spune - ogor negru. Ceea ce nu prea se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu doar ele au suflet, dar și abioticul substanțelor ce există acolo. Apa Însăși, cea care mustește acolo, are suflet. Uitucule! Ai scris o carte despre asta... - Bine, Moti. Înțeleg că vrei să mă expediezi pe o stâncă goală. - Ignorantule! Culmea e că te consideri evoluționist. Așa ar trebui să știi că tot ce te Înconjoară e viu, chiar de nu ascultă de biologie. Și piatra e vie, are suflet; chiar tu, culmea, l’ai măsurat. Și mai știi ceva? Chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să mă expediezi pe o stâncă goală. - Ignorantule! Culmea e că te consideri evoluționist. Așa ar trebui să știi că tot ce te Înconjoară e viu, chiar de nu ascultă de biologie. Și piatra e vie, are suflet; chiar tu, culmea, l’ai măsurat. Și mai știi ceva? Chiar ceva creat de tine, o cărămidă de pildă, are suflet. Cedat sau poate chiar creat de tine. „Demiurgule!“ Ce să-ți mai miaun? Despre ulcica din care-ți bei vinul? Și ea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
turmă de pisici... „Meridian“, 17 august 2001, ora 12,25 39. Bătrânețe haine grele Mi se pare mie, Cristi, sau te pregătești să dai colțul? Văd că nu-ți mai plac pisicile - alea cu ghilimele -, că un teanc de articole, culmea comunicate, așteaptă să le publici, dar tu pigulești interminabil niște cărți - câte or fi? - Nicidecum, Moti. Doar Îmbătrânesc. Adică profit de o servitute sau de un drept al condiției mele umane. N’ai decât să mă critici; știu că abia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Întrebarea dacă e corect ca tu să petreci lângă cineva care suferă, trage să moară. Dar Îți amintesc că agonia exacerbează caracterul, În acest caz biocâmpul deficitar, bradul devenind un fel de „gaură neagră“ pentru biocâmpul tuturor din jur. Care, culmea, “lucrează“ taman În cel mai mai sărac energetic moment al anului, solstițiul. Ar trebui ca În acest moment să cauți compania unor excedentari. Ca mine. Sau ca vâscul, așa cum fac, Încă de pe vremea galilor, franțujii. Niște deficitari, aș spune eu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o găină, nu vreo două zeci de ouă, două zeci de viitoare găini adică, ambele fiind tot proteină -, e tot o risipă căci, orice-ați face, tot 2.500-3.000 de kilocalorii vă trebuie zilnic, restul fiind „Încredințat“ latrinei. Și, culmea risipei e dragostea: Eu, cu o singură „partidă de sex“, Îmi asigur specia cu Încă vreo 4-6 noi pisici, după cât de vrednică mi-e partenera. Socotiți câte astfel de partide vă trebuie pentru un singur „moștenitor“... Orice-ați spune, risipa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
frământă“ cu lăbuțele dinainte, „ștampilându-l“, „tipărind“ mesajul către mine. „Scris“ cu o „cerneală“ cu mult mai rezistentă decât cea din stilou: feromonii. À propos: Poate nu știți de ce noi, pisicile, nu ne Încăierăm niciodată când e vorba de vânătoare; culmea, fiind vorba de o problemă vitală, hrana. Noi adulmecăm urmele - musai și doar ale - pisicii sosite deja În acel teritoriu la vânătoare și, implicit ne-o amânăm pe-a noastră, pentru mai târziu. Ne Încăierăm și noi, dar numai pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că trebuie să alegi Între doi republicani... Ce nu Înțeleg e la ce-ți trebuie asta. Noi ne descurcăm părea bine fără alegeri. - Of, Moti, ce sadic ești. Pui gaz peste foc. Dar nu știi că asta e o servitute - culmea, În consecința unei lungi lupte, căci ce nu face omul pentru a-și complica situația? - e o servitute deci, a condiției de om civilizat. Te contrariază acest aparent pleonasm? Cum cred că simte și acela care trage cu urechea la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pedeapsa orice nesupunere, dar și asigura bunăstarea supușilor. Ca la maimuțele de astăzi. - Și ce v’a făcut să renunțați la acest Eden? - Ceva de genul „nemulțumitului i se ia darul“. Adică am preferat postura unui evadat hăituit de poteră. Culmea e că ne hăituim singuri. Am evadat de sub controlul Naturii, iar asta Înseamnă și de sub controlul numărului nostru, iar asta În situația În care tot atâta Soare coboară pe Pământ, ba chiar - imperceptibil - tot mai puțin. - Aha! Mie Natura Îmi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trei ani și mă usuc acum - să aibă mereu ceva de vândut, un sortiment cât mai diversificat, ca specie și soi. Deh! „Clientul nostru, stăpânul nostru“, trebuie satisfăcut. Lucru pe care-l plătim noi, cei aflați În plus... un plus, culmea, planificat, pentru care ne-ați trezit la viață, dar pentru chin și moarte. N’ar fi fost mai - și vă blestem din nou prin asta - creștinește să mă fi vândut pe când Încă nu eram, cerând cumpărătorului - pe care oricum l
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În competiția pentru „mâna“ iubitei, atrage râvnitorul departe de cuibul În care „modesta“ femelă, Înveșmântată una cu pământul ori scoarța arborelui, Îngrijește viitorul speciei lui. Adesea lăsându-și astfel penele... Și sunt convins că astfel de exemple se pot multiplica, culmea, chiar În domenii care n’ar avea nimic comun cu biologia, dar Îl au cu omul. Dar ce produs al omului, el Însuși parte a biosului, poate părăsi biologia fără a păstra ceva din ea, precum În simbolul Dao care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câțiva „ochi“ pe care i-ar oferi cu dragă inimă, să cumpere un cercetător, aruncând În spatele lui păcatele pe care le cere ca servitute acea meserie, uciderea unui animal de experiență de pildă, dar obținând o viață mai bună și, culmea, lipsită de păcate, chiar dacă „orice e bun pe lume e ilegal, imoral sau Îngrașă“; tot un păcat și ăsta, Îngrășatul, căci e o abatere de la normă, o excepție, prima condiție a păcatului..., societatea nu s’ar lăsa ispitită. Ea iubește
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să fie și supremul factor entropic. Sau, acum, supremul călător. Lucru pe care nu l’a băgat În seamă - dimpotrivă, căci răul, păcatul, e mai dulce și mai lesnicios decât binele, virtutea - atunci când nu s’a mai mulțumit să contemple culmea dealului ci a Îndrăznit să călătorească dincolo de ea, unde a Întâlnit un altul, la fel de izolat dar și oleacă altfel. Cu care s’a amestecat, fie doar adoptând, prin tentația noutății, cine știe ce obicei al aceluia. Tot entropie e și omogenizarea asta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Natura. No problem. Voi dispersa uraniul, acest gunoi al civilizației noastre, departe de casă, prin Irak, Jugoslavia, Afganistan și unde voi mai găsi sămânță de gâlceavă. Dar să nu creadă careva că o caut doar ca să scap de gunoi. Nu! Culmea, câștig la greu din asta. Iar dacă cineva Îmi va cere socoteală, voi invoca - neuitând să adaug un mea culpa! - doar o oarecare toxicitate a uraniului. La urma-urmei el e prezent, ca urme, și În materia vie. Tot așa e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
știu câți sârbi, dar și albanezi ori bosniaci aflați În fața ei, aceia trăitori pe pubela radioactivă, au murit și vor muri de acum Încolo. Dar, indiferent de partea baricadei, cu toții sunt victimele unui pragmatism dus la extrem. Unul de robot. Culmea e că uraniul Își datorează numele unei zeițe, Urania, care se delectează cu astronomia, ocupându-se astfel de cerul zeilor, nu de pământul păcatelor. Să dau și un titlu cuvintelor mele: „Terfelire“. À propos de deviza americană „In god we
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un ritm natural, vechi de când lumea - mea. Dar l’am și agresat, prin noile plante de cultură astfel Încât, odată cu via sunt obligat să culeg și păpușoiul, plantă de pripas, „grâu turcesc“, și odată cu secerișul trebuie să prășesc același venetic păpușoi. Culmea e că asta mi-a intrat În sânge precum, În doar un secol, venetica mușcată În folclor... Asta se cheamă entropizare, omogenizare, ceva care roade vechea distincție dintre popoare sau comunități, adică diversitatea, negentropia. Revin la firul povestirii, spunând că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
firul povestirii, spunând că entropizarea a fost gradată. Vechile și micile seniorii care protejau o producție locală, chiar neperformantă dar adaptată specificului local, au cedat În fața statelor naționale. Deja apare o uniformizare,când moldovlahul ajunge să mănânce ciorbă de burtă - culmea! Îmi place și mie -, munteanul să bea palincă... Dar, pentru că asta se Întâmplă În sânul aceluiași popor, e Încă suportabil. Dar acum se pune problema unei noi etape, aceea a globalizării, când 6 miliarde de oameni, de rase, popoare, comunități
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rece și curat de munte și pentru a ne bucura îndeaproape de peisajul mirific. Trecătoarea este situată între Munții Rodnei, aflați la sud și Munții Maramureșului, aflați la nord, la 1416 m altitudine. Pete cristaline de zăpadă se zăreau pe culmile munților falnici. Toți eram fermecați de priveliște. Nu aveam cuvinte să descriem frumusețile care le vedeam. Lăsând în urmă peisajul de vis de la Pasul Prislop ne-am continuat drumul către Borșa. Această stațiune se află în inima munților Rodnei, aproape de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
făcut fiindcă acel tânăr a fost chemat la oaste, iar fata a fost răpită de un bandit. Aceasta s-a rugat munților cu atâta stăruință, încât natura i-a răspuns cu un vifor crud. Munții au început să coboare din culmile cerului, căzându-le victimă tot ce le ieșea în cale, la fel ca cei doi. O altă veche legendă ne povestește că surparea de teren ar fi acoperit un cioban, omorându-i și oile, câinele și măgarul. De aici vine
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Pașcani (în jur de 9000 de locuitori). Orașul este localizat la „confluența” a două importante unități morfologice, fluviul Dunărea cu Munții Măcinului, la o altitudine medie de 40 de metri, în vecinătatea Dunării vechi la vest și a Munților Măcinului (Culmea Pricopanului) la est și nord-est. Mama îmi explică și-mi expune pe hârtie, să pot înțelege pe îndelete, dispoziția treptelor de relief, una graduală ce începe de la Dunăre cu Lunca Dunării, continuă cu câmpia marginală și culminează cu Munții Măcinului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
care pot înțelege informația geografică. Munții Măcinului sunt dominați de câteva vârfuri cu aspect insular în uriașa sa arenă granitică: vf. Greci - 467 m, vf. Moroianu - 434 m, vf. Căpușă - 437 m, vf. Priocea - 410 m, vf. Sulucul Mare și Culmea Pricopanului. Tot ceea ce presupune aici element natural, fie el geografic, fie biologic ori istoric este protejat, bine conservat și se regăsește în ceea ce definim pe ansamblu „Parcul Național - Munții Măcinului.” Mă refer aici la: - Punctul fosilier „Dealul Buzoele” rezervație naturală
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
poziție diferită față de hotarele Imperiului roman. Granița comună a dacilor liberi cu Imperiul roman se afla în partea de sud și era ușor penetrabilă, pe când hotarul de vest, care-i separa pe dacii liberi de Imperiul roman, era constituit de Culmile Carpaților Orientali, foarte greu de trecut. Dinspre această parte, dacii liberi erau apărați de această barieră naturală anevoios de trecut, care-i punea la adăpost de eventualele expediții ale legiunilor romane. Prin urmare, în vreme ce teritoriul Munteniei era înconjurat de puternice
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de față. Este poruncă pentru mine și poruncă pentru voi. Cine nu va înțelege la timp și din timp această imperioasă poruncă a vremii va fi zdrobit sub greutatea cerințelor de îndreptare și salvare a neamului. De acum înainte pe culmi nu vor mai trebui să ajungă decât vulturii. Sunt convins că și voi ca și mine, socotiți că va trebui să ne întoarcem, cât mai este timp, pe dâra de lumină, de glorie și jertfă pe care a umblat fără
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]