7,345 matches
-
câte o linie neagră, scăpărau. Lumea intrase în anul dragonului și Cosmina, atunci când avea de așteptat, își deschidea carnețelul și desena dragoni. Era, probabil, o chestiune de gust, în anul șarpelui nu desenase șerpi și nici în anul maimuței nu desenase maimuțe. Ba chiar și în anii aceia mai creiona câte o spinare solzoasă, împodobită cu aripi zimțuite. Filip zâmbise, răsfoindu-i caietul cu notițe. „Ce-i cu dragonomahia asta ?“, întrebase. „Dragonii nu se războiesc și nu sunt animale“, răspunsese Cosmina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar i le albea, necruțător, cu paginile cursurilor de la universitate. Sub privirile dragonilor, Filip se retrase, ridicând din umeri și luând cu el avertismentul păstrării distanței, cu care se obișnuise, dar care îl întrista. Între timp, Cosmina continua să-și deseneze dragonul. Pusese dosarul sinucigașului alături, Pantelimon avusese, cel puțin pe jumătate, dreptate. Trebuiseră, pur și simplu, să-l refacă din bucăți. Radiografiile arătau că o nimeriseră, dar avea să mai treacă vreme până ce trupul va ierta și se va reîntoarce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
crezi asta ?“, întrebase Pantelimon, așezându-se și trecându-și moneda de argint peste nodurile degetelor. Nu avea neapărat legătură și totuși merseseră în locul acela, în zori, când noaptea de gardă se sfârșise. Poate că se așteptau să găsească un contur desenat pe trotuar, poate că așa se face când omul moare. „Ce rost avea să faci conturul cu creta, omul acela mișca, imaginează-ți, strângea spasmodic între degete smocurile de iarbă dintre dale, ca și cum nu vrusese să cadă, ci să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
există întrebare la care chinezii să nu fi găsit un răspuns. — Și ție îți plac dragonii ? întrebă el, intrând astfel, alături de ea, în cerc. Ea râse poznaș, deschise geanta și-și scoase carnețelul, arătându-i o foaie. — ăsta e ultimul. Desenez dragoni ca să mă ajute să înțeleg ce gândesc. Las mâna să meargă de la sine și la urmă mă uit. După cum arată dragonul, știu cum mă simt. Gata, nu-ți mai arăt, ăsta e jurnalul meu intim. Se aplecă spre ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în lungul drumului. — E așa cum spuneam, rosti, trecând peste sugestia lui. Bărbații sunt prea grăbiți. Cred că au brațele pline și deschid ușa cu piciorul. Dar, la o adică, se vede că au mâinile goale... Respirația ei aburise geamul mașinii. Desenă cu degetul pe geam, uitând cu totul de el. — Am ajuns, spuse, făcând-o să tresară. Sus, la voi, e lumină. Probabil că bătrânul te așteaptă. Îl privi, indiferentă, cu aerul că-l vede pentru întâia oară. — Așa doarme el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vrea asta ? De unde știi ? — El și eu, totuna... Avea nevoie de timp să se gândească la asta. Și să se sfătuiască, pe îndelete, cu Pantelimon. Se ridică. — Vine masa de seară, spuse, te las să mănânci în liniște. — Nu mai... desenezi ? — De unde știi că desenez ? — Văzând... — Nu aveai cum să vezi. Țineai ochii închiși. — De-acolo, spuse el și Cosmina își îndreptă ochii spre tavan. — Erai acolo... sus ? Și ce desenam ? — Gânduri... — Cum ai văzut toate astea ? — De sus... repetă. Peste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
El și eu, totuna... Avea nevoie de timp să se gândească la asta. Și să se sfătuiască, pe îndelete, cu Pantelimon. Se ridică. — Vine masa de seară, spuse, te las să mănânci în liniște. — Nu mai... desenezi ? — De unde știi că desenez ? — Văzând... — Nu aveai cum să vezi. Țineai ochii închiși. — De-acolo, spuse el și Cosmina își îndreptă ochii spre tavan. — Erai acolo... sus ? Și ce desenam ? — Gânduri... — Cum ai văzut toate astea ? — De sus... repetă. Peste umăr... Cosmina se apropie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
seară, spuse, te las să mănânci în liniște. — Nu mai... desenezi ? — De unde știi că desenez ? — Văzând... — Nu aveai cum să vezi. Țineai ochii închiși. — De-acolo, spuse el și Cosmina își îndreptă ochii spre tavan. — Erai acolo... sus ? Și ce desenam ? — Gânduri... — Cum ai văzut toate astea ? — De sus... repetă. Peste umăr... Cosmina se apropie de pat și-l prinse de umăr. Înseamnă că începi să-ți amintești ? — Eu nu... El. Ar fi prea ușor să-l considerăm schizofrenic, ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumina lor era încă palidă. Fața bărbatului rămase imobilă. Îi întinse o bucată de hârtie. Cosmina o despături și o apropie de conul de lumină al felinarului. — Ce-i asta ? întrebă, surprinsă. — E dragonul de azi. — Dar azi n-am desenat niciun dragon ! Nici ieri... de fapt, de când a murit tataia. Nici nu mai știu unde mi-e caietul. Ridică glasul, dojenitor : Acum înțeleg. Când am făcut curat, după înmormântare, am aruncat din greșeală caietul. Și tu, scormonind prin gunoaie, după cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tataia. Nici nu mai știu unde mi-e caietul. Ridică glasul, dojenitor : Acum înțeleg. Când am făcut curat, după înmormântare, am aruncat din greșeală caietul. Și tu, scormonind prin gunoaie, după cum ți-e obiceiul, l-ai găsit. Așa este ? — Ai desenat vreodată un dragon orb ? spuse el, fără să ia în seamă întrebarea. Cosmina despături din nou hârtia și privi cu luare- aminte. — Pe ăsta nu l-am desenat eu. — Păstrează-l, e al tău. Asta ai gândit, nu-i așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prin gunoaie, după cum ți-e obiceiul, l-ai găsit. Așa este ? — Ai desenat vreodată un dragon orb ? spuse el, fără să ia în seamă întrebarea. Cosmina despături din nou hârtia și privi cu luare- aminte. — Pe ăsta nu l-am desenat eu. — Păstrează-l, e al tău. Asta ai gândit, nu-i așa ? Că trebuie să înțelegi, că ai privit destul, că acum trebuie să povestești despre tine. Că trebuie să te hotărăști. Tot nu înțeleg, de ce îmi spui toate astea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
genunchii alăturați și umerii lăsați, coborându-și privirile spre ceva ce nu se vede. Atunci putem să ne coborâm degetul imaginar pe profilul ei, de la frunte până la bărbie. Liniile sunt moi, conturul perfect, trebuie o mână sigură pentru a-l desena dintr-o singură linie. Părul i se lasă bogat peste umeri, printre șuvițe trece o boare care îl înfoaie și e numai a lui. Să vedem, acum, dacă această grațioasă femeie aparține cuiva. Se pare că nimănui, de vreme ce nu are
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Așa că dați inelele încoace. Unde ai văzut cal sălbatic potcovit sau împiedicat ? Nu-i așteptăm răspunsul căci, așa cum face de la o vreme, ar scoate moneda din buzunarul de la piept, pentru a o lăsa să răspundă în locul lui. Și, pentru a desena întregul tablou, să pomenim și celelalte două personaje care stau la aceeași masă. Întâi de toate, poșeta, pe care am întâlnit-o adesea și ne-a ajutat să înțelegem câte ceva în plus. E o poșetă neagră, din piele moale, poate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de parcă ar fi zăcut cu anii. Poate din cauză că s-a făcut curățenie, și-a spus fata, dar în camera ei nu intrase nimeni. Foaia cu dragonul orb se potrivise de parcă ar fi fost ruptă de acolo. Dar Cosmina nu mai desenă altul, căci începuse să se teamă de ei. Precauție inutilă, oricum, căci, așa cum se dovedise noaptea trecută, dragonii se conturau mai departe, ca o substanță radioactivă care impresionează placa fotografică chiar și în lipsa fotografului. Am putea trece dragonii în rândul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cădere... Cosmina tastă cu băgare de seamă adresa, apoi puse la loc în caiet bilețelul lui Efrem. Caietul se deschisese în dreptul foii pe care o primise în dar de la culegătorul de rămășițe. Ar fi putut jura că dragonul a fost desenat de mâna ei, dacă n-ar fi știut că așa ceva nu era posibil, gândul sugerat de dragon nu și l-ar fi recunoscut nici în ruptul capului. Acum însă, privind ecranul computerului care îi semnala că mesajul plecase, Cosmina fu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ciuful de pe frunte. — Mai ții minte, când eram copii ? o întrebă el. Cum ne jucam ? — De-a când era lumea întreagă... ? — Așa, da. Tu arătai un loc și eu îți povesteam cum ar fi fost locul ăla întreg. Și tu desenai lumea rotundă, neretezată. — N-am mai jucat de mult, șopti Melania. — Nu-i nimic, spuse el, moale. E un joc în care jucăriile nu se pierd și nu se strică niciodată. Și nici nu poate să ți le fure nimeni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucreze până târziu, dormea într-o debara. Părinții lui erau dintr-un sat de pe malurile sărătoase ale Prutului, fugise de-acolo, urcându-se într-un tren de noapte, lucrase la un depou la Grivița până când reușise să intre la Arhitectură. Desena pentru alții și din asta trăia. El cunoștea cel mai bine clădirea, atelierele, scările de evacuare, subsolurile și felul în care poți să intri și să ieși, fără ca cineva să observe. Și așa a fost și de data aceea, numai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se năpusti Mierlă, omul-pasăre. Și nu spre ei, ci spre cer. Ca și ciocârlia, care e singura pasăre ce cântă și zboară în același timp, omulpasăre își ascuți limba între dinți, slobozind triluri suitoare. Se înălță, fâlfâind din aripi, și desenă rotocoale tot mai mari și mai iuți. Sau cel puțin așa credea el. Calu îi făcu semn, plictisit, să se potolească și Mierlă încetă să-și mai agite aripile, strângându-și brațele pe lângă trup și înghițindu-și piuitul. Calu fornăi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei, pe sub fustă. Cum visa bucurie și milostenie, o visă și pe Marchiză și o iertă de păcate. Iar ea părea pe măsura visului său. Neprihănită, plângea în somn fără istov, până ce lacrimile îi spălară pomezile de pe obraji, iar alunița desenată cu migală se prefăcu într-o buburuză și-și luă zborul de pe umărul ei. Pârnaie se simțea cu desăvârșire liber. Lacătele căzuseră și gratiile se căscaseră, lăsând luna să intre, nestingherită, în odaie. Cum nu-și aducea aminte de visele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un fel de carapace translucidă care creștea, pe măsură ce ei respirau și se adânceau în somn. De partea cealaltă, mormanul de gunoi respira și el, aburii lui se scurgeau pe povârnișuri. Visele urcară și deveniră atât de încăpătoare, încât contururile lor desenară un munte mai mare decât cel de alături. Marginile atinse de boarea nopții se alungiră ca niște pene, luând chipul unui înger uriaș, mai înalt decât orice înălțime. Iar îngerul morții, cu degetele desfăcute, veni mai la urmă. Și, neputând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
s-ar mai fi oprit din crescut și, ca să nu sfâșie pe dinăuntru, se toceau os peste os, i se trăsese noul nume : Macairodus. Și pe acela ar fi vrut, într-o zi, în păcăniturile tenebroase ale motorului, să-l deseneze cu roțile unse cu vopsea fosforescentă, pe pavaj. Privi spre ferestre. Huruitul motocicletei făcea geamurile să vibreze, ca și cum blocurile ar fi clănțănit din dinți. Și totuși, îndărătul ferestrelor nu se vedea nicio mișcare, ceea ce nu era pe potriva strădaniilor pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
devreme, credeau ei. Mai apoi, crescând, au înțeles că prima zăpadă vine totdeauna prea devreme. Atunci când ultimul dintre ei spuse gata și lăsă creionul jos, se întoarseră cu fața spre mijlocul cercului și își puseră foile la un loc. Fiecare desenase ceea ce văzuse săltând pe frunze în fața sa. Toți văzuseră același lucru. Nu aveau aceeași îndemânare la desen și nici nu îl desenaseră în aceeași poziție. Probabil că, dacă cineva ar fi suprapus desenele într-un film de animație, cele patru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lăsă creionul jos, se întoarseră cu fața spre mijlocul cercului și își puseră foile la un loc. Fiecare desenase ceea ce văzuse săltând pe frunze în fața sa. Toți văzuseră același lucru. Nu aveau aceeași îndemânare la desen și nici nu îl desenaseră în aceeași poziție. Probabil că, dacă cineva ar fi suprapus desenele într-un film de animație, cele patru desene rulate succesiv ar fi reprodus unul dintre salturile lui de lăcustă. Magul frunzelor avea picioare subțiri, terminate ca o împunsătură de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu voia să le dea drumul. Cei trei nu se clintiră, știau că ăsta e prețul. Și, în ordinea în care i-am cunoscut, cel dintâi vorbi Tili : — Astăzi am cunoscut o fată. Cea mai frumoasă din lume. Ca să-i desenezi trăsăturile, ți-ar trebui neapărat o pensulă subțire. Are un păr pe care vântul i-l înfoaie chiar și când nu mișcă nicio frunză. Corpul ei pare modelat pe roata olarului. Cum o cheamă ? întrebă Coropciuc. — Magdalena. Dar nu știu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trăsăturile căzute, ar fi trebuit să fie cei mai bucuroși. În vreme ce aceia care găseau totuși mulțumitoare asemănarea cu portretul ar fi trebuit să simtă asta ca pe o lovitură din senin în moalele capului. Căci, de fapt, pictorul nu îi desena așa cum erau în prezent, ci așa cum urmau să arate la vremea morții lor. Astfel încât, încetul cu încetul, oamenii începură să se teamă de pictorul care picta vârstele morții. Tot mai puțini se încumetară să se așeze pe scăunelul din fața șevaletului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]