9,278 matches
-
ce vor putea, pretutindeni în țara noastră, vânzând și cumpărând, și prin târguri, și prin sate, iar vamă să nu dea nicăiri nici un groș, fie că vama este vândută, fie că este nevândută”". Acest drept a fost confirmat și de către domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504), însă actul nu s-a păstrat. Cu toate acestea, Mănăstirea Ițcani a rămas o ctitorie cu venituri modeste, având doar rol de lăcaș de cult. Încă în vremea stareței Fevroniei, un călugăr a implicat mănăstirea în
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
în data de 20 martie 2004. Statuia a fost dezvelită de președintele României Ion Iliescu în prezența unor oficilități române, printre care premierul României, Adrian Năstase și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist. Statuia, inaugurată la 184 de ani de la nașterea domnitorului român, a fost sculptată de Paul Vasilescu. Oficialitățile române au privit amplasarea statuii în București ca pe o reparare morală și istorică, întrucât capitala României nu avea nicio statuie a primului domnitor al României moderne. Patriarhul Teoctist a ținut să
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
Statuia, inaugurată la 184 de ani de la nașterea domnitorului român, a fost sculptată de Paul Vasilescu. Oficialitățile române au privit amplasarea statuii în București ca pe o reparare morală și istorică, întrucât capitala României nu avea nicio statuie a primului domnitor al României moderne. Patriarhul Teoctist a ținut să precizeze că amplasarea statuii în dealul Patriarhiei nu a fost întâmplătoare, aici fiind locul în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al României. Ceasornicul de soare sau Tunul meridian este
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
la 18 august 1388 de catolicosul Teodoros al II-lea al Ciliciei (1382-1392), armenii din mai multe orașe, între care și cei din Suceava (Ciciov) sunt supuși jurisdicției scaunului episcopal de Liov. Printr-un hrisov domnesc din 30 iulie 1401, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a consfințit înființarea primei Episcopii armene din Moldova, cu reședința la Suceava, în fruntea acestei eparhii fiind instalat episcopul armean Hovhannes. Astfel, bisericile armenești din Moldova au fost scoase de sub jurisdicția episcopului armean din Liov. În
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
vrea să arate că respectivul ctitor pomenit ""a clădit numai o parte a bisericii, sau clopotnița"". În perioada domniei lui Ștefan Rareș (1551-1552) s-a manifestat un spirit de intoleranță la adresa armenilor. Vrând să facă uitat numele fratelui său, fostul domnitor Iliaș Rareș (1546-1551), care trecuse la mahomedanism, Ștefan Rareș a încercat să impună credința ortodoxă locuitorilor de altă religie din Moldova, cei care au refuzat fiind persecutați ca eretici. După cum consemnează cronicarul Grigore Ureche, ""(...) biséricilor s-au arătat cu dumnezeire
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
țară au ieșitu la turci și la léși și printr-alte țări, vrându să-și ție légea sa. Cu aceasta vrându Ștefan vodă să astupe faptele frăține-său, de lucruri ce făciia, cu nevoință siliia."" În ziua Adormirii Maicii Domnului, domnitorul a poruncit ca toate bisericile armenești din Suceava, Botoșani, Roman, Huși etc. să fie dărâmate sau închise, să fie confiscate vasele și veșmintele liturgice, să fie arse cărțile bisericești și să fie prinși episcopul armean, cu reședința la Suceava, împreună cu
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
la 18 august 1388 de catolicosul Teodoros al II-lea al Ciliciei (1382-1392), armenii din mai multe orașe, între care și cei din Suceava (Ciciov) sunt supuși jurisdicției scaunului episcopal de Liov. Printr-un hrisov domnesc din 30 iulie 1401, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a consfințit înființarea primei Episcopii armene din Moldova, cu reședința la Suceava, în fruntea acestei eparhii fiind instalat episcopul armean Hovhannes. Astfel, bisericile armenești din Moldova au fost scoase de sub jurisdicția episcopului armean din Liov. În
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
acesta este mormântul preotului Hovhannes, protopopul bisericii, care este fiul lui Donig, ctitorul bisericii Sf. Simeon"". În perioada domniei lui Ștefan Rareș (1551-1552) s-a manifestat un spirit de intoleranță la adresa armenilor. Vrând să facă uitat numele fratelui său, fostul domnitor Iliaș Rareș (1546-1551), care trecuse la mahomedanism, Ștefan Rareș a încercat să impună credința ortodoxă locuitorilor de altă religie din Moldova, cei care au refuzat fiind persecutați ca eretici. După cum consemnează cronicarul Grigore Ureche, ""(...) biséricilor s-au arătat cu dumnezeire
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
țară au ieșitu la turci și la léși și printr-alte țări, vrându să-și ție légea sa. Cu aceasta vrându Ștefan vodă să astupe faptele frăține-său, de lucruri ce făciia, cu nevoință siliia."" În ziua Adormirii Maicii Domnului, domnitorul a poruncit ca toate bisericile armenești din Suceava, Botoșani, Roman, Huși etc. să fie dărâmate sau închise, să fie confiscate vasele și veșmintele liturgice, să fie arse cărțile bisericești și să fie prinși episcopul armean, cu reședința la Suceava, împreună cu
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
astăzi Mănăstirea Agapia Veche. Deoarece mănăstirea din deal era greu accesibilă, după anul 1600 unii călugări s-au stabilit aici și au construit o biserică de lemn. Ctitorul Mănăstirii Agapia din Vale sau Agapia Nouă este hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653). El a construit Biserica cu hramul „Sf. Voievozi Mihail și Gavriil” în perioada 1641-1643, după planurile arhitectului Enache Ctisi de la Constantinopol. Lăcașul de cult a fost sfințit la 12 septembrie 1646 de mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
Mihail și Gavriil” în perioada 1641-1643, după planurile arhitectului Enache Ctisi de la Constantinopol. Lăcașul de cult a fost sfințit la 12 septembrie 1646 de mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, înconjurat de un mare sobor de preoți și călugări, în prezența domnitorului Vasile Lupu. Deasupra ușii de intrare în biserică, de pe latura sudică, se află o pisanie cu următorul text în limba slavonă: În cei trei ani scurși de la zidire până la sfințirea bisericii, ctitorii au construit careul de chilii care însoțesc zidul
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
următorul text în limba slavonă: În cei trei ani scurși de la zidire până la sfințirea bisericii, ctitorii au construit careul de chilii care însoțesc zidul de incintă, împreună cu turnul-clopotniță din piatră și granit de pe latura de răsărit. Atât ctitorii, cât și domnitorul au înzestrat mănăstirea cu mai multe moșii, mari sume de bani, cărți de cult, broderii și numeroase odoare sfinte. Hrisoavele și uricele din secolele următoare consemnează noi danii de moșii, sate, vii, iazuri, mori, prăvălii și sălașe de țigani robi
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
În anul 1847, pe latura de sud a incintei, la etaj, a fost amenajat un paraclis cu hramul Nașterea Maicii Domnului și Duminica Tuturor Sfinților. Paraclisul a fost sfințit la 31 august 1847, iar catapeteasma sa a fost adusă de domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) de la Mănăstirea Bisericani. Între anii 1858-1862, în timpul stăreției maicii Tavefta Ursache, s-au efectuat lucrări de reparații și de extindere a bisericii: au fost desființate zidurile interioare dintre naos și pronaos și dintre pridvor și pronaos, s-
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
a rezistat curgerii timpului și atacatorilor timp de 150 ani, până în anul 1510, când a fost distrusă din temelii de tătari. Între anii 1511 și 1512, câțiva călugări vrednici au vrut să o refacă tot pe vechiul amplasament, cu sprijinul domnitorului Bogdan al III-lea (cel Orb), fiul lui Ștefan cel Mare. După cum afirmă Narcis Crețulescu în lucrarea sa, ""Bogdan o înzestrează cu obiecte de gospodărie, cu moșia Bogdănești, înconjurătoare mănăstirii... îi dă zestre alte pământuri domnești, luate din trupul pământurilor
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
Crețulescu în lucrarea sa, ""Bogdan o înzestrează cu obiecte de gospodărie, cu moșia Bogdănești, înconjurătoare mănăstirii... îi dă zestre alte pământuri domnești, luate din trupul pământurilor mănăstirii Neamț"". Încercarea de reconstruire a mănăstirii nu reușește, astfel că în anul 1542 domnitorul Petru Rareș a strămutat vechiul așezământ monahal mai la deal, întemeind Mănăstirea Râșca. Unele documente istorice mai amintesc în secolul al XVII-lea câteva încercări de revigorare a vieții monahale pe locul ctitoriei voievodului Bogdan, dar acestea sunt de scurtă
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
Nas-Cârn" provine de la faptul că a fost mutilat de domn (Ștefăniță Lupu conform lui Ion Neculce, Iliaș Alexandru - după alte surse) pentru a i se potoli presupusele ambiții de a accede la domnie. Un om „însemnat” nu mai putea deveni domnitor. S-a născut pe moșia tatălui său Gavril, care era posibil de origine aromână, lângă Vaslui. A studiat la Marea Școală a Patriarhiei din Constantinopol și, după ce se întoarce la Iași, este numit "grămătic" , adică secretar al domnului Moldovei Gheorghe
Nicolae Milescu () [Corola-website/Science/307379_a_308708]
-
ea Sfântului Mormânt). Biserica a fost reparată în anul 1780, după ce a fost pusă sub administrarea unei epitropii. La Mănăstirea Hadâmbu au viețuit mai multe generații de călugări greci până la promulgarea legii privind secularizarea averilor mănăstirești închinate (decembrie 1863) de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Ca urmare a acestei legi, monahii greci au fost obligați să părăsească mănăstirea. Complexul monahal a rămas în părăsire timp de peste 70 ani. În primul deceniu al secolului al XX-lea, istoricul N.A. Bogdan găsea aici
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
cazacii de pe Nipru, cazacii zaporojeni, numiți de mai multe ori în izvoarele lituaniene și poloneze "dacii de la Nipru". Aceștia au fost în permanență foarte legați de Moldova, familiile de frunte ale zaporojenilor fiind înrudite cu cele boierești din Moldova iar domnitorii Moldovei fiind de multe ori și protectori sau conducători ai Zaporojiei. Capitala Zaporojiei, nerecunoscută de Polonia, a fost în general la Cremenciug. Nu se cunoaște exact dacă autoritatea domnitorilor munteni (Basarabii) se întindea și dincolo de Nistru sau nu (a se
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
frunte ale zaporojenilor fiind înrudite cu cele boierești din Moldova iar domnitorii Moldovei fiind de multe ori și protectori sau conducători ai Zaporojiei. Capitala Zaporojiei, nerecunoscută de Polonia, a fost în general la Cremenciug. Nu se cunoaște exact dacă autoritatea domnitorilor munteni (Basarabii) se întindea și dincolo de Nistru sau nu (a se vedea Basarabia). Cert este că după preluarea terioriului deținut de Basarabi la nord de Dunărea de Jos, domnitorii Moldovei vor avea autoritate și dincolo de Nistru, în teritoriul numit astăzi
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
fost în general la Cremenciug. Nu se cunoaște exact dacă autoritatea domnitorilor munteni (Basarabii) se întindea și dincolo de Nistru sau nu (a se vedea Basarabia). Cert este că după preluarea terioriului deținut de Basarabi la nord de Dunărea de Jos, domnitorii Moldovei vor avea autoritate și dincolo de Nistru, în teritoriul numit astăzi Transnistria (deși nu în hotarele mult micșorate de astăzi) iar în trecut "Satele hănești" (adică dinspre Hanatul Crimeii) sau "Vozia" (după revista din Chișinău "Literatura și arta"). În 1455
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
astăzi Transnistria (deși nu în hotarele mult micșorate de astăzi) iar în trecut "Satele hănești" (adică dinspre Hanatul Crimeii) sau "Vozia" (după revista din Chișinău "Literatura și arta"). În 1455 moldovenii vor pune stăpânire pe castelul pe care, fără autorizația domnitorilor Moldovei, îl ridicaseră frații Senarega la Lerici, la gura Niprului. Încercările făcute sub Petru Aron, Bogdan și iar Petru Aron de frații Senarega de a recupera castelul fură zadarnice, el rămânând sub stăpânirea Moldovei. Mai târziu, în apropiere se va
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
fost un amiral român, care a îndeplinit funcția de comandant al Marinei Militare Române (1901-1909). s-a născut în anul 1853, fiind fiul cel mare al ofițerului rus de artilerie Alexandru Koslinski (viitor general român), rămas în Muntenia la cererea domnitorului Barbu Știrbei, ca să ajute la organizarea artileriei călărețe din acel principat și al Anastasiei Argyropol, fiica logofătului dreptății. După absolvirea Gimnaziului român din Brașov și al Liceului "Sf.Sava" din București (1870), Emanoil Koslinski s-a înrolat voluntar în Flotila
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
Murguleț a fost numit comandant al punctului Galați. În anul 1865, este avansat la gradul de maior, fiind desemnat pentru a ocupa funcția de ajutor al colonelului Constantin Petrescu, comandantul Flotilei Române. La data de 11 februarie 1866, după abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza și retragerea colonelului Petrescu, maiorul Scarlat Murguleț a preluat comanda Flotilei Române pe care a deținut-o pentru o perioadă de numai un an, până la 17 martie 1867. Printr-un decret din 17 martie 1867, maiorul Murguleț
Scarlat Murguleț () [Corola-website/Science/307469_a_308798]
-
numai produse semipreparate; Autonomie : 10 ore Zona de navigație : Maritim: până la 3 Mm Fluvial: poate naviga pe Dunăre și canale până la un pescaj de minim 2 m ISTORIC • 22 Octombrie 1860 - s-a înființat Corpul Flotilei, prin Înaltul Ordin al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în urma unirii flotilelor Moldovei și Munteniei. • De-a lungul existenței lor, Forțele Fluviale - leagănul Marinei Militare Române, au avut diferite denumiri: Corpul Flotilei, Divizia de Dunăre, Flotila de Dunăre și Flotila Fluvială. • De la înființarea sa, Corpul Flotilei
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
anul 1854. În anii următori, el a comandat navă de brandvahta "Galați", de la gură Șiretului. După realizarea Unirii Principatelor Române, în anul 1859, colonelul Nicolae Steriade a fost numit comandant al Flotilei Moldovei. Prin Decretul din 22 octombrie 1860 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a decis unirea definitivă a flotilelor din cele două principate, iar colonelul Steriade a fost numit în funcția de comandant superior al întregului corp al flotilei. El a condus acest corp de armată până la data de
Nicolae Steriade () [Corola-website/Science/307473_a_308802]