7,015 matches
-
folclor pe zone: Folclor din Bugeac (1982), Folclor din Nordul Moldovei (1983), Folclor din stepa Bălților (1986) și a îngrijit ediții din scrierile lui Eminescu, C. Stamati-Ciurea, Veronica Micle. SCRIERI: Creația lui Eminescu și basmul, Chișinău, 1960; Aspecte ale artei eminesciene, Chișinău, 1966; Elemente de poetică (limbaj, versificație, specii), Chișinău, 1970; Versul moldovenesc (de la origini până la 1850), Chișinău, 1970; Sonetul moldovenesc, Chișinău, 1973; Versul moldovenesc în jumătatea a doua a sec. XIX, Chișinău, 1974; Versul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1977; Studii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
Poezie populară, Chișinău, 1970; C. Stamati-Ciurea, Opere, Chișinău, 1978 (în colaborare cu Vasile Ciocanu); Veronica Micle, Poezii, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Conștiința civică a poeziei contemporane, Chișinău, 1976, 211-218; C. Popovici, O carte meritorie și binevenită despre poetica eminesciană, „Știința”, Chișinău, 1996, 12. V.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
înțelepciune chiar și spre domenii pe care nu le-ați intuit niciodată? Eu cred, ca alți profesori ai dumneavoastră, că menirea noastră este să vă atragem spre acele meleaguri ale ocupației de „a avea” și „a fi”, unde armonia dealurilor eminesciene ne ajută să nu alunecăm într-o parte sau alta, păstrându-ne pe sensul normal și de dorit. Ne place sau nu, câteodată avem datoria să ne trezim la timp până nu este „prea târziu”, cum spunea Dostoievski, spre a
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
de la Fundu Moldovei, depun mărturie asupra creșterii poverii statului și a istoriei pe umerii țăranilor. Evoluția nu le-a adus sătenilor libertăți noi, ci poveri noi, servituți, obligații pentru care nu li se dădea nimic în schimb, atestând celebra teorie eminesciană a compensației: „Țăranului i se ia în mii de forme și nu i se dă nimic în compensație” (citat din memorie). Cercetările și documentele în această chestiune, de la documentele lui Stefanelli și până la cele ale anchetei monografice din 1928, arată
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
București” ș.a. În 1969 publică primul volum, studiul Anton Pann. După un lung interval în care s-a dedicat activității de editor, revine cu o lucrare intitulată Tudor Vianu și lumea culturii (1998) și cu o importantă exegeză a poeziei eminesciene, Melancolia lui Eminescu (2002). A scris prefețe la o serie de volume de Vasile Alecsandri, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Georgeta Mircea Cancicov, G. Ciprian, Lucian Blaga. Adevărata vocație, de editor, a probat-o în ediția Opere de Tudor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
în termeni polari.” Prin Melancolia lui Eminescu, G. finalizează, într-un studiu semnificativ pentru profilul său de critic literar, cercetări minuțioase de ani de zile. Cartea îmbină cronologia cu abordarea tematică a subiectului, fiecare capitol având drept titlu un vers eminescian: „Natura este singurul absolut”, „Și te-ai dus, dulce minune...”, „Gândirea mea în versuri trecute-noată”, „Lume ce gândea în basme” ș.a. Înșiruirea este oarecum didactică; de altfel, volumul are la bază un curs universitar. Autorul încearcă, mai întâi, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
momentul retrospectivei poetice, V. își va retipări placheta debutului cu mențiunea că „are rolul uverturii”, atrăgând astfel atenția asupra îmbogățirii în timp a propriului repertoriu liric. A semnat și cu pseudonimele Ion Necula, Bruno Siriani. Cu marcate reminiscențe din lexicul eminescian, dar și din Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Ion Pillat, lirica de tinerețe a lui V. cultivă motivul voiajului pe mare și peisagistica marină, însă fără mari îndrăzneli de sonoritate: „Lângă coapse bate marea/soarele se-nmoaie-n ea/ziua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
proză literară din ediția operelor lui Mihai Eminescu. SCRIERI: Studii despre Dante (în colaborare), București, 1965; Carnet inactual, București, 1970. Ediții: Al. Davila, Vlaicu Vodă, București, 1956, Vlaicu Vodă și alte scrieri despre teatru, pref. Marian Popa, București, 1975; Perpessicius, Eminesciana, pref. edit., București, 1971, Opere, V-XII, București, 1972-1983, 12 prozatori interbelici, pref. edit., București, 1980, Lecturi străine, pref. edit., București, 1981. Antologii: De la Chateaubriand la Mallarmé. Antologie de critică literară franceză, tr., îngr. și pref. Perpessicius, postfața edit., Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]
-
Constantin Cantacuzino, pref. Virgil Cândea, București, 1973 (în colaborare cu Titus Pârvulescu); Carlo Collodi, Pinocchio, cu ilustrații de Val Munteanu, București, 1975. Repere bibliografice: Mircea Braga, „Carnet inactual”, TR, 1970, 38; Aurel Șorobetea, „Carnet inactual”, ST, 1970, 11; Șerban Cioculescu, Eminesciana, București, 1985, 130, 231, 406; Dicț. scriit. rom., III, 569-570. C.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]
-
momente de sincronism cultural dintre Transilvania și Principate până la Unire, primul fiind „epoca Alecsandri”, prin Andrei Mureșanu, și cel de-al doilea „epoca Sadoveanu”, cu Octavian Goga și Ion Agârbiceanu, a mai existat o verigă de legătură, și anume opera eminesciană. Sunt analizate, într-un tablou documentat cu acribie, căile de acces ale poeziei lui Eminescu în Transilvania, atât în timpul vieții acestuia, odată cu publicarea versurilor în reviste ardelene, cât și post-mortem, prin introducerea poetului în manuale școlare, prin revitalizarea interesului cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
atât în timpul vieții acestuia, odată cu publicarea versurilor în reviste ardelene, cât și post-mortem, prin introducerea poetului în manuale școlare, prin revitalizarea interesului cu prilejuri aniversare sau comemorative etc. În capitolul Opinii critice, unde urmează îndeaproape ideea că în interpretarea operei eminesciene critica din Transilvania a oscilat între părerile lui Titu Maiorescu și cele ale lui C. Dobrogeanu-Gherea, S. împarte criticii lui Eminescu în apologeți și detractori, urmărind notele caracteristice ale fiecăruia. Ultimul capitol supune analizei înrâurirea pe care a avut-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
și personalitatea lui Eminescu (1979). Eseul urmărește evoluția Poetului - căutător al Ființei, de la narcisism la hyperionism, descrierea personalității lui Eminescu fiind întreprinsă, în ansamblul coordonatelor ei, prin raportare la secolul al XX-lea și la gândirea filosofică modernă. Examinând lirismul eminescian, cu imaginile, simbolurile și miturile lui arhetipale, criticul a reușit să reconstituie și să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se zbate în odiseea cunoașterii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Pledând pentru o perspectivă exegetică înnoitoare, C. crede că un nou Eminescu nu poate fi conceput în afara conștientizării unui „«homo eminescianus», complex, adânc arhetipal și totodată o personalitate interculturală modelată sincretic”; acesta ar fi reperul fundamental pentru recunoașterea universalității operei eminesciene. Dialogurile pe care le susține C. cu specialiștii în materie pun în lumină o bună cunoaștere a subiectelor luate în discuție, o bogată cultură estetică și filosofică. Studiul monografic Întoarcerea la izvoare (1985) propune o imagine critică a creației lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
ciuturi, Timișoara, 2000; Brâncuși, poet al ne-sfârșirii, Chișinău, 2001; Critice, I-III, Craiova, 2001-2003; La Pomme d’or, Chișinău, 2001; Duiliu Zamfirescu între Natură și Idee, Focșani, 2002; Zeul ascuns, Chișinău, 2002; Esența ființei. (Mi)teme și simboluri existențiale eminesciene, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Itinerar critic, Chișinău, 1973, 243-248; A. Hropotinschi, Meditații despre literatura universală, „Nistru”, 1982, 9; Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi sau Nevoia de critică estetică, RLSL, 1992, 4; Dan Mănucă, O cicatrice greu de vindecat, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
a epicului, tipologia personajelor, raporturile dintre tradiție și inovație, tehnica artistică și cunoaștere, dintre folclor și scrisul cult, dintre particular și universal, dintre balcanism, românism și europenism. Liniile sugerate de Personalitatea..., în capitolele corespunzătoare, sunt dezvoltate în monografiile dedicate operei eminesciene și sadoveniene. În primul caz, sunt urmărite „arhetipuri și metafore fundamentale”, în al doilea - „fascinația tiparelor originare”. De fiecare dată se identifică un strat arhetipal și mitologic, dedus, în cazul lui Eminescu, spre exemplu, din câteva metafore esențiale: haosul, acvaticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
litografiată. Prin program, noul periodic se situa în linia tradițională a gazetăriei din Transilvania și Bucovina, propunându-și să militeze pentru apărarea drepturilor naționale ale românilor, pentru dezvoltarea literaturii și valorificarea folclorului. S-au publicat poezii compuse sub influența liricii eminesciene, dar vădind, nu de puține ori, și înrâurirea versurilor lui Al. Macedonski, nuvele, schițe și câteva studii istorice. C. Berariu (și sub pseudonimul Corneliu Micu), I.G. Toma, Șt. Bodnărescu, C. Isopescu-Grecul (sub pseudonimul C. Verdi) și C. Stamati-Ciurea sunt autorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287539_a_288868]
-
A folosit și semnăturile Ascanio, I. Radu. Ca istoric literar, S. a fost animat de o unică pasiune, aceea de a cerceta viața și de a descifra semnificațiile scrierilor lui Mihai Eminescu. Concepută înainte de predarea de către Titu Maiorescu a manuscriselor eminesciene la Biblioteca Academiei Române, lucrarea sa de doctorat ia în discuție doar textele publicate în timpul vieții și în primul deceniu de după moartea poetului. Sunt prezentate în special publicistica politică, pe baza articolelor din „Curierul de Iași” și „Timpul”, polemicile critico-filosofice, articolele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
după manuscrise”, cât și o traducere a lui Mihai Eminescu, Laïs din Émile Augier, iar în 1910 alcătuiește și îngrijește, într-o viziune proprie, ediția completă a liricii sub titlul dorit de poet: Lumină de lună. Din păcate, proiectul integralei eminesciene visat de S. nu s-a putut realiza la începutul secolului al XX-lea, în pofida rigorii, a acribiei filologice, a cercetării ample a surselor, a viziunii integratoare a fiecărui text în ansamblul operei și mai ales în pofida pasiunii puse de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
Folclor din Suceava”, IL, 1960, 1; Radu Niculescu, „Folclor din Suceava”, REF, 1960, 1-2; Pillat, Itinerarii, 367-370; Al. Săndulescu, „Interpretări și repere”, RL, 1982, 52; Papu, Motive, 131-132; Datcu, Dicț. etnolog., II, 95-96; Dicț. scriit. rom., III, 308-309; Dan Mănucă, Eminesciene, CL, 2001, 8; Teodor Vârgolici, Caleidoscop literar, București, 2003, 56-61. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
prin atmosfera și universul figurativ al liricii sale, B. nu urmează totuși tradiția înaintașilor săi, Andrei Mureșanu, G. Coșbuc, O. Goga, Aron Cotruș, tribuni ai luptei naționale și sociale, ci practică o poezie cosmică, străbătută de fiori metafizici, în spirit eminescian. Vine apoi cu o formație filosofică, literară și artistică, precumpănitor germană, când majoritatea confraților săi se mișcau în raza culturii franceze. Toate acestea îl singularizează în peisajul intelectual românesc interbelic, dar, paradoxal, nu-i răpesc facultatea de a fi foarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
rafinează formele și își aprinde culorile până la incandescență. Lumea renaște miraculos, într-o înfățișare purificată și transparentă, ce amintește o mitică preexistență paradisiacă. Până și atracția amoroasă se spiritualizează, îndrăgostiții simțindu-se fericiți să adoarmă sub ninsori vegetale, asemenea amanților eminescieni. E însă o dragoste la apusul vieții (Vară de noiembrie) și, pe deasupra, silită să rămână mereu tăinuită (Întâlniri). Poetul speculează mișcător aceste condiții restrictive ale sentimentului erotic, lăsând să-l umbrească regretele și temerile social-morale. E mai goethean ca oriunde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
care se incriminează parcă de la sine, până la diatriba din mult invocatul 1907. Din primavară până-n toamnă și din unele 8 texte publicistice în care descătușările sarcastice desființează prin numire și învinuire directă. Foarte apropiat de indignarea care genera causticitatea Scrisorilor eminesciene și construit pe aceeași antiteză subliniată în Epigonii, între trecutul glorios al jertfei dezinteresate și prezentul decadenței și al căpătuielii nemeritorii, textul Toxin și toxice este un exemplu de virulență pamfletară caragialiană: A! generoși patrioți, care vă jertfeați și pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reținem că la începutul perioadei interbelice intelectualitatea se polarizase deja în două "spirite" antagonice, dintre care cel marcat de semnul caragialismului era clar conotat negativ, ca promotor al zeflemelei dizolvante, al jemanfișismului, al spiritului critic, al scepticismului etc. în timp ce orientării eminesciane i se rezervau atributele creației, al accesului la metafizică și transcendență, al mesianismului. Paralelismul între cei doi poli ai spiritualității românești a fost adesea dus la extrem, perechile de opoziții fiind, de regulă în defavoarea caragialismului. Dan C. Mihăilescu inventaria o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
serie au mai apărut (selectiv): Analiza povestirii, Jean Michel Adam, Françoise Revaz • Avangardismul românesc, George Bădărău • Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Comicul, Jean Marc Defays • Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George Bădărău • Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan • Literatură și convertire. Steinhardt, Frossard, Wurmbrand, Adrian Vasile Sabău • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pârlea recenzează placheta Cetatea cu duhuri a lui Vintilă Horia, iar pagina miscelanee „Actualitatea în alb și negru” reunește, pe lângă informații despre cărți recent apărute și examinarea sumarelor unor numere de reviste, necrologul N. M. Condiescu, un omagiu adus geniului eminescian (Eminescu cel etern și necuprins) și o poștă a redacției („De vorbă cu cititorii”). Preocuparea revistei pentru informația la zi din domeniul teatral și cinematografic este preponderentă, susținută și de o iconografie bogată (fotografii, caricaturi, reclame). Dar V. are merite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]