7,822 matches
-
din anul 2004, populația satului constituie 2002 oameni, dintre care 48.10% - bărbați și 51.90% - femei. Structura etnică a populației în cadrul satului este următoarea: 99.20% - români, 0.45% - ucraineni, 0.20% - ruși, 0.05% - găgăuzi, 0.10% - alte etnii. În satul Pohoarna au fost înregistrate 731 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane. Numele satului provine de la cuvântul „pohoarne”, adică râpi, formate atât prin alunecările de teren
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
de difterită și din 53 de bolnavi 27 își pierd viața. Pămînturile basarabene, însă, îi ademenesc mereu pe ruși și în 1940 le acaparează din nou. La 10 noiembrie 1940 ei găsesc în Mihăileni 909 suflete, dintre care 870 de etnie ucraineană. Locuiesc aici și 31 de moldoveni. Apoi după acest schimb de regim vine și nenorocirea războiului din 1941-1945. Sînt mobilizați pe front toți bărbații de frunte ai satului, dar prea puțini se întorc înapoi. La recensămîntul de la 1 aug.
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
populația la nivelul comunei Dobrușa constituie 1541 de oameni, dintre care 49.19% - bărbați și 50.81% - femei. Compoziția etnică a populației comunei era următoarea: 97.79% - moldoveni, 0.97% - ucraineni, 0.71% - ruși, 0.45% - țigani, 0.06% - alte etnii. În comuna Dobrușa au fost înregistrate 573 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane.
Dobrușa, Șoldănești () [Corola-website/Science/305248_a_306577]
-
rromilor români până în 1989, care s-a autoproclamat în anul 1992 ca "rege internațional al țiganilor". s-a născut la data de 7 ianuarie 1935 în orașul Băilești din județul Dolj, fiind fiul lui Miluțescu Cioabă. Înaintașii lui au condus etnia țiganilor nomazi căldărari încă din anii 1800. Împreună cu familia, în copilărie a fost deportat în lagărele din Transnistria, în timpul celui de-al doilea război mondial. După război a absolvit școala generală, apoi a fabricat cazane industriale de înaltă presiune, ocupația
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
Committee și avut loc în perioada 6-8 aprilie 1971 la Londra, fiind prezidat de actorul Yul Brynner, care a avut origini rrome . Acolo, s-a fost stabilit dialectul internațional al limbii rromani și a fost fondată prima organizație a acestei etnii: Uniunea Internațională a Rromilor. Cu același prilej, s-au adoptat cele două simboluri ale națiunii rrome: imnul internațional - cântecul "Gelem, Gelem" („Umblăm, umblăm”), cântec lansat în anul 1967, în filmul iugoslav ""Am întâlnit țigani fericiți”" și cântat de cântăreața și
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
-și trimită copiii la școală, să se încadreze în muncă. A contribuit prin eforturile sale la reducerea substanțială a nomadismului în rândurile rromilor. Până în decembrie 1989, Ioan Cioabă era recunoscut de aproape toți țiganii ca fiind singurul conducător (bulibașă) al etniei țiganilor. În anul 1989, o așa-numită Societate internațională de studii pentru rromologie i-a conferit un titlu onorific de „doctor în rromologie” , titlu fără valoare academică. Conform unor documente din arhiva CNSAS, începând din anul 1980, Ioan Cioabă a
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
fost eliberat numai după ce familia sa a dăruit securiștilor un kilogram de aur în monede . Din data de 5 ianuarie 1990, Frontul Salvării Naționale (transformat ulterior în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională) a inclus în Parlamentul României trei parlamentari de etnie rromă: Ion Cioabă - reprezentant al rromilor căldărari și nomazi, Szomantz Petre - reprezentant al rromilor maghiari și Nicolae Bobu - reprezentant al rromilor vătrași. Ei au făcut parte din primul parlament postdecembrist al României care a funcționat până la alegerile din 20 mai
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
de un penticostal, afiliat la Congregația Adunarea lui Dumnezeu-Assemblies of God din S.U.A. Ion Cioabă a fost înmormântat în Cimitirul Municipal din Sibiu. La moartea sa, Iulian Rădulescu i-a omagiat memoria: "Moartea lui Cioabă este o mare pierdere pentru etnia rromilor. Era un om înțelept și foarte activ pe plan politic" . În Programa școlară de "Istoria și tradițiile minorității rromilor", care a fost aprobată prin Ordin al Ministrului nr. 4237 din 23.08.1999, este inclusă o listă de 17
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
om înțelept și foarte activ pe plan politic" . În Programa școlară de "Istoria și tradițiile minorității rromilor", care a fost aprobată prin Ordin al Ministrului nr. 4237 din 23.08.1999, este inclusă o listă de 17 personalități românești de etnie rromă, între care și: "Ion CIOABĂ cunoscut conducător al rromilor până în 1989, ulterior autoproclamat "rege internațional al țiganilor" (m. 1996)" .
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
Sibiu. Eginald Norbert Schlattner s-a născut la data de 13 septembrie 1933 în orașul Arad. Nu a învățat limba română în casa părintească. A copilărit și și-a petrecut tinerețea în orașul Făgăraș, pe atunci reședința județului Făgăraș, printre etnii diferite: români, maghiari, germani, evrei, armeni și țigani. A studiat la școlile de limbă germană din Sibiu, Făgăraș și Brașov. După 23 august 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei, toți etnicii germani din Regatul României sunt declarați colaboratori
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
când România a întors armele împotriva Germaniei, toți etnicii germani din Regatul României sunt declarați colaboratori ai lui Hitler. Tatăl lui, Felix Schlattner, a fost deportat în Rusia, la muncă silnică. În primăvara anului 1945, sașii și șvabii (populații de etnie germană) sunt expropriați. Nici familia lui Schlattner nu e cruțată de necazuri, fiind azvârliți în stradă într-o noapte de noiembrie 1948. În perioada 1952-1953 a studiat timp de două semestre, la Institutul de Teologie Evanghelică la Cluj, după care
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
al Consiliului Europei. Acțiunea romanului se petrece într-o singură zi, 23 august 1944, la Făgăraș, în casa povestitorului (care avea pe atunci 15 ani), care dă o petrecere de terminare a gimnaziului, pentru colegii lui, fete și băieți de etnii diferite. În perioada în care își așteaptă musafirii, băiatul se lasă în voia gândurilor și amintirilor despre membrii familiei sale, despre vecini și cunoștințe, evocând tradițiile comunității, dar și întâmplări din anii războiului aflat pe sfârșite, când printre cei apropiați
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
locuiește mai ales în Polonia, dar și în alte țări ale lumii. Religia lor predominantă este catolicismul roman, iar principala limbă vorbită este poloneza. Cuvântul „polonez” poate fi aplicat uneori și tuturor persoanelor care trăiesc în Polonia, indiferent de naționalitatea (etnia) lor. În Europa (Germania, Franța, Marea Britanie, Rusia, Belarus, Lituania și Ucraina), America (Statele Unite ale Americii, Brazilia și Argentina) și Australia există o diasporă poloneză mare. În 1960, la Chicago, în Statele Unite, trăia cea mai mare populație poloneză urbană din lume
Polonezi () [Corola-website/Science/305998_a_307327]
-
mai mare grup național din Uniunea Europeană. Estimările variază în funcție de sursă, deși datele disponibile sugerează un număr total de aproximativ 60 de milioane de oameni din întreaga lume (cu aproximativ 21 de milioane în afara Poloniei, dintre care mulți nu sunt de etnie poloneză, dar sunt cetățenii polonezi). Sunt aproape 38 de milioane de polonezi, doar în Polonia. Există, de asemenea minorități poloneze în țările vecine, inclusiv Germania, și ca minorități indigene în Republica Cehă, Lituania, Ucraina, și Belarus. Există de asemenea grupuri
Polonezi () [Corola-website/Science/305998_a_307327]
-
fanariote. După cucerirea Constantinopolului, când sultanul Mahomed Cuceritorul i-a luat locul "de facto" și "de jure" împăratului bizantin ca suveran al creștinilor imperiului cucerit. Sultanul a recunoscut Patriarhul Ecumenic ca lider național și religios ("ethnarch") al grecilor și altor etnii care erau incluși în "Milletul" ortodoxiei grecești. Patriarhul a câștigat o deosebita importanță, deoarece otomanii nu făceau nici o dinstincție legală între religie și naționalitate, considerându-i pe toți ortodocșii din imperiu ca aparținând unei singure entități. Aceasă poziție a Patriarhiei
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
județul Maramureș, România) este un politician israelian originar din România, care a deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel. s-a născut la data de 1 iunie 1947, în orașul Seini (județul Maramureș), într-o familie de etnie evreiască. A emigrat în Israel în anul 1963. Și-a efectuat serviciul militar în cadrul trupelor paramilitare. A lucrat ca electrician, printre altele la Compania Israeliană de Electricitate, manifestându-se foarte activ în cadrul sindicatului lucrătorilor acestei companii. A fost membru al
Alex Goldfarb () [Corola-website/Science/306034_a_307363]
-
al râului Timoc din estul Serbiei, de unde au emigrat în Banat în secolul al XIV-lea. Dat fiind faptul că ei sunt de religie catolică, ei nu se consideră în ultima vreme ca fiind sârbi, cei mai mulți carașoveni declarându-se de etnie croată în ultimele recensăminte. Etnografie
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
17 noiembrie). După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Ițcani-Gară locuiau 534 credincioși romano-catolici (31,26% din populația localității), iar în satul Ițcanii-Noi alți 154 credincioși (21,56%). Marea majoritate a lor era de etnie germană. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Ițcani s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor (fiind de etnie germană sau polonă) emigrând în Germania. În martie 1969, în timpul păstoririi la Suceava a preotului-paroh Johann Proschinger (1967-1990), a
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
26% din populația localității), iar în satul Ițcanii-Noi alți 154 credincioși (21,56%). Marea majoritate a lor era de etnie germană. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Ițcani s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor (fiind de etnie germană sau polonă) emigrând în Germania. În martie 1969, în timpul păstoririi la Suceava a preotului-paroh Johann Proschinger (1967-1990), a fost amplasată în fața intrării în biserică o cruce de metal având următoarea inscripție: "MISSION 22 - 26 III 1969", precum și fraza ""Mîntuiește
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
mai ușoare la cele mai grave : Transilvania din evul mediu a avut parte de o organizare bazată pe existența unor grupuri etnice cu putere și influență în viața socio-economică și politică. Grupul dominant a fost aristocrația laică și ecleziastică de etnie maghiară. Alte grupuri importante au fost sașii, secuii și românii (sau vlahii - "Universitas Valachorum"), toate cu o bază etnică și etnolingvistică ("Universis nobilibus, Saxonibus, Syculis et Olachis"). Comitetul general ("congregatio generalis") al celor patru grupuri avea puteri legislative în Transilvania
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, Basarabia este astfel supusă unui intens proces de rusificare ale cărui unelta sunt școala, biserica și serviciul militar. Procesul de rusificare a teritoriului a mai constat și în colonizarea cu alte etnii aduse de pe cuprinsul Rusiei, din țările de limbă germană și din Imperiul Otoman: ruși și ucraineni, germani, evrei, bulgari și găgăuzi. Un al treilea mijloc de desnaționalizare a fost toponimia: ori de câte ori autoritățile ruse aveau de ales între o denumire moldoveană
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
fost polițiști, soldați, clerici, proprietari de terenuri (boieri și țărani împroprietăriți), membri ai partidelor politice, precum și toți cei care își exprimaseră dezacordul față de regim (o mare parte din populație și majoritatea populației educate), stâlpii culturii românești. În plus, populația de etnie română a fost mutată de la regiunile de graniță. ("Vezi și Transferuri de populație în Uniunea Sovietică și Colonizările forțate în Uniunea Sovietică"). Potrivit cercetărilor istoricului rus Nikolai Bugai, de la Universitatea din Moscova, care în anii 1992-1993 a avut acces la
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
de limbă de comunicare interetnică (pierdut în septembrie 1989), ceea ce în practică îi obligă pe toți locuitorii republicii Moldova să cunoască limba federației Ruse, nu și limba de stat a țării. Rezultatul acestor evoluții este că în prezent (2013) singura etnie conlocuitoare din Republica Moldova care nu își poate afirma nestingherit indentitatea și istoria în relație cu semenii săi de peste hotarele statului, este cea băștinașă și majoritară, devreme ce Bulgarii, Găgăuzii, Rușii sau Ucrainenii se pot în mod liber afirma ca membri
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
moldovans" în infoboxurile respective, în sensul absolut și excluziv conform punctului de vedere sovietic, rus, ucrainean și „moldovenist", pentru care acești termeni nu înseamnă o apartenență istorico-geografică la Moldova istorică (cuprinzând și Moldova românească cu locuitorii săi) ci desemnează o „etnie", trăind excluziv în fosta URSS și „diferită de Români". Toate tentativele de a expune în infoboxuri și celălalt sens al cuvintelor „moldovan" și „moldovans", anume că și Românii dintre Carpați și Nistru tot Moldoveni sunt, au fost șterse sub pretextul
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
în perioada 1967 - 1970, în partea de S-E a Nigeriei, unde se găseau cele mai mari rezeve de petrol ale acestei țări. Numele țării provenea de la numele Golfului Biafra, aflat în sud, prin care avea ieșire la Oceanul Atlantic. Dorința etniei minoritare Igbo de a se emancipa din regimul federal, în care puterea se afla în mâinile altor etnii majoritate din Nigeria, a dus la declanșarea unui război civil, prin declarația de independență a Republicii Biafra, citită de șeful său Lt. Col
Biafra () [Corola-website/Science/306138_a_307467]