7,566 matches
-
Oz" a fost apreciat ca unul modest din cauza bugetului său enorm, față de care profitul a fost mic. Impactul pe care l-a avut în timpul lansării a fost responsabil pentru lansarea în anul următor a altor două filme color cu subiecte fantastice: "The Blue Bird" (Pasărea albastră) și "The Thief of Bagdad" (Hoțul din Bagdad). Cântecele din vrăjitorul din Oz au devenit foarte populare, melodia Over The Rainbow primind premiul pentru "Cel mai original cântec". Însuși filmul a avut câteva nominalizări pentru
Vrăjitorul din Oz (film din 1939) () [Corola-website/Science/315912_a_317241]
-
nu i s-a pronunțat niciodată numele în film. Despre cartea lui Baum, "The Wonderful Wizard of Oz" (Minunatul vrăjitor din Oz) s-a spus că este cea mai bună și iubită carte din America, prima carte americană din genul fantastic care a devenit cea mai citită carte pentru copii, în ciuda multor amănunte care țin de specificul lumii americane. La Biblioteca Congresului Statelor Unite, filmul a fost ales pentru a fi păstrat în Registrul Filmelor Naționale, pe considerentul "semnificației culturale" deosebite. În
Vrăjitorul din Oz (film din 1939) () [Corola-website/Science/315912_a_317241]
-
-l transmită la TV anual, ca tradiție. Dezvoltarea filmului a început când "Snow White and the Seven Dwarves"(Albă ca Zăpada și cei șapte pitici) se bucura de succes și când realizatorii și-au dat seama că ecranizările de povești fantastice pentru copii aveau mare potențial de reușită pe piață. În Ianuarie 1939, Metro-Goldwyn-Mayer (MGM) a cumpărat de la Samuel Goldwyn drepturile de autor al unei mari povești populare. Scenariul i-a avut autori pe Noel Langley, Florence Ryerson și Edgar Allan
Vrăjitorul din Oz (film din 1939) () [Corola-website/Science/315912_a_317241]
-
Purcell, muzica baroca din Bolivia, (datorită colaborării cu clericul și muzicologul Pjotr Nawrot, originar din Polonia) de asemenea a făcut întregistrări pentru canalul Channel Classic, unele din ele premiate. Cu Ansamblul „Ricordo” din care a făcut parte, specializat în „stilul fantastic” din secolul al XVII-lea, Kati Debretzeni a înregistrat un disc bazat pe cercetările ei asupra creației muzicale a lui Heinrich Ignaz Biber. Cu Ansamblul Soliștilor Baroci Englezi și cu pianistul și muzicologul Robert Levin a interpretat la Viena concertul
Kati Debretzeni () [Corola-website/Science/318939_a_320268]
-
Domnișoara Christina este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade și publicată pentru prima oară în anul 1936 de către Editura „Cultura Națională” din București. Nuvela este inspirată din folclorul românesc și marchează o orientare a literaturii lui Mircea Eliade în direcția fantasticului. Subiectul acestei nuvele îl
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Christina este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade și publicată pentru prima oară în anul 1936 de către Editura „Cultura Națională” din București. Nuvela este inspirată din folclorul românesc și marchează o orientare a literaturii lui Mircea Eliade în direcția fantasticului. Subiectul acestei nuvele îl constituie izgonirea unui strigoi ce bântuia un conac din Câmpia Dunării. O tânără femeie ce fusese ucisă în timpul Răscoalei de la 1907 și se preschimbase în strigoi își exercită apucăturile vampirice asupra locuitorilor din zona învecinată. Ea
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
întotdeauna o înclinație către fantastic, existând antecedente de acest fel („mari simboluri confuze, mari elanuri lirice, exprimate cu o ciudată și nebuloasă forță”) încă de la primele manifestări literare ale sale. „Domnișoara Christina” este o experiență literară nouă, dar preia ecouri fantastice din scrierile mai vechi ale autorului, amplificându-le către alte orizonturi. Volumul "Domnișoara Christina" a fost publicat la sfârșitul toamnei anului 1936 de către Editura „Cultura Națională” din București, după ce publicistul Isaiia Răcăciuni, secretarul literar al editurii, fusese încântat de titlu
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Scrierea cărții a fost catalogată o experiență literară riscantă și aventuroasă generată de un spirit neliniștit și nonconformist care refuza apelul la formule clasice și dorea să-și surprindă cititorii. Majoritatea criticilor literari au scris recenzii favorabile, afirmând că atmosferă fantastică era mult mai autentică decât în scrierile românești apărute anterior, în ciuda faptului că lipseau elementele folclorice. Prietenii scriitorului (precum poetul Dan Botta și publicistul Mihail Polihroniade) și-au exprimat admirația față de nuvelă. Mihail Sebastian se declara intimidat de imaginația abundentă
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
de pornografie în scopul de a provoca indignarea opiniei publice și eliminarea scriitorului din învățământ. Campania declanșată în presă a produs o deviere în receptarea scrierii, fiind împiedicate discuțiile obiective despre valoarea operei literare sau despre posibilitățile și limitele literaturii fantastice. Citând o declarație a lui Mircea Eliade dintr-o ședință extraordinară a Societății Scriitorilor Români din primăvara aceluiași an în care autorul se declarase împotriva folosirii pornografiei ca un mijloc de publicitate literară, unii scriitori și-au exprimat în iarna
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
spirituale» cu «spiritul» Domnișoarei Christina. Simina provoacă aceeași «oroare» ca și apariția fantomei care nu voia să se despartă de pământ”, nota într-o însemnare datată 26 iulie 1965 din "Jurnalul inedit". Tema principală a „Domnișoarei Christina” o reprezintă conflictul fantastic generat de confruntarea a două supraforțe, Viața și Moartea. Cele două supraforțe sunt reprezentate de două grupuri de personaje: cele benefice (Egor, Nazarie, doctorul și țăranii din sat) și cele malefice (strigoaica domnișoara Christina și aliatele ei: doamna Moscu, Simina
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
nuvelei a rămas captiv între cele două lumi, reîntorcându-se periodic în locurile unde copilărise și unde nu apucase să-și trăiască tinerețea. Postexistența sa fantomatică nu putea fi prelungită decât cu sângele animalelor de la conac și din sat; irupțiile fantasticului în viața cotidiană sunt deci malefice. Trecerea între cele două lumi se face cu o caleașcă veche condusă de un vizitiu fantomatic, simbol al luntrii lui Charon. Uciderea ritualică a strigoiului restabilește ordinea firească a lucrurilor, redând trupul Christinei lumii
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
morților, căreia acesta trebuia de mult să-i aparțină, iar focul simbolic din final șterge urmele conflictului. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă ("Maitreyi", "Întoarcerea din rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger” etc.). Ambele direcții literare ale lui Eliade se bazează pe ideea de experiență, substituind conceptului de originalitate (tipic romantismului) pe cel de autenticitate. Acțiunea romanelor și a nuvelelor este inspirată într-o măsură mai
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
autor și să prezinte cu autenticitate etapele de evoluție a eului. „Orice se întâmplă în viață poate constitui un roman. Și în viață nu se întâmplă numai amoruri, căsătorii sau adultere, se întâmplă și ratări, entuziasme, filozofii, morți sufletești, aventuri fantastice. Orice e viu se poate transforma în epic. Orice a fost trăit sau ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri de simboluri: unul folcloric („Domnișoara Christina”, „Șarpele”) și altul indic
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
în viață nu se întâmplă numai amoruri, căsătorii sau adultere, se întâmplă și ratări, entuziasme, filozofii, morți sufletești, aventuri fantastice. Orice e viu se poate transforma în epic. Orice a fost trăit sau ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri de simboluri: unul folcloric („Domnișoara Christina”, „Șarpele”) și altul indic („Secretul doctorului Honigberger”, „Nopți la Serampore”). Potrivit criticului Sorin Alexandrescu, „Domnișoara Christina” dezvoltă „un soi de mister medieval, realizat în spațiul
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
în romanul "Isabel și apele diavolului" (1930), dovedind o cunoaștere a lumii copilăriei și a pubertății. „Farmecul confuz” și „grația odioasă” a Siminei creează cititorilor amintiri complexe și sentimente de neliniște, contribuind la cristalizarea valorii literare a nuvelei. Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Scrierile sale au un caracter benign, păstrându-și puritatea lirică și fiind lipsite de tragism și grotesc. Fantasticul său nu tulbură și nu dezechilibrează ființa. Din acest motiv, se poate spune că originalitatea creației lui Mircea Eliade se datorează faptului că exprimă o spiritualitate românească. Nuvela „Domnișoara Christina” este singulară în ansamblul operei lui Mircea Eliade, având o
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
operei lui Mircea Eliade, având o oarecare nuanță demonică (strigoi, fetițe posedate, tineri care trăiesc neputincioși sentimentul morții) introdusă probabil sub presiunea subiectului referitor la contactul posibil între strigoi și oamenii vii. Criticul Șerban Cioculescu considera că autorul exploatează teme fantastice din folclorul universal „cu luciditate, dar și cu o dexteritate însușită din lecturile englezești”, în timp ce eseistul Ioan Petru Culianu afirma că narațiunea lui Eliade face apel la toate rețetele demonologice ale folclorului românesc. Valoarea nuvelei se datorează, în opinia scriitorului
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
face apel la toate rețetele demonologice ale folclorului românesc. Valoarea nuvelei se datorează, în opinia scriitorului Mihail Sebastian, extraordinarei sale puteri de imaginație și de emoție, temei îndrăznețe, întrebărilor stranii pe care le ridică și mai ales fuziunii directe dintre fantastic și real. „Nu sunt două planuri care alunecă, fără să se întâlnească, ci două lumi care comunică așa de strâns, încât hotarele lor se destramă delà un anumit moment și pier. Domnișoara Christina întinde din lumea ei de vis o
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
e un caz de isterie, nu este o nălucă ce va pieri o dată cu deșteptarea din somn. Realitatea ei este certă, prezentă, plastică”. Profesorul Sorin Alexandrescu afirma că nuvela are o compoziție impecabilă, fiind lipsită de ambiguitatea finală din celelalte povestiri fantastice. Criticul Nicolae Manolescu asemăna fantasticul psihologic din "Domnișoara Christina" (1936) cu cel din nuvelele "Le Horla" a lui Guy de Maupassant și "The Turn of the Screw" a lui Henry James, „dar mereu un ton prea sus”. O opinie diferită
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
nu este o nălucă ce va pieri o dată cu deșteptarea din somn. Realitatea ei este certă, prezentă, plastică”. Profesorul Sorin Alexandrescu afirma că nuvela are o compoziție impecabilă, fiind lipsită de ambiguitatea finală din celelalte povestiri fantastice. Criticul Nicolae Manolescu asemăna fantasticul psihologic din "Domnișoara Christina" (1936) cu cel din nuvelele "Le Horla" a lui Guy de Maupassant și "The Turn of the Screw" a lui Henry James, „dar mereu un ton prea sus”. O opinie diferită a formulat criticul George Călinescu
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
era cunoașterea, iar un artist este mai desăvârșit cu cât trăiește cât mai intens și pune mai multe probleme sub forma „trăirilor”. Această atitudine se reflectă în interesul pentru experimentalismul exotic și ezoteric, ca și pentru sexualitate. Criticul suspectează literatura fantastică a lui Eliade de lipsă de profunzime; el reduce nuvela „Domnișoara Christina” doar la aspectul său trăirist, afirmând că „autorul urmărește experiențele sexuale cu femeile-vampir și-și expimă dorinți de împerechere teribile: cu o moartă, cu un copil și cu
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
retrăgându-se violent în lumea ei. Criticul Ștefan Oprea îl numea „un spectacol teatral insolit”, cu aspect de „monolog în formă, dialog în substanță” și cu o interpretare „concentrată, încărcată de emoție și lirism, fără a eluda nuanțele necesare ale fantasticului”. Editura „Humanitas-Multimedia” a lansat în anul 2006 o variantă audiobook a cărții, în lectura actorului Ion Caramitru. Tabloul pictorului Mirea din nuvelă l-a inspirat pe pictorul ieșean Dimitrie Gavrilean să realizeze în anul 1993 un tablou omonim (ulei pe
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
precoce a rămas în amintirea spectatorilor și juriului odată cu interpretarea ei din Beasts of the Southern Wild. Totodată ea a cucerit inimile publicului apărând pe covorul roșu cu un zâmbet radios și o poșetuță în formă de cățel pufos. “E fantastică,” spune regizorul Will Gluck. “E o actriță autentică, iar de fiecare dată când își spune replicile sau cântă, ți se topește inima după această fetiță de zece ani care îți vorbește din suflet. Când ne-am hotărât să facem filmul
Annie (film) () [Corola-website/Science/332994_a_334323]
-
de vase și fragmente de vase care sunt cunoscute. În istoria modernă a artelor decorative, culorile deschise, asemănătoare cu cele ale pietrelor prețioase a determinat alegerea emailului ca o opțiune predominantă pentru creatorii de bijuterii și bibelouri, oscilând între ouăle fantastice ale lui Peter Carl Fabergé, cutiile din metale emailate ale bijutierilor din cartierul londonez Battersea și/sau vasele decorative indiene sau chinezești realizate din cupru, sau aliaje de cupru, emailat. Mult mai recent, emailarea a fost una din tehnicile favorite
Email () [Corola-website/Science/297252_a_298581]
-
este ce se întâmplă la întâlnirea cu o artă ai cărei parametri sunt diferiți de cei propuși de autorii umaniști? Un exemplu relevant este modul în care era văzută invențiunea care devia de la normă. Grotteschi, un tip de ornamentație arhitecturală fantastică, erau văzute ca fiind o invențiune născută din imaginația artistului și ale cărei origini nu puteau fi găsite în natură. Totuși, <em>grotteschi</em> erau asociate cu fluxul gândirii iraționale, cu imaginația nestăpânita de rațiunea umană și au dat naștere
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]