9,472 matches
-
constituie, autorizat în condițiile legii; c) de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege; Ca și în legislația anterioară 52, noul Cod civil reglementează, prin art. 205 al. 3, personalitatea juridică anticipată a persoanelor juridice supuse înregistrării. Este o ficțiune juridică ce dă posibilitatea persoanei în proces de constituire, să poată încheia actele juridice necesare dobândirii personalității juridice 53. De la această regulă, noul Cod civil prevede situația de excepție în care, în baza capacității juridice anticipate, persoana juridică poate primi
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
rolul ce are de îndeplinit: instrument de tehnică legislativă 494, regulă de drept sau mijloc de probațiune". În esență, prezumția ca procedeu special al tehnicii legislative, vizează transformarea unei posibilități în certitudine și sub acest aspect ea trebuie deosebită de ficțiune care apare, de asemenea, ca instrument special de tehnică de legiferare. Dacă prezumția tinde la "stabilirea pe baze științifice a unei probabilități ce urmează să stea la temelia unor reglementări legale (urmărind o justă reflectare a ceea ce se întâmplă în
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
ca instrument special de tehnică de legiferare. Dacă prezumția tinde la "stabilirea pe baze științifice a unei probabilități ce urmează să stea la temelia unor reglementări legale (urmărind o justă reflectare a ceea ce se întâmplă în majoritatea cazurilor), în cazul ficțiunilor se admite în mod deliberat o deformare a faptelor reale"495. Ca regulă de drept, prezumția asigură o interpretare categorică anumitor atitudini (indicii), fundamentând o regulă de conduită pe coeficientul de frecvență ridicat al situațiilor caracteristice acelei structuri, de regulă
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
și publicat, chipul autorului nu mai este niciodată la fel ca la început indiferent de ceea ce crede el însuși despre sine. Proiecția lumii asupra sa îl va ascunde și modela. Cunoscuții vor fi tentați să împletească experiența, amintirile lor cu ficțiunea (transformându-se chiar fără știrea lor în creatori de mituri pozitive sau negative). O soartă asemănătoare o are și critica literară, nu doar literatura memorialistică: hrănindu-se din textul literar se lasă influențată de acesta, face eforturi să încadreze literatura
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
găsește evadarea în poezie. Scrie destul de mult, într-o încercare parcă de a acoperi cu pânza literaturii fața cadaverică a vieții. Nu e rupere de realitate, pentru că poezia sa nu se îndepărtează de lumea tavernei, deziluzionantă, dar pasul făcut spre ficțiune face lumea mai ușor suportabilă. De altfel, Dimitrie Stelaru își literaturizează propria viață și nu ne referim aici doar la episodul în care își anunță decesul, pentru a se amuza pe seama dușmanilor din sfera literelor care deplâng în publicațiile vremii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
picturală, se produce aceeași închidere între ramele unui tablou care nu mai permite mișcarea, dezlănțuirea vitală. Sunet și mișcare se supun deopotrivă alunecării în formă coșmarescă. Regula este aceea a încălcării regulilor realului, anularea granițelor dintre vis și realitate, dintre ficțiune și adevăr se realizează prin erotizarea cosmicului, "dacă Luna ce-și rotunjea coapsa de ghips/ în brațele mele cândva o să încapă". Incertitudinea este și acum evidențiată pentru că face parte din jocul acesta al cuvintelor ("nu mai știam/ dacă..."). Peisajul selenar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de plasticizare a trăirilor, ci crearea unei analogii a exteriorului cu lumea interioară. Se lasă impresia că exteriorul e fals, e nesigur, singura realitate ce poate fi cunoscută și exprimată e cea interioară, în comparație cu aceasta lumea exterioară devine una a ficțiunii, în care impresiile nu reușesc să capete consistența certitudinii. Se preferă concretizarea imaginii prin trimitere la cotidian, la realitatea imediată. "De țărm fosforul mării se izbea/ plesnind ca niște palme de copil/ pe apa dintr-un bazin cu heruvimi de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Nimic nu decurge după morala bine știută, "Era cerul o ușă puțin deschisă numai". La Geo Dumitrescu, titluri semnificative, precum Ipoteze, anunță că textul poetic se conturează pe un joc al posibilităților, e un mod de a defini sfera poeticului, ficțiunea ca oscilare între certitudinea interioară și spațiul exterior în care totul rămâne la nivelul posibilităților ("Dar cert e că aș fi tentat la maximum/ să te am - cu complicitate și fervoare -/ numai pentru a mă gândi superior la prostia soțului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
decât despre subiectele consacrate. Certitudinea din final ("fapt e") intră în jocul replicilor ironice, doar descrierea aceasta a cerului, la nivel cromatic și a stelelor, la nivel cantitativ, pare a fi reală și în literatură și în viață, restul e ficțiune. Tabu, un metatext ironic, adoptă aceeași structură a textului exagerat retoric. Repetițiile funcționează și aici ca un semnal de alarmă pentru deturnarea textului de la lirica așa-zis serioasă. Tabu semnifică, în realitate, tocmai o încălcare a tabuurilor literare. Reușita textului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tot ce înseamnă viață, existență: "era un spânzurat de pe lopețile morii de vânt/ ce vâslea în nori bruni mâncând oase -/ oasele spânzuraților de pe cocoașa de pământ". E o răsturnare evidentă a viziunii asupra lumii, straniul devine banal și realitatea devine ficțiune, "din negura basmelor locatarii târgului/ ieșiră la ferestre cu sfeșnice de alamă/ (...) dar spânzuratul trecu nepăsător în abis". Accentul acesta pe negură, pe noapte, pe întuneric e mai degrabă o replică ironică dată romantismului decât o prelucrare a lui. Imaginea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
joc nu se realiza decât aparent pentru că vechile convenții literare sunt înlocuite cu unele noi: lipsa de convenții și ridiculizarea celor vechi. În literatura contemporană se produc câteva mutații esențiale, unele dintre ele fuseseră propuse și de reprezentanții generației războiului: ficțiunea deliberată, tendința spre narațiune, suprapunerea vocilor, a registrelor, înlocuirea metaforei cu metonimia. Mircea Tomuș 237 identifica, la rândul său, în "literatura actuală" (din 1974) două direcții principale de evoluție: una având la bază o neîncredere profundă în limbaj ceea ce duce
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
propria existență este singura care poate fi supusă observației. 3.1. Autoreferențialitatea Pierderea încrederii în consistența lumii, nu numai în puterea umană de a o cunoaște în totalitate duce și la tratarea ei ca pe un imens text, o imensă ficțiune, de aici atât fragmentarismul cât și autoreferențialitatea poemelor ce caracterizează postmodernismul: "desubstanțializarea lumii fiind una din trăsăturile viziunii postmoderne, efortul acestei literaturi se îndreaptă spre omogenizarea prin cumul, prin aglomerare, prin suprapunere. Retorica, practica textuală egalizează totul și nu întâmplător
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
behăie/ și până găsesc eu ce să rumege el, terfeloage, acolo/ pomul, ăsta, tembelizat, care face fricoși,/ din bibliotecă îl și/ înjunghie." (Pe dreptunghiuri de iarbă). Însăși necesitatea existenței poeziei este pusă sub semnul întrebării pentru că, în orice caz, elementele ficțiunii au invadat realitatea. Textul poetic dobândește așadar ceva din violența nihilistă a avangardei istorice, literatura pe cale de a se scrie, acționând independent de voința creatorului, este ea însăși brutală autodistrugându-se. Procedeul se regăsește, într-o oarecare măsură și la Geo
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de realitate se transformă în text: "Astăzi privesc lumea cu ochiul de duminică/ plouă/ țin în mâini o fotografie/ fotografia înfățișează o femeie/ spălând cămașa bărbatului/ poate că de-aici/ trebuia început." (Nașterea vinovată). Universul întreg pare a fi devenit ficțiune și la Ion Caraion: "Circul meu suferă de promiscuitate dirijată/ - era război și lepră -/ fiecare cal a trebuit să se nască încă o dată/ pentru că în ordinul de serviciu strecurase cineva explicația "bis"." (Memorie). Cuvântul scris este cel care o modifică
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Noi suntem nebunii care vor muri/pe marginea dintre noapte și zi/ fără îmbrăcăminte, fără adăpost/ lângă toate înțelepciunile veacului prost". Accentuarea eului poetic, introducerea elementelor autobiografice în text sunt modalități prin care se încearcă ștergerea granițelor dintre realitate și ficțiune, procedeul nu este nou, dar, în cazul poeziei secolului al XX-lea, el exprimă o atitudine protestatară, un protest față de "ipocrizia" literaturii de dată recentă. 4. Realismul. O poetică a faptului divers, a banalului O caracteristică a literaturii moderne este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și ea o scriitură asemănătoare, cel puțin în ceea ce privește modalitățile de refacere a autenticității exprimării poetice, însă finalitatea s-a schimbat. Scriitorii au acceptat limbajul cotidian (popular, argotic etc.) ca o condiție sine qua non a restabilirii punților de legătură dintre ficțiune și realitate. Realismul nu atinge așadar doar planul semnificatului, al imaginarului poetic, ci și pe cel al expresiei. Regăsim, astfel, în poezia contemporană, aproape toate procedeele specifice oralității, de la interjecții, interogații sau exclamații la expresiile populare sau argotice. Aceste incursiuni
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dintre cele două "sisteme" pe care le separă (v. Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timișoara, 1994, p. 104). Aici prezența măturătorului în arenă, îl include în universul circului, ca parte a acestei "pânze cenușii", o ficțiune a destinului atins de moarte. 228 Oren Soffer, "The Textual Pendulum", în Communication Theory, International Communication Association, August 2005, pp. 266-291. 229 Stéphane Labat, La poésie de l'extase et le pouvoir chamanique du langage, Maisonneuve et Larose, Paris, 1997
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vreodată ușor, deși, în „Dintr-un text comun”, lasă să se înțeleagă că a avut și astfel de perioade: „e mult, e un timp de cînd n-am mai scris nici cîteva sute de pagini”7). Asta-i, desigur, curată ficțiune: „cîteva sute” are întreaga sa operă. De fapt, cum scrie Bacovia? Mărturiile sale sînt puține și nu întotdeauna clare. Cert, scrie numai într-o „concentrare de cugetare”, care-l consumă și-l obosește, și, în majoritatea cazurilor, numai „prin prisma
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rău să se prindă e numai aparent exclusă. Neputînd munci în felul celorlalți, Bacovia caută o compensație în „munca de visător”, meserie care (ierte-mi-se rima) nu figurează în nici un nomenclator, inventată, mai în glumă - mai în serios, o ficțiune necesară celui ce, din cauza nevrozei, a plictiselii, a angoasei etc. nu stă la masa de lucru, dar nici nu face altceva. Din cînd în cînd, gîndul că „cineva departe muncește” și pentru el, îi revelă poziția de privilegiat, pe care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
citesc ca o nuvelă sau o schiță dar sunt adevărate ori se pretind ca pornind de la un adevăr al experienței imediate. Deci acest jurnalism literar este un fel de literatură "factuală", pentru că, pe de o parte, își declară apropierea de ficțiune - sau de ceea ce noi înțelegem de obicei prin conceptul de "ficțiune" - iar pe de altă parte pretinde că reflectă realitatea ca pe un "fapt". O altă consecință este poate și mai evidentă pentru stadiul actual al literaturii americane contemporane. Barbara
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se pretind ca pornind de la un adevăr al experienței imediate. Deci acest jurnalism literar este un fel de literatură "factuală", pentru că, pe de o parte, își declară apropierea de ficțiune - sau de ceea ce noi înțelegem de obicei prin conceptul de "ficțiune" - iar pe de altă parte pretinde că reflectă realitatea ca pe un "fapt". O altă consecință este poate și mai evidentă pentru stadiul actual al literaturii americane contemporane. Barbara Lounsberry nota în "Arta faptului" că cea mai răspândită revistă din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fost condamnată. Dacă denumirea formei este astăzi problematică, faptul că în 1952 situația era similară nu poate decât să ne arate gravitatea situației. Editorii lucrării American Non-fiction, 1900-1950 tratează problema așa cum au perceput-o ei: "în ciuda dificultăților de definiție, poezia, ficțiunea, critica și teatrul pot fi analizate ca forme literare sau cel puțin pot fi discutate în termeni literari. Non-fincțiunea, în special cea din vremea noastră, e o altă problemă. Există o masă imensă de scrieri care se înscriu în această
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
poate fi pe scurt definit ca proză non-ficțională publicată cu un conținut acoperind o realitate verificabilă și care este structurată și transformată într-o nuvelă sau o schiță prin folosirea mijloacelor narative și retorice care sunt în general asociate cu ficțiunea." (Sourcebook xiv) O asemenea definiție poate include memoriile lui Lee, Jurnal rusesc, putând recomanda autobiografia lui Henry Adam, Educația lui Henry Adam. În mijlocul atâtor nebuloase nu e de mirare că această categorie de scrieri a fost prea puțin băgată în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unei rezonanțe literare care ascunde în ea posibilități de interpretare diferite, incluzând aspecte etice, existențiale, filozofice și culturale într-o manieră care poate fi asociată cu forma tradițională a cuvântărilor și care de obicei sunt asociate cu tradiția nuvelei de ficțiune. Aceste texte sunt ceva mai mult decât suma părților critice, și tot ceea ce putem încerca să facem este să ne adâncim în înțelegerea acestei forme ca să putem să ne ferim de o privire critică partizană pentru a putea rămâne într-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
produs literar" nu este privilegiat în relațiile sale cu ceea ce continuă să aibă un statut fenomenologic. Mai degrabă este o relație dinamică stabilită între cele două părți care le ajută să se delimiteze de literatura tradiționalistă și deja canonizată a ficțiunii. Dar, folosind de acum încolo termenul de "jurnalism literar" narativ, nu intenționez să rezolv prin aceasta contradicții care în cele din urmă sunt de nerezolvat. Intenția mea este de a aduce o contribuție critică la natura problematică a denumirilor critice
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]