7,158 matches
-
e fantastic, după părerea tov. Crohmălniceanu. Și cu asta, formula sibilină, gravă, În dosul căreia stă autoritatea indiscutabilă a criticului, și-a făcut datoria nimicitoare. Cititorii vor fugi de carte, În cenacle se va băga la cap exemplul nefericitei povești, gazetele din provincie și ucenicii Întru literatură vor fi derutați. E limpede că nu așa trebuie să lucreze o critică angajată pe drumul clasei muncitoare, e limpede și Întotdeauna recomandabil principiul că În treburile artei și ale literaturii nu se pot
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
combativă trebuie să fie urmată și de critica noastră. Este, Însă, unanim Înțeles acest lucru? Se pare că-i aprobat, mult mai entuziast decît aplicat În practică. În recenziile pe care le citim de la o zi la alta, În coloanele gazetelor și, uneori, chiar În publicațiile de specialitate, se Întâlnesc destule scăderi edificatoare. Extinderea fenomenului de evaluare a lucrărilor literare, din rubricile de specialitate ale revistelor și În paginile culturale ale ziarelor, Îl consemnăm cu bucurie, mai ales că și presa
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
subiecților Încolonați și că, de la un moment dat „cauza” li s-a părut tot mai străină și mai goală de adevăr. Poate mă Înșel, dar dacă n-aș crede asta, n-aș mai fișa un rând din prăfuitele și alergizantele gazete și nici nu mi-aș sufla În pumni să-mi dezmorțesc degetele Înghețate pe pix În friguroase săli de lectură. Dar cu voia Domnului - pe care neîncetat rog să-mi păsuiască timpul și să vegheze asupra dreptei mele cumpăniri a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acolo și o mini-bibliografie (M. Novicov, Vera Călin, Cornel Regman, Anton Petrescu) despre Mitrea Cocor de M.Sadoveanu. POETICE FACERI LA 1950 O avalanșă de poezii se rostogolește din multele și harnicele ateliere lirice, oprindu-se În coloanele generoase ale gazetelor literare; care și ele se Înmulțesc, devenind adevărate pepiniere ale creativității artistice, Întărind, cu noi oșteni și noi arme, frontul cultural. Am la Îndemână o statistică 47 mai veche, din care aflu că la trei luni de la Înființarea sa, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
trecut, a apărut și cercul literar de Întreprindere. Dragostea pentru literatură s-a manifestat prin grija cu care se alcătuiau programele festivalurilor, cu recitări, dialoguri și piese de teatru, prin creșterea numărului de cititori ai bibliotecilor și a recenziilor În gazetele de perete, și prin gruparea iubitorilor de literatură În cercurile literare. De la Începutul anului trecut organizațiile de partid din Întreprinderi și consiliile sindicale județene au Început să primească material literar din ce În ce mai numeros de la muncitori din fabrici și uzine. (Ă). Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și proza anului. Lucrul nu ne miră pentru că, din 1948 Încoace, nemulțumirile privind calitatea actului analitic au fost constante, ieșind la suprafață, de regulă, din paginile Scânteii, ori din rapoartele Uniunii Scriitorilor, fiind Întreținute, apoi, prin opinii aprobative Într-o gazetă sau alta. Ceea ce este nou acum e faptul că impulsul Scânteii n-a existat, sau poate că nu-mi este mie cunoscut: oricum ar fi, situația se prezintă În felul următor: radiografia cea mai clară despre bolile criticii literare o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
reviste care completează peisajul presei literare nu se implică creator În dezbateri, mărginindu-se să completeze, la modul cantitativ, tendințele fenomenului; astfel Tânărul scriitor este, o bună bucată de vreme, mimetic și neconvingător, vehiculând nume deja cunoscute din paginile altor gazete. Flacăra, când reapare, lunar, În mai 1952, va fi o „revista ilustrată social-politică” reflectând doar tangențial problemele obștei scriitorilor. Dar să nu anticipăm. NOTE ȘI COMENTARII 1. N.M. - Flacăra. (Rubrica „Revista revistelor”). În: Lupta de clasă, nr. 4, oct. 1949
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
atribuții în domeniul cultural, la Uniunea Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști, la Uniunea Scriitorilor, la Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă Socialistă. Va mai fi redactor-șef adjunct la „Viața românească” (1953-1954), în conducerea revistelor „Luceafărul” (1958-1959) și „Gazeta literară” (1962), director al Editurii pentru Literatură. În 2001 a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară. De o tenacitate rară, materializată cel mai adesea în scrieri cu o întindere impresionantă (romane-frescă, trilogii, cicluri epice), M. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
interesante legate de viața citadină din perioada interbelică ne-au fost oferite de presa locală. Am parcurs, astfel, toate colecțiile ziarelor păstrate până în prezent la Direcția Județeană Bacău din cadrul Arhivelor Naționale: „Bacăul”, „Aurora Bacăului”, „Alarma Bacăului”, „Cronica Bacăului”, „Curentul Bacăului”, „Gazeta Bacăului”, „Telegraful Bacăului” și „Tribuna Bacăului”. Având în față provocarea unui serios pariu arhivistic, ne-am propus să fructificăm consistentul material cercetat printr-un portret colectiv cât mai bine contextualizat istoric, un prototip al băcăuanului capabil să genereze propriul oraș
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
baluri ale presei inițiate, separat sau în comun, de colectivele redacționale ale ziarelor locale. În decembrie 1932 „toată lumea bună își dădea întâlnire” la „Grandiosul Bal al Presei” organizat în sala Corso (fostă Alcazară de către redacțiile ziarelor „Bacăul”, „Curentul Bacăului” și „Gazeta Bacăului”. Invitațiile erau „limitate”, se cerea „ținută de seară” și se promiteau „diferite surprize, o orchestră minune și cele mai noi șansonete”. La aceste baluri participau, printre alții, „intelectualii și persoanele marcante ale orașului”, așa cum s-a întâmplat, de pildă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
a fost Transilvania, Iașul a fost Moldova, Bucureștiul nu este Muntenia, ci românimea. La începutul veacului al XIX-lea, Moldova are deja o tradiție culturală. Acest lucru este de o importanță capitală. Peste vechea cultură vine curentul latinist, prin cărți, gazete și oameni ( G. Lazăr, Laurian, Ilarian, Barnuțiu etc.), și curentul francez. Curentul latinist a fost mai slab în Moldova decât în Muntenia, unde urmele lui și azi1 încă n-au murit cu totul, dovadă persistența ortografiei "academice" la oamenii culți
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un interes mai urgent: asimilarea formelor politice, Moldovei îi revine meritul de a fi prezidat, în timp de patruzeci de ani, de la 1840 până la 1880, la asimilarea culturii în celelalte forme ale ei. "Romînia literară, Steaua Dunării și Zimbrul (zice Gazeta de Transilvania, 1856) ...bornate de un provințialism filistic, ele socotesc că un milionaș de moldoveni sunt de ajuns ca singuri să împlinească misiunea ce destinul a împărțit-o romînilor"; la care A. Russo 3 răspunde că "milionașul de moldoveni, care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dânsa (Russo o citește cu lăcomie, mîndrindu-se cu ea, Kogălniceanu o dă la lumină și o analizează, Negruzzi "șterge colbul de pe cronice bătrîne", Asachi, chiar, o recomandă ca limbă literară, deși face, în alte privințe, greșeli mari; ziarele, cum e Gazeta de Moldova, o analizează, o ridică în naltul cerului); când, cu un cuvânt, moldovenii culți sunt captivați și plini de literatură veche, atunci la urma, de care vorbeam mai sus, de care vorbește și Russo, adăugîndu-se influența actuală a paginilor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un om foarte învățat. Trecuse prin școli serioase, nu era autodidact, ca majoritatea contemporanilor săi, era în curent cu toate lucrurile din Apus, până și cu spiritismul, despre care scrie foiletoane 2 . 1 "Albina romînească", 1848, 27 și 61. 2 "Gazeta de Moldavia", 1853, 13. În 1839, se pune în fruntea unui comitet, pentru a traduce un lexicon din nemțește, arătând câtă nevoie au românii de cultură. Chiar în primul număr al Albinei romî-nești (1829, 1 iunie), în articolul-program, el declară
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
e vorba de mișcarea politică din vremea sa, iar când e vorba de "cultură" în general, îl vedem când novator exagerat, când om vechi, și rar în acea atitudine mijlocie, care e cea critică. 1 "Dacia literară", 1840. Introducere. 2 "Gazeta de Moldavia", 1852, 20. Prin urmare, constatăm, chiar de pe acum, că el n-a avut un punct de vedere sigur, o concepție unitară asupra vieții. De aceea, cum încă vom mai vedea, nu-l putem clasifica în nici o școală; și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în tinerețe, a cules poezii populare, dar mai apoi nu s-a mai ocupat cu acest lucru, nesimțindu-i toată importanța); deși, deci, s-ar 1 Poezii a lui Aga Asachi, Eșii, 1836. Înainte-cuvînt. 2 "Albina romînească", 1839, 12. 3 "Gazeta de Moldavia", 1853, 40. Același lucru în "Proimiul" de la Culegere de Poezii, II, 1854, p. 6. 4 "Gazeta de Moldavia", 1852, 20. părea că ar poseda premisele din care să tragă aceleași concluzii ca și școala critică moldovenească, Asachi totuși
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
-i toată importanța); deși, deci, s-ar 1 Poezii a lui Aga Asachi, Eșii, 1836. Înainte-cuvînt. 2 "Albina romînească", 1839, 12. 3 "Gazeta de Moldavia", 1853, 40. Același lucru în "Proimiul" de la Culegere de Poezii, II, 1854, p. 6. 4 "Gazeta de Moldavia", 1852, 20. părea că ar poseda premisele din care să tragă aceleași concluzii ca și școala critică moldovenească, Asachi totuși se face, pe dreptul, vinovat de învinuirea ce i-o aduce Kogălniceanu că traduce numai lucruri ce nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care, adesea, în forul său interior, domnul are toată simpatia. Cei care mai păstrează o scânteie de sentiment național și de demnitate trebuie să sufere în tăcere. Kogălniceanu 1 ne spune că a văzut în vremea ocupației rusești pe redactorul Gazetei de Moldavia (Asachi) plîn-gînd că trebuia să înjure pe bărbații filoromîni din Europa. Iar cei care aveau curajul să-și manifeste iubirea de țară erau trimiși în surgun. Inutil să mai aducem nume de scriitori și patrioți închiși în mânăstiri
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Maiorescu și Gherea. Dar discuția acelor lucruri nu intră în cadrul studiului nostru. Și în privința literaturii observăm două faze în ideile lui Eminescu: înainte de a veni în Iași, Eminescu a mai avut ocazia să vorbească de teatru, ca colaborator al unor gazete din Ardeal, unde se agita ideea unui teatru românesc ardelean. Ideile literare ale lui Eminescu din această epocă se deosebesc de cele din epoca următoare. Dacă nu poate, de pildă, gusta piesele lui Bolintineanu, el gustă pe ale lui V.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aici4. Și anume: în Ardeal o limbă creată prin concesii făcute arhaismelor și aici o alta, creată prin concesii făcute limbilor neolatine moderne. El chiar observă că, grație acestor sisteme - și contribuind și provincialismele, ca și lipsa de comunicații intelectuale -, gazetele unei provincii au ajuns să nu fie înțelese în celelalte provincii 5 . Dar Odobescu, să nu uităm, e muntean, și ca atare nu poate scăpa cu totul de influența "sistemelor". El va fi de părere, de pildă, că trebuie să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o școală militară din București, de unde iese, în 1859, cu gradul de sublocotenent de artilerie. Protejat al lui Al.I. Cuza, conspiră totuși și participă la detronarea domnitorului. Demisionar din armată, se lansează în politică, mai întâi ca publicist. Scoate gazetele „Perseverența” (1867-1869) și „Democrația” (1869- 1871). Ia parte, în 1870, la acțiunea antidinastică vizând răsturnarea lui Carol I și proclamarea „republicii” din Ploiești, este arestat, judecat și achitat. Își continuă studiile urmând dreptul în Italia (1871-1874), unde, la Neapole, ia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]
-
un articol de bilanț, inclus în numărul 500/1980, Eugen Barbu plasează „crezul artistic și politic” al revistei „sub flamura socialismului”, afirmă că articolul politic este indispensabil pentru înțelegerea realității, cere atitudini ferme și pune în evidență, ca merite ale gazetei, opțiunea pentru tradiția românească, premiile acordate lui Constantin Noica, Nichita Stănescu, Fănuș Neagu, Gheorghe Zamfir, Radu Beligan, crearea unei rampe de lansare pentru artiștii tineri, înființarea unui cenaclu. În realitate, valorile culturale românești sunt asumate în mod tendențios și numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
Nicolae Manolescu și cu „România literară”, care promovau o literatură și o critică literară neaservite ideologiei dominante a vremii, după cum e relevantă lipsa de aderență la textele (puse, indirect, în valoare) ce ilustrau un model cultural opus principiilor programatice ale gazetei. Astfel, spiritul lui Constantin Noica din Jurnalul de la Păltiniș e considerat un fals, nu sunt agreați Marin Preda, Geo Bogza, Ov. S. Crohmalniceanu, Daniel Turcea, Mircea Zaciu, Eugen Simion, Lucian Raicu, Valeriu Cristea ș.a. După 1980, când gazeta devine aproape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
programatice ale gazetei. Astfel, spiritul lui Constantin Noica din Jurnalul de la Păltiniș e considerat un fals, nu sunt agreați Marin Preda, Geo Bogza, Ov. S. Crohmalniceanu, Daniel Turcea, Mircea Zaciu, Eugen Simion, Lucian Raicu, Valeriu Cristea ș.a. După 1980, când gazeta devine aproape un organ de propagandă, campaniile ei denigratoare, cu efecte deseori nimicitoare pentru cei vizați, se desfășoară pe un spațiu tipografic mai extins. Rubricile sunt aproximativ constante. După un nelipsit editorial consacrat evenimentului politic, în „Săptămâna pe scurt” sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
de trai și manipularea populației iugoslave și, după ce speranțele lui Tito într-o reconciliere rezonabilă cu Stalin se vor risipi, denigrarea Uniunii Sovietice și a "lagărului socialist" în manieră de-a dreptul "fascistă". Toate articolele apărute Uniunea Sovietică și în gazetele "democrațiilor populare" care tratează "problema iugoslavă" până la moartea lui Stalin se termină invariabil cu încurajarea comuniștilor "ortodocși" și a populației iugoslave să continue "lupta" împotriva "clicii titofasciste" (Kirsanov: 1950, 41), exprimându-și în același timp speranța în victoria lor finală
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]