16,377 matches
-
viața mea... Sergiule, ninge. Așa face ploaia când e frig afară. Clar? "Nu mă prostești tu pe mine!" Ce încăpățânați pot fi unii! Am întins mâna prin fanta tablelor și am luat niște zăpadă care s-a depus pe pervazul geamului. I-am arătat-o și apoi am băgat-o în gură până să se topească în mâna mea. Fu surprins și era bulversat. Oare cum de puteam fi așa de iresponsabil? Să înghit otravă? Mi-am dus imediat mâinile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o oglindă cândva! Din nou scârțâitul infernal! Ușa se deschise și în fața noastră așteptau Vladimir, cei care făceau de pază pe holuri și în sălile alăturate, cei de pe baricade, iritatul Magrun și un Dutrumof neliniștit care stătea sprijinit de un geam care dădea spre curtea interioară. Luați-l, duceți-l la subsol în S5! Aveți grijă să nu ducă lipsă de nimic! Toată lumea era contrariată. "Să nu ducă lipsă de nimic?" Acum, dacă se poate! Doi din cei care făceau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și o risipă nerușinată de spațiu dacă nu reușeam s-o acopăr cu mobila de la groapa de gunoi. Apa era deopotrivă și elixir al vieții și otravă perversă pusă pe Pământ de extratereștri din copacul strâmb al grădinii ochiului de geam. Piciorul stâng era mâna dreaptă, iar degetul mic de la mâna stângă corespundea pleoapei stângi. Aveam unghii în loc de ochi și piele tăbăcită în loc de urechi. Miroseam cu pielea și simțeam cu limba... Mă gândeam la trecut și, cu noua mea rațiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acoperișul părea să nu se mai fărâmițeze, ferestrele de la etajul trei începură parcă să se spargă, iar ecoul lor răsuna clar pe coridoarele încremenite, făcând inimile tuturor să se micșoreze și mai mult în strânsoarea de fier a fricii. Urmară geamurile de la etajul doi, apoi cele de la unu, și în final, temutul final, puturăm vedea cum pe geamurile din fața noastră încep să răsară flori de gheață! Porneau de jos timid și în câteva secunde se răspândeau pe toată suprafața sticlei, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ecoul lor răsuna clar pe coridoarele încremenite, făcând inimile tuturor să se micșoreze și mai mult în strânsoarea de fier a fricii. Urmară geamurile de la etajul doi, apoi cele de la unu, și în final, temutul final, puturăm vedea cum pe geamurile din fața noastră încep să răsară flori de gheață! Porneau de jos timid și în câteva secunde se răspândeau pe toată suprafața sticlei, lăsând pe alocuri doar câteva goluri prin care se putea vedea în afară. Temperatura plonja și în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
alocuri doar câteva goluri prin care se putea vedea în afară. Temperatura plonja și în câteva momente puteam vedea cum respirația persista în aer, iar pielea încrețește, fiind luată prin surprindere de schimbările drastice. Când ultima floare termină de împodobit geamul cel mai de jos, totul se termină la fel de brusc precum începuse. Toată lumea încă aștepta. Poate mai era ceva... poate urma cel de-al doilea val... poate... dar nu mai era nimic. Corvium știa! Stătuse impasibil tot timpul, făcând nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
altceva decât să se minuneze de armonia înfricoșătoare a înghețului care i-a scufundat pe ceilalți în teroare. Totul înghețase! Totul încremenise afară! Deci de asta am alergat... mersi, Corvium! Sergheiov se ridică de jos și se uită uimit la geamul de lângă el, gândindu-se la ce soartă ar fi avut dacă ar fi fost afară. Înghețat! Dumnezeule mare! Încet, încet, toți și-au reluat îndatoririle. Unii, mai sceptici, nici nu se mișcaseră din locul unde încremeniseră. Credeau că va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prinși pe afară de îngheț muriseră aproape instantaneu. N-avuseseră timp să se adăpostească. Majoritatea erau Gardieni pe care nu-i plângeam, dar erau și câțiva trecători nevinovați care nu vor mai ajunge acasă. Câteva lumânări nu vor mai arde în geam în seara asta pentru imperiul al cărui dor îl duc. Începuse să ningă și mai tare. Se uita de câteva momente în capătul străzii la un punct pe care nu-l vedeam. Deodată, începu să răsară un corp verde întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
A continuat să reconsidere diferite probleme. După ce a fost mulțumit de ce a văzut, s-a retras în bibliotecă, unde era pustiu, și l-am lăsat cu gândurile și Sfetnicii săi, contemplând măreția naturii și a vieții care se întindea dincolo de geamul acoperit cu tabla neagră de scris. Capitolul 22 TEG Era în jur de ora șapte seara și soarele începuse să se împace cu gândul c-o să apună în curând și își va lăsa domeniul iar pradă frigului și întunericului. "Corvium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
își dădeau duhul între salvele schimbate de noi, chiar acolo pe coridor. Era groaznic! Mă cuprinsese un sentiment de nestatornicie și aveam impresia că mă grăbesc îngrozitor. Dar unde? M-am retras pe coridorul alăturat și m-am uitat pe geam să văd ceilalți ce fac. Lumini sclipeau de o parte și de alta a coridorului. Se trăgea și acolo! Am văzut o fată care trecuse de colț și se avântă curajoasă în zona de luptă să-i tragă pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Era palid de furie și în ochi îi sclipea o lumină nesănătoasă de nebunie! Pieptul îi tresălta rapid și amenințător. Trăia atât de intens! Timpul încetinea în jurul său. Dintr-o privire văzuse totul. Mă observă pe mine cum stăteam la geam și mă uitam la TEG, îi privi pe cei care țineau baricada cu greu și îi reperă și pe ei, în spatele poziției întărite cu bănci. Fără a schimba o vorbă, porni. Închisesem ochii, dar tot vedeam. Vedeam cum mă apropiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se lăsă în jos și luase din urechea unui TEG un comunicator. "Aici e Corvium! Oamenii voștri sunt morți, dar sunt sigur că ați dedus și voi asta după ce schimbul de focuri a fost așa scurt! Îi vom arunca pe geam să vă convingeți singuri. Vă promit că celelalte încercări de a pătrunde în colegiu vor fi întâmpinate cu mai puțină bunătate. E clar?" Din celălalt capăt nu se auzi decât tăcere, după care legătura fusese întreruptă. Aruncă bucata lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe jos și porni înspre corpul D, dând ordine, în drumul său, celor care se uitau la el cu ochii cât cepele. Luați-i de pe jos și mai trageți-le un glonț în cap ca să fiți siguri! Aruncați-i pe geam să vadă și ceilalți ce-i așteaptă. Întăriți aripa E atât timp cât să-i scoateți pe toți de la etajul ăsta. Apoi evacuați totul de aici, sigilați acest cat și vă mutați la doi! Întăriți pozițiile acolo! Ne retragem de la acest etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mă temusem cel mai tare. Biostir avusese un nume pentru el, căci îl întâlnise de câteva ori și scăpase, dar e prea teribil ca să-l menționez și îngrozitor ca să mă gândesc la el. În colțul din spate al sălii, lângă geam, era o formă amorfă albă bolnăvicioasă care plutea pe la jumătate de metru înălțime. Sub ea se ghicea un corp de om, culoarea cenușie a mantiilor din Leverif și o mască de gaz care acoperea fața muribundului. Încă respira... Era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
momentan etajul doi! Se evacuează acest cat acum! Vă retrageți la etajul unu! Toți cei care n-au ocupație, vă echipați rapid și începeți să sigilați etanș legătura etajului doi cu restul colegiului! La parter și unu, începeți să etanșați geamurile și ușile, tot ce comunică cu exteriorul! ACUM! Și dacă în orice încăpere începe să fie ceață, plecați și sigilați ușa după voi! S-ar putea să fim ținta atacurilor biochimice! Cum a terminat de vorbit, s-a repezit înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vechi. Se afla într-o încăpere circulară, cu diametrul de vreo cinci metri. Podeaua era făcută din grinzi putrezite de stejar, iar acoperișul abia se mai ținea în îmbinările sale. Peretele exterior era găurit din loc în loc de ferestre mari, fără geam. Era o clădire veche. Gerul de afară intra și înăuntru și le pătrundea în oase, făcându-i în puțin timp să tremure. Corvium se apropie de una din ferestre și se uită în afară. Vedea un câmp imens de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
locomotivă. Trecerea de la vagonul mobilat cu fotolii și paturi la încăperea plină de motoare și convertoare de energie era cât se poate de vizibilă. Trecu printr-un coridor îngust și la capătul lui dădu într-o incintă rotundă împrejmuită de geamuri, care ofereau mecanicului o vedere de aproape trei sute de grade. În fața ei erau tot felul de instrumente și un pupitru peste care era aplecat un om. Acolo, mecanicul stătea în scaunul său și se uita pe o hartă complicată, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
altceva decât să doarmă și să doarmă și să doarmă. Se treziră câțiva pe la miezul zilei și începură să spună bancuri și să facă glume, dar se plictisiră rapid. Unii și-au regăsit pofta de somn, alții se uitau pe geam și mai scoteau câteva exclamații din când în când, iar doi dintre ei se jucau cu Vagabonzii, care nu mai erau așa de înfricoșători după ce se cuibăreau la pieptul lor și îi lingeau pe față când erau scărpinați între urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu peronul scurt pe care stăteau ei, o clădire administrativă, o magazie și un cămin cu două etaje. Totul era părăsit și înghețat de multă vreme. Aerul mai vibră câteodată, când vântul devenea prea tare și izbea protecția înghețată a geamurilor de rama lor. Din când în când, se auzeau niște sunete înfricoșătoare dinspre pădurea care-și avea liziera la vreo două sute de metri în spatele bisericii. Era numai din Spini de Gheață! Aceștia sunt copaci modificați genetic să reziste la temperaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
venise poliția, se numărase printre vecinii care ieșiseră să privească fațada, deși o cunoștea de ani de zile! Unii făceau comentarii. Se pare că e vorba de o crimă pasională... — Haida-de! Avea aproape cincizeci de ani... La primul etaj, În spatele geamului, se zărea fața cuiva cu păr negru, nas ascuțit, și, uneori, În planul secund, se ghicea silueta unui bărbat Încă tînăr. Ușa era albă. Pe stradă trecea mașina lăptarului, care se oprea aproape În fața fiecărei case. Comisionarul se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
celor mia multe cabinelor telefonice stătea la pândă un colaborator al lui Lecoeur. Maigret se Înșelase crezând că nu va telefona dintr-o cafenea, dintr-un bar, din camera de hotel? Trecu, Împreună cu soția, pe lângă una dintre acele cabine. Prin geam, zăriră o tânără care vorbea cu mare veselie. — Crezi că va cădea În plasă? — Da, foarte repede. Deoarece acest bărbat dorea ceva cu prea multă pasiune. Cine știe dacă nu trăia de ani de zile cu această idee fixă, de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Aerul mirosea a vin și bere. Patronul chel umplea Întruna paharele, pe care o tânără Îmbrăcată În negru, cu șorț alb, le ducea la mese. Se uită spre cabina telefonică, aflată la celălalt capăt al localului, lângă toaletă. Ușa avea geam. În cabină nu era nimeni. — Trei pachete de tutun. Nu erau departe de hotelul Bérézina și, când se apropiară, Îl zăriră În prag pe tânărul Dicelle. — Pot să vă vorbesc un moment, șefule? Doamna Maigret intră singură și luă cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Marian Malciu De ce nu vii? Te caut în cugetul curat Și cu simțirea-mi plină De tot ce-i bun și nepătat... Te caut în asfințit de soare Și-n umbra nopților Ce-mi prind privirile pe geam Uitate-n depărtarea lină A amintirilor... De ce nu vii? Te caut, năpădit de dor, În așternuturi Ce mă primesc în alb imaculat Să-ți simt în treacăt mângâierea Și-ntregu-ți trup să-l simt Cum vag se mișcă-n pat... Dar
De ce nu vii?. In: Celei ce nu mai este by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/501_a_726]
-
Să-ți simt în treacăt mângâierea Și-ntregu-ți trup să-l simt Cum vag se mișcă-n pat... Dar tu nu ești! Și buzele-ți sărut aievea Și degete se împletesc Ca într-o sfântă căutare Pierdută-n umbra Umbrei de pe geam... De ce nu vii? Te caut...
De ce nu vii?. In: Celei ce nu mai este by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/501_a_726]
-
apuc țigara cu niște degete nepricepute și dau fumul afară prea repede. Din păcate, încă mai arăt ca la paisprezece ani, ca și cum aș încerca o țigară pentru prima oară. ― Și cum merge treaba la muncă? întreabă Geraldine, scuturând scrumul pe geam și uitându-se în oglinda retrovizoare, ca să vadă dacă rujul a rămas perfect aplicat. ― Cam tot la fel, zic eu, ridicând din umeri. Am fost din nou la redactorul-șef, și să vezi surpriză, nu există locuri libere acum. Săraca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]