7,834 matches
-
fost participarea la o reuniune internațională UNESCO, alături de delegația României condusă de academicianul Răzvan Teodorescu. Avusesem în octombrie 1992 la Paris, împreună cu ambasadorul nostru, Dan Haulica, întrevederi cu conducerea UNESCO, mă reîntâlnisem la București cu Federico Mayor, așa că UNESCO și generoasa sa activitate îmi erau cunoscute. (Peste câțiva ani, la Montevideo, aveam să fiu implicat în susținerea candidatului român, Ion Caramitru, ministrul culturii, pentru funcția supremă la UNESCO). În noiembrie 1996 se împlinea anul mandatului meu de detașare la Madrid și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu înaltă experiență profesională. În câteva ocazii aveam să-mi dau seama că atât "Domnul Profesor", cât și distinsa "Doamna Profesor "Zoe Petre, consilier prezidențial, nu erau "serviți", ci "deserviți" de niște ageamii. Un singur exemplu dintr-o serie mai "generoasă": cu prilejul noului an primesc de la Cotroceni plicuri cu felicitări ale Președintelui destinate unor capete încoronate și șefi de state din Europa occidentală. Las la o parte culoarea roz-bonbon a plicurilor, dar când mă uit la mesaje să fac infarct-textul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
UE 22,6%). Pentru a spune ceea ce se cuvine și trebuie spus, așa cum am făcut-o și vorbind de relațiile economice bilaterale cu Chile sau Brazilia și în general cu statele din America Latină, dispuneam și în cazul Uruguayului de o generoasă bază juridică realizată în anii de la restabilirea relațiilor diplomatice, care acoperea toată aria de interes, de la acorduri comerciale, la acorduri de evitarea dublei impuneri, garantarea investițiilor, acorduri fitosanitare, veterinare și chiar în domeniul aviației civile, completate cu acorduri directe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Uruguay. Primul emigrant sosit imediat după decembrie '89, un tânăr electrician fără un ban, fără o relație în Montevideo, fără să cunoască o boabă de spaniolă, a fost practic "pescuit" de pe o plajă unde dormea, îmbrăcat, ospătat și adăpostit de generosul român-uruguayan Coman, care ulterior i-a facilitat și angajarea ca electrician într-o fabrică unde câștigă 700 de dolari pe lună!) În câteva rânduri am avut cu câțiva și probleme, de care îmi aduc aminte zâmbind (deși la vremea respectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cică li s-au furat banii și pașapoartele. Fără documente și bani, au străbătut jungla, au ajuns la frontiera cu Brazilia și brazilienii, oameni inimoși și sensibili la amor, le-au facilitat călătoria până în minunata lor capitală. Aici, după interviuri generoase acordate presei lacrimogene, au stat cât au stat, au plecat la Rio și de acolo la Porto Alegre, unde aflaseră că locuia "un român de bine și plin de parai", acesta nefiind altul decât bunul meu amic, "domnul conte Emilio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
televiziune turnat la castelul Bran "în patul Contelui Dracula" de către cunoscuta cântăreață și actriță uruguayană Natalia Oreiro. Excelenta acțiune s-a încheiat la lumina lumânărilor cu pahare de vin, bineînțeles roșu. La Montevideo aveam să prezint toate expozițiile în holul generos pus la dispoziție de directorul general al Hipermercadoului "Geant", timp de o săptămână miile de clienți trecând prin fața panourilor, a hărții în relief și a steagurilor României. În cele 18 departamente "restante", expozițiile au fost organizate în Case Memoriale, muzee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cel mai bun caz o plăcuță cu arhitectul care le-a construit, și nu și cu cel care le-a "cosmetizat". Pentru "viitorime", începusem încă de la sosire o susținută activitate de diversificare a bazei juridice. Pe relația Uruguay, portofoliul era generos, așa cum am arătat, dar unele documente erau din perioada "socialismului victorios", iar în unele domenii de interes nu aveam nimic negociat și semnat. M-a deranjat în primul rând "Acordul guvernamental de colaborare cultural-științifică", în vigoare din... 1968. Dacă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
CONTINUÂND O TRADIȚIE În cultura patriei noastre, orașul Iași are pagina sa de glorie, pitoresc și valoare. Aici s-au format curente generoase, s-au ridicat personalități epocale, au avut loc evenimente memorabile. Iașul are o contribuție recunoscută în cultura națională și europeană. Învățământul universitar contribuie la succesul și strălucirea multor domenii - umanitare, tehnice, spirituale. O tradiție literară fericită consemnează din trecutul orașului
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
în 1974, la Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu din București. Cursurile predate la disciplina Agrofitotehnie erau bine documentate, cu informația științifică la zi și cucerea pe studenți, datorită autorității sale de mare personalitate didactică ascunsă într-o ținută extrem de reținută. Era generos cu cei care luptau cu dificultățile vieții și îi ajuta din punct de vedere material. Prin îndelungata activitate didactică desfășurată, Gheorghe Comarovschi a contribuit la formarea unui număr mare de ingineri agronomi. A îndrumat numeroși specialiști din producție, cercetare și
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
moștenite de la ctitorii liceului bolgrădean, după care fiii comunității cu instrucțiune superioară aparțin statului în care-și desfășoară activitatea. Școala primară și liceul le-a absolvit în orașul său natal, în 1925, după unirea Basarabiei cu România. Destinul a fost generos cu prof. Gheorghe Gheorghiev, cu toate că încă adolescent a rămas fără tată. Un prim factor favorizant a fost ambientul familial, cu o mamă de un profesionalism deosebit, care i-a vegheat pașii în școala primară și liceu orientându-l spre înclinația
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Vreți s) auziți o propunere? —Desigur. — Atunci haideți s) facem un târg. Sunt dispus s) v) pl)tesc. Dac) nu veti mai consumă decât mâncare cușer tot restul vieții dumneavoastr), v) voi trimite s)pt)mânal cincisprezece dolari. —Ești foarte generos, Îi spun. Bine, dar sunteți evreu, zice el. Trebuie s) v) salvez. —Cum Îți câștigi existența? —Lucrez Într-o fabric) hasidic) de pulovere din New Jersey. Toți suntem acolo hasidimi. Șeful este un hasid. Am venit din Israel În urm
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
spunde: americanilor le place s)-si deschid) sufletul pentru a-și Întâmpină oaspeții str)ini. Aceștia sunt uneori tratați ca niște eroi din O mie și una de nopți. Le vom ar)ta cât suntem de buni, bine intenționați și generoși, deschiși la minte și imparțiali. Vom fi emoționați, la fel si oaspeții - și, dup) ce vor fi osp)tați și s)rb)toriți, dup) ce se va toasta pentru ei, dup) ce vor fi televizați și aplaudați și dup) ce
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
după aceea cartea se va scrie singură. Neavând experiența profesională de scriitor, ca să-mi ușurez responsabilitatea unei Îndeletniciri pentru care nu am calificare, am chemat În ajutor doi prieteni vechi, Ana Maria Narti și Biță (George) Banu, care au acceptat generos să-mi fie consilieri de drum, dar și-au asumat și un rol activ, angajându-se cu mine În conversații, pe care le-am avut Împreună Între Stockholm, Paris și La Palmyre, pe coasta Atlanticului. Cu ajutorul lor am Început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Gordon Craig, care În Über-Marionette spune că, de fapt, actorul ideal este actorul-păpușă. Paradoxal, o păpușă poate avea mai mult suflet decât un actor, care uneori e prea vanitos, prea plin de subiectivismul lui. O păpușă este mai expresivă, mai generoasă și mai obiectivă. Am reflectat, citindu-l pe Craig, asupra jocului meu cu păpuși din copilărie. Era poate o legătură instinctivă? Ani mai târziu, În Japonia, Într-o mănăstire zen, am Învățat, Încercând diverse exerciții de meditație, că suntem traversați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În scris? Moșul Finteșteanu a avut flerul genial să ne distribuie bine În rolurile care ni se potrivesc În viață și Îi suntem recunoscători. Eu nu am avut doar norocul să fiu bine sfătuit cu mutarea, dar am fost și generos primit la noua adresă de Radu Penciulescu, care mi-a dat șansa să mă alătur unui mic nucleu de tineri inteligenți și aventuroși, porniți să reinventeze regia. Sper, retrospectiv, că nu l-am deziluzionat pe Radu. Pluta, mărul și muza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
folosit-o! Scandalizările și acuzațiile lor erau total nejustificate, proiectul fiind integral american. Singura participare a românilor fusese să dea din coate pentru a mă Împiedica să plec, dar până la urmă nu au reușit. Fundația Ford, Însă, care Îmi acordase generos bursa, a fost Încântată de spectacol, și asta conta. Dar știu din scrisorile pe care mi le scria mama că și la București, În lumea actorilor, mulți erau plini de admirație pentru succesul avut, cu speranța că se poate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
piatră, pentru care s-a găsit o soluție flexibilă de utilizare În scop teatral. Panouri imense de pânză au fost amenajate, creând după nevoie spații intime sau labirinturi În mișcare. Totul era plănuit să funcționeze după indicațiile „englezului“ Brook, susținut generos de Ministerul Culturii și de guvernul francez. Ca și-n alte ocazii, Franța s-a arătat extrem de deschisă față de artiștii străini de valoare și a Încurajat experimentul, finanțând substanțial căutarea de nou În artă, spre deosebire de alte țări, printre care și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ne controlau de fapt fiecare mișcare, ceea ce oglindea starea de suspiciune generală a țării sub un regim pe cale să devină totalitar. În ciuda obstacolelor și a cenzurii pe care autoritățile Încercau să ni le impună disimulat, actorii iranieni erau deschiși și generoși față de noi, iar câteodată noaptea, după zece ore de exerciții fizice și lucru vocal intens, ne adunam Într-una din camere să ne relaxăm Împreună la un pahar sau la o pipă de... opiu. „Vrei o pipă?“, mă Întreabă Hafiz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un text pentru a fi publicat la Gallimard Într-o broșură intitulată Le travail d’Andrei Șerban. Câțiva ani mai târziu a apărut și În traducere, În Secolul 20: Viața sunetului Probabil că greaca veche este, pentru actori, cel mai generos material din câte s-au scris vreodată. Antichitatea a simțit Într-adevăr nevoia de a inventa un limbaj poetic apt să ducă la Îndeplinire această misiune copleșitoare: a trimite prin cuvânt mesaje la depărtări foarte mari, Într-un spațiu deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cum ajungeam pe străzi mici, laterale, nu mai aveam nici un reper, mă aflam brusc În Evul Mediu. Dincolo de gardurile din nuiele Împletite, casele joase, cu acoperiș tipic oriental, ascundeau comori pe care le puteam Întrezări doar În imaginație. Datorită intermedierii generoase a lui Ioshi, am Întâlnit-o pe Setsu Asakura, o scenografă cunoscută În Tokyo, care lucra cu aceeași dexteritate În tradiția kabuki și În teatrul contemporan (mai târziu, avea să semneze scenografia În stil pur kabuki la spectacolul meu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
absolută a teatrului brazilian, după marele ei succes cu Balconul lui Genet, montat Într-un stil cu totul original de Victor Garcia, un „nepot spiritual“ al lui Artaud, artist de mare delicatețe combinată cu o forță de vizionar. Invitația părea generoasă: mi se propunea să merg la Săo Paolo Împreună cu Swados, ca să compună muzica, și cu Priscilla, să joace Andromaca. Un stagiu de două săptămâni a fost organizat ad-hoc, la care a participat un grup larg de tineri actori brazilieni entuziaști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ajunsese Într-o stare deplorabilă - fără acoperiș, plină de apă, de moloz și deșeuri -, nu i-a fost greu lui Ellen să convingă primăria să o Închirieze teatrului „La Mama“ pentru suma simbolică de un dolar. Fundația Ford a sprijinit generos renovarea și amenajarea acestei ruine Într-un minunat spațiu teatral polivalent. Cu premiera Troienelor, pe 18 octombrie 1974, avea să fie inaugurată noua sală, The Annex, care a continuat să fie până astăzi un loc unic În peisajul atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spirituală să fie Înghițită de invazia noilor instalații. Spațiile de joc neobișnuite, cum ar fi loft-urile din downtown Manhattan, În cartiere ca Soho sau East Village, boeme și dărăpănate În anii ’60 și ’70, când puteai să Închiriezi un spațiu generos și să-l transformi peste noapte În teritoriu pur teatral, deveneau acum indisponibile, prețurile creșteau și, În consecință, doar artiștii plastici de succes care Își vindeau scump lucrările le mai puteau ocupa. Loft-urile erau de acum un „bun“ super-chic. Tendința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ceaușist. Acum locul fusese transformat: loja prezidențială de tristă amintire devenise spațiu teatral. Faptul că aceeași scenă poate avea ecouri și interpretări atât de diferite, de la catedrala din Paris la loja centrală de la Teatrul Național, arăta Încă o dată cât de generos și bogat e materialul tragediei. Dar pentru mine acțiunea tăcerii a fost cel mai important element al Trilogiei. Fiecare tăcere era diferită. De la Stanislavski am Învățat că ritmul cuvintelor și al versului trăiește În actor și când nu vorbește. Toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
munte coborau capre ce se Îndreptau spre mine parcă știind ceva, marea era liniștită, iar cerul avea o transparență infinită. Între mare, cer, capre și munte, apusul soarelui cădea ca o cortină Înceată peste jumătatea mea de veac. Această ospitalitate generoasă a naturii era un cadou regesc. Dar ce trebuia să Înțeleg În mijlocul acestui festin cu iz mioritic? Nimic altceva, mi-am spus, decât să deschid mai larg ochii și să văd unde mă aflu, ca să ascult mai bine ce e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]