12,993 matches
-
mai des în ziar, la pagina sportivă, cam în aceleași fotografii ce treceau de la un pupitru la altul și pe care se nimeri să le vadă și Herr Hackler: curling-team-ul format din trei personalități cunoscute și W.: învingătorii concursului pe gheață cu fețele strălucind de mândrie. Toți cei patru jucători purtau jachete de lână împletite cu tiv din piele; Gaston D., proprietarul unei manufacturi de porțelan, Werner L., director al fabricilor de ciment reunite și Franz S., căruia îi aparținea întreprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
porțelan, Werner L., director al fabricilor de ciment reunite și Franz S., căruia îi aparținea întreprinderea de construcții subterane; numele lui apărea pe toate panourile care delimitau zonele de construcții stradale sau tunelurile. W. stătea cu picioarele larg desfăcute pe gheață, cu ștergătorul în stânga, cu trofeul victoriei în brațe și Hackler privea poza cu un sentiment de onoare rănită. Indispus, împinse deoparte ziarul cu fotografia în care W. continua să zâmbească. Acest zâmbet naiv și încântat de sine îl impresiona neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din Cöln, pusă de mama, tata găsea că ne ajunsese atâta „muzică de negri“ și știrile ne anunțau încă de la al treilea semnal progresele exacte ale „omului alb“ în ce privește cuceririle dăruite omenirii: submarinul atomic american Nautilus submersese pentru prima oară ghețurile Polului Nord, URSS lansase un nou satelit, având-o la bord pe cățelușa Laika, primele reactoare BOAC deschiseseră drumul unor zboruri transatlantice regulate și între electroni și nucleul de „Atomium“ - modelul uriaș la Expoziția Mondială - pluteau mici gondole cu vizitatori, marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care s-a extins foarte mult între timp. Și Hackler înșiră toate cifrele grăitoare ale succesului său, aureolat de câștig și creștere, iar fețele colegilor de echipă ai lui W. și ale prietenilor acestuia se acopereau de o pojghiță de gheață care nu se mai topi nici la aperitiv - gestul oferit de Hackler cercului de prieteni ai tatei - când le fu servit în pahare grele de cristal, ca un accesoriu potrivit întâlnirilor prietenești după partidele de curling, whisky on the rocks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca să se simtă bine - și ar putea să-și permită și un personal de serviciu apreciabil, atât pentru casă, cât și pentru grădină. Domnii care, văzuți din perspectiva cuburilor lui de beton și sticlă, își făceau pietrele să alunece pe gheață în anotimpul rece, dădeau doar din cap, zâmbind politicos, și Hans Saner spuse „mă rog...“ Nici măcar n-au catadicsit să se scuze pentru absența lor la inaugurarea vilei „Hackler-Halde“, cum își numea deja proprietatea, în ciuda invitațiilor trimise. Și Hackler luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tata era palid și cu fruntea brobonată de sudoare. — Știi că eu chiar am fost „dus“, spuse el, așa, fără nici o durere. Și acolo, în bezna aia, în sfârșit nu mai exista, constrângerile și fricile luaseră sfârșit, pereții fisurii din gheață se puteau mișca încălecându-se unul pe altul, fără privirea lui. Și totuși, tata se trezise din leșin, zăcuse acolo în iarbă și mirosul gazonului cosit, zgomotul urlător al cositoarei îl trăseseră înapoi pe marginea pajiștii, în spatele casei, printre azalee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu ciocul de aramă. Și-a pus o cravată neagră. Ține o frigare în mână din care picura sângele meu. - Zitta, deschide fereastra că pute a mort! spune el, cu batista la nas, privindu-mă de la distanță - și pune-i gheață pe burtă. Lumânarea de la căpătâi se încovoie ca o potcoavă și-mi picură pe un obraz ultimele lacrimi, în timp ce-mi amintesc de fata cu obrazul pistruiat și ochii negri, pentru care am scris poeme, moarte azi, sau ofilite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că dispunerea lor excesiv de geometrică avea acest efect, pe care Îl mai observase și la alți vizitatori, până se așezară pe o bancă din capătul unei alei de chiparoși, iar ea Îi Înapoie foile de hârtie cu mulțumiri ca de gheață. — Mă tem că ești nemulțumită de articol, Fenimore, spuse el. — Nu, nu, replică ea neconvingător. Sunt sigură că ai dreptate. — În legătură cu ce? — Cu anvergura modestă a realizărilor mele. — Dar ți-am lăudat În cel mai Înalt grad opera! protestă Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
urce. Lui Henry i se păru surprinzător de tânăr, cam ca un preot nonconformist În Înfățișare și purtări. — Văd că vă pregătiți de petrecere, spuse el privind cu oarece dezaprobare la sticlele de șampanie care se răceau În frapierele cu gheață. Nu vă rețin mult. M-am gândit să vă comunic care sunt primele mele impresii În urma piesei dumneavoastră. La teatru n-am reușit să găsesc momentul oportun. — Sunteți foarte amabil, zise Henry, deși ar fi amânat bucuros plăcerea. Ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aer nemulțumit de puținătatea mirosurilor interesante. Era prea frig pentru a sta pe banca lor favorită - destul de frig pentru ca lumea să patineze pe apa iazurilor. Privind, Du Maurier Își aminti de o Întâmplare de demult, când un câine căzuse prin gheața de pe lacul Whitestone și Începuse să aibă probleme, iar el se aruncase În apa rece ca gheața, pentru a salva biata ființă. — Stăpânul, recunoscător, a Încercat să-mi dea o jumătate de coroană și, când am clătinat din cap, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
frig pentru ca lumea să patineze pe apa iazurilor. Privind, Du Maurier Își aminti de o Întâmplare de demult, când un câine căzuse prin gheața de pe lacul Whitestone și Începuse să aibă probleme, iar el se aruncase În apa rece ca gheața, pentru a salva biata ființă. — Stăpânul, recunoscător, a Încercat să-mi dea o jumătate de coroană și, când am clătinat din cap, a ridicat la cinci șilingi, moment În care mă tem că m-am cam răstit la el. „Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
operei lui, deplângând faptul că iubitorii de teatru fuseseră privați de plăcerea de a urmări spectacolele și chiar cerându-le să Își Înnoiască eforturile de a le pune În scenă. Ce speranțe deșarte! Cronicile variaseră de la călduț la rece ca gheața, incapabile să le stârnească vreo clipă de disconfort lui Hare sau lui Daly. O sursă suplimentară de amărăciune era faptul că situația lui Daly se Îmbunătățise imediat după avortul provocat - căci nu se putea numi altfel - Doamnei Jasper. Spectacolul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai târziu. Traversă Kensington Gardens și apoi parcul spre Piccadilly, Înfofolit În palton, mănuși, fular și căciulă. Era o dimineață cenușie și rece, cu un vânt mușcător, după cum Îi promisese valetul, dar mișcarea Îi făcea plăcere. Serpentina era acoperită cu gheață, care Însă era subțire și transparentă ca sticla, cu pancarte care Îi avertizau pe amatorii de patinaj sau săniuș de pericol. Împătimiții sporturilor ecvestre tropăiau În sus și-n jos pe alee, cai și călăreți trimițându-și norii condensați ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
început să-i producă mai multe griji decât situația militară de pe frontul de est, acolo unde marșul până atunci de neoprit al regimentelor noastre de tancuri se împotmolise cu puțin înainte de Moscova, mai întâi în noroi, apoi în zăpadă și gheață. „Taica Gerul“ a salvat Rusia. Și ce anume m-a ajutat la nevoie? Între timp, țelul tuturor dorințelor avea un nume. Trăiam chinurile primei iubiri, pe care nu o poate depăși nici un acces ulterior de vanitate. Durerea de dinți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
totul opusă. Citeam versuri de Eichendorff și Lenau, mă pierdeam în Kohlhaas al lui Kleist, în Hyperion al lui Hölderlin și-mi făceam plantoanele lângă tunurile antiaeriene căzut pe gânduri. Privirea mea se pierdea pe Marea Baltică prinsă până departe în ghețuri. Acolo, în ceața din radă, erau ancorate vapoare comerciale, probabil suedeze. Cam la acea vreme, încă înainte de începutul primăverii, mi-a venit prin poșta de campanie acea scrisoare pe care o scrisese, cu o mână de elevă, obiectul cu codițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bătrânii singuri, iarna lui ‘46-‘47 a fost mortală, căci lipsurilor obișnuite li se mai adăuga lipsa de combustibil. Transporturile de cărbuni erau furate, copacii doborâți, cioturile cu rădăcini erau dezgropate. Pe canale, barjele încărcate cu cocs rămâneau prinse-n gheață, trebuiau păzite zi și noapte. Ca înlocuitor de căldură de un fel aparte era folosit umorul. Poate că din această cauză, la Hanovra și Köln Visul unei nopți de vară al lui Shakespeare era în repertoriul teatrelor municipale ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așteptam!“. La început am bătut la uși, am apăsat pe clanțe, apoi am rătăcit prin dreptul atelierelor încuiate pe coridoare, urcând și coborând scări. Încă mai îmi aud pașii, văd cum, în clădirea încremenită și transformată într-o pivniță de gheață, aburul respirației mele se împrăștie în aer. Nu vreau să obosesc și e de presupus că voi fi purtat un dialog cu mine însumi: nu ceda, rezistă! Gândește-te la Joseph, camaradul tău, care a spus: „Mila Domnului nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
împlinească un an, în Elveția, unde, cu privirea spre culisele montane ale Tessinului licărind în arșiță, am hrănit-o pe Olivetti a mea cu capitole în care zăpada cădea peste zăpadă și Marea Baltică zăcea până departe sub un pod de gheață. Reîntorși la Paris, Anna dansa sub supravegherea severei madame Nora, în vreme ce eu scriam, dar eram cu o ureche pe direcția gemenilor. Când și când venea prietenul Höllerer, mâzgălea cu cerneală violetă cărți poștale ilustrate pe care le trimitea în toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Acum totul avea să fie bine. Își simți corpul mai destins. Calvarul se sfârșise. 12.30 ORE Sângele Încetase să curgă din nasul zdrobit al lui Harry, care acum părea să respire mai regulat, mai ușor. Norman săltă punga de gheață ca să arunce o privire feței lui tumefiate, iar apoi reglă debitul perfuziei intravenoase pe care Beth reușise să i-o aplice după mai multe tentative nereușite. În venele lui Harry picura o mixtură anestezică. Respirația sa avea un iz acru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
urce scara. Corpul i se unduia alene, senzual, În costumul strâns pe corp. Arăta bine În costumul ăsta. Era o femele bine făcută, trebuia s-o recunoască. În partea cealaltă a Încăperii, Harry sforăia regulat. Norman Îi verifică punga de gheață și gândul Îi zbură la Beth. O auzea mișcându-se deasupra, În laborator. — Hei, Norm ! — Da... Se duse la baza scării și privi În sus. Mai e vreunul din astea pe-acolo, jos ? Unul curat ? Ceva albastru Îi ateriza În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ce ca o fiară îmi sfârși răspunsul din trupul tău pentru mine. Mai vreau să rămâi lângă mine și poate zorile îți vor aminti despre mine. PLAPUMĂ DECAPITATĂ A SPIRITULUI M-am însingurat pe mâluri de nori în iubirea de gheață a umbrei până când iarna de vise încerca să-mi atingă firul tristeților; carnea mea de epavă a fluviilor ducea la culcare nopți pierdute ce-mi cățăraseră-n ochi, glasuri de zei, ce izbesc în nefire cu explozia strecurată, în site
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
târziu la capăt de lumi și IDEIE. La capăt de noapte prin IUBIRI ABSOLUTE. ARSURA STRIGĂTULUI În amiezile tăcerilor albe, gândul îmi vindecă absența unei posibile iubiri. Dar, Ea, iubirea ce nu știe să-și localizeze trăirea se dă pe gheața nuntită a zorilor în care Dragostea ucigătoare de sentimente rămâne învinsă în fața CONȘTIENTULUI și El alunecos prin acel HAZARD dureros de blând al înnoptărilor. Uneori mi se pare că mă amăgesc singură, uneori de ce alerg din calea ciudățeniilor decapitate o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unui vis muribund și ți-a deschis un UNIVERS DE DORURI hărăzite cețurilor. Ai întins brațele peste toate distanțele mele în care fiecare are o coloristică a iubirilor sincere. De ce vrei să cred că pe trupul tău sunt pereți de gheață ce stau gata de a se sparge într-un hazard sângerând. Din toată zestrea de bocet a însingurărilor am strecurat aceste versuri pentru a ți le transmite precum o zare de vise împlinite. Tu nici nu ai înțeles câtă iubire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu mai sunt fată că de mult nu mai sunt fum în vertebrele gerului și de fapt sunt doar SPIRIT INVENTAT, de un timp inventat, într-o frumoasă poveste ce cutremură chiar și stelele cu sufletu-i și el de gheață. Și de ce, să nu recunosc că l-am iubit cu atâta disperare, că din mine și El nu a rămas decât COPACII de gheață ce avea sufletul alb de ninsoare. Dar distanța ucide totul, tăcerea și ea, ucide, noaptea și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
inventat, într-o frumoasă poveste ce cutremură chiar și stelele cu sufletu-i și el de gheață. Și de ce, să nu recunosc că l-am iubit cu atâta disperare, că din mine și El nu a rămas decât COPACII de gheață ce avea sufletul alb de ninsoare. Dar distanța ucide totul, tăcerea și ea, ucide, noaptea și Ea ucide și mai ales somnul și el neertător încearcă să mă ucidă. Dar până când, oare toate, adunate într-o viață de dor, într-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]