9,375 matches
-
sa oprind pe cei ce urmează (articolul 1: suprimarea a 60 de ziare; ...articolul 3: interdicția de a crea noi publica(ii...); articolul 5: sînt suprimate pe loc toate ziarele care inserează articole contrare respectării pactului social, suveranității poporului și gloriei armatei, sau care publică invective la adresa guvernelor și națiunilor aliate sau prietene ale Republicii..." "Epurarea" a fost extinsă asupra departamentelor. Presa se g(sea de acum înainte aservită. VII. Aservirea presei sub Consulat și Imperiu (1800-1814) Napoleon avea o imagine
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
ale directorului său politic, Charles Humbert. L'Echo de Paris, unde scria Barrès și care era (ntr-o mic( m(sur( organul statului major, atingea un tiraj de 400.000 de exemplare. La dreapta, La Croix, Le Figaro traversaseră războiul fără glorie. Le Gaulois pierduse la rîndul său mulți cititori. Cît despre L'Eclair, a avut dificultăți în 1918 atunci cînd a vrut să apere politica lui Benoit XV. L'Intransigeant devine cel mai mare ziar de seară. Comunicatul de 15 ore
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
în ultimii ani. Cristian Mungiu a avut, cu certitudine, mii de susținători în seara premiilor de la Cannes. Unii dintre ei au încercat, aproape sigur, sentimentul suporterului unei echipe de fotbal, ajunsă la lovituri de departajare într-un meci decisiv pentru glorie. Fiecare premiu câștigat de japonezi, chinezi, coreeni sau olandezi părea a fi câte un gol luat de portarul nostru. Finalul, în care președintele juriului a anunțat marele premiu, a semănat cu „momentul Sevilla“, cum ar spune vechii cronicari de la „Sportul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
pentru concurența în... audiență - a plecat, cu suita. Am rămas cei care aveam o pasiune identică - muzica rock - și multe diferențe. Băutura s-a amestecat cu ideile, țigările cu sentimentele, trecutul cu iluziile noastre despre el, concupiscențele cu momentele de glorie, credințele cu dubiile etc., etc. La ce te-ai aștepta de la niște oameni care încearcă să fenteze vremurile, întreținându-și fantasma că sunt altceva decât pământ, fum, vis? Nu știu cum a fost Florian Pittiș cel adevărat. Știu cum am fost eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
astăzi. Ceea ce vexează, oneros aș putea spune, memoria lui Paulescu este modul derizoriu în care un elev al unei școli de medicină în care s-a format (domnul Peter Manu în speță). îl prezintă pe cel care a contribuit la gloria și emanciparea acelui lăcaș de învățământ „În 1888, anul în care Mincovski (...) Paulescu sosește la Paris și începe studiile sale medicale” precizează autorul, absolut fără nici o noimă, decât doar considerându-l în deja consacratul stil anglosaxon „just to say” (doar
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o stare naturală și chiar mai mul t, ca un dat natural. Le oferă așadar sclavilor speranța creștină „căci este un har când împlinindu-ți în conștiință datoria față de Dumnezeu care știe totul, înduri pedepse și suferi pe nedrept. Ce glorie este dacă făcând greșeli sunteți bătuți și maltratați? Dar dacă făcând binele suferiți cu răbdare, această purtare este plăcută lui Dumnezeu; și Hristos a pătimit pentru voi lăsânduvă pildă ca să umblați pe urmele lui’. Este o dovadă a dorinței de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prin schisma grecească. Punctul de plecare l-a constituit chestiuni minore de dogmă, care în fapt ascundeau trufia și mândria națională a grecilor de curând ieșiți de sub tutela romană odată cu prăbușirea imperiului roman, în încercarea manifestă de a-și recupera gloria trecutului. Începutul l-a constituit strămutarea capitalei imperiului roman la Constantinopole de către Constantin cel Mare care în același timp donează Papei un teritoriu ce avea să devină proprietatea bisericii sub administrarea Papei. Grecii numesc un Patriarh în persoana lui Ignatie
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
puțin evidente, sabotau organizarea socială, ajutați fiind în activitatea lor subversivă de școală și presă. Situația a devenit incendiară prin scrierile lui Ugo Foscoli și Giacomo Leopardi care vedeau în papalitate și dominația austriacă principalele obstacole în calea unității și gloriei Italiei. Oricum, unitatea italiană la vremea aceea nu putea fi concepută decât ca o federație sub conducerea Papei, așa cum s-a întâmplat cu statele Germaniei care s-au unit sub conducerea regelui Prusiei. Cum șeful suprem al Bisericii nu trebuia
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
avizat (dar nu numai) fireasca întrebare, cum se pot întâmpla asemenea lucruri în lumea academică unde cinstea, corectitudinea și respectul muncii ar trebui să fie jaloane de referință? Tensiunile în cadrul grupului canadian creșteau pe măsură ce fiecare devenea conștient că la baza gloriei realizărilor lor stătea un furt grosolan, fiecare încercând să-și adjudece prioritatea, folosind uneori metodele cele mai primitive (cazul lui Banting). Din cei patru, conchide pe bună dreptate autorul, doar Collip are meritul de a fi purificat extractul făcându-l
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
realizări experimentale în terapeutică. Clădindu-și edificiul științific pe furt și minciună, destinul avea să-i răsplătească pe fiecare în felul său. Macleod va părăsi după câțiva ani universitatea din Toronto, Collip va renunța la cercetarea care i-a adus gloria orientându-se către alte domenii și va părăsi Canada, Banting va muri într-un accident, iar Best, singurul care va supraviețui la Universitatea din Toronto, va da către sfârșitul vieții un răspuns de-a dreptul infantil referitor la sorgintea descoperirii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și maestrul său Etienne Lancereaux pe care-l va venera toată viața, convingeri care rezonau cu sufletul său mare și generos, Paulescu nu putea să aibă altă traiectorie decât cea pe care i -a croit- o destinul spre cinstea și gloria neamului său. Și cum putea să nu-și convingă auditoriul când, prin întreaga lui viață desfășurată sub auspiciile acestor principii, oferea poate cel mai viu și autentic exemplu pe care învățământul medical românesc l-a dat în întreaga sa istorie
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
decât publicarea unei proze în „Viața Românească“ sau „România Literară“ de altădată. Poate ar fi o altă discuție despre succes, valoare și popularitate deopotrivă. Suntem de partea discreției orgolioase și gustăm mai puțin luminile și strălucirile de-o clipă ale gloriei cu orice preț. Și iar ajungem la bani. Banii se duc și se dau acolo unde există succes și „rating“, unde săli pline, sau mai puțin, cocoață criteriile financiare peste cele estetice. De aici, poate, acest efort, evident, bine intenționat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
fato, îmi vine să plâng de ciudă, mi s-au chifligit toate gogonelele, le-am aruncat“, sau „cum pui tu, fato, varza, că-ți iese cel mai bine, a mea s-a stricat, cred că de la sare“. Urmează momentul de glorie, în care femeia de la celălalt capăt al telefonului își savurează victoria. Dar, inevitabil, îi răspunde: „taci, fato, vii la mine, că-ți dau cât îți trebuie“. Și, după câteva vizite în care este consolată din calitate de perdant al bătăliei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
la B, de la finanțare la întâlnirea cu publicul“, care va fi cu atat mai greu de depășit. » Sahia - studioul cu 36 de directori. Fiecare salariat al Studioului de film „Sahia“ - mai sunt doar 36, din peste 500 în vremurile de glorie - va fi director general pentru o zi, cu toate atribuțiile și responsabilitățile aferente. » „Suplimentul de cultură“ a lansat o campanie nouă: „Artistul asociat“. Timp de o lună, un artist selectat de echipă revistei va fi promovat în paginile publicației, cititorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
ți-ai pierdut orice drept asupra lui; o dată ce este publicat, un tratat este un lucru care aparține tuturor", scria Symmachus lui Ausonius în secolul al IV-lea. Nu existau onorarii pentru autori. Editorii obțineau bani de pe operele acestora. Autorii primeau glorie și renume: "Iată lucrarea care îmbogățește familia Sosii, cea care trece peste mări și țări și-l face pe autor să trăiască în posteritate", scria Horațiu. Cenzura, care a influențat întreaga istorie a cărții, exista deja. Știm de la Diogenes Laertios
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cînd tipografia s-a dezvoltat, mulțimea textelor inedite s-a epuizat și editorii căutau lucrări noi, în timp ce autorii, conștienți de difuzarea pe care tipografia ar da-o lucrărilor lor, aduceau din ce în ce mai multe manuscrise librarilor. Dacă unii continuau să lucreze pentru glorie, mulți primeau cîteva exemplare din lucrări, pe care le comercializau în diverse moduri, fie pur și simplu vînzîndu-le, fie cel mai adesea oferindu-le prietenilor și protectorilor care, de obicei, știau să le mulțumească; astfel a putut Erasmus să ajungă
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Angoulvent formulează astfel semnificația lor: "Cartea este suportul recunoscut al ideologiei unei țări, cel mai bun ambasador spiritual al său... Ea este și mijlocul natural de propagandă al tehnicilor la mare cinste în țara de origine, apologetul moravurilor sale, istoriograful gloriilor sale. Ea pregătește terenul exportului de produse naționale și servește drept recomandare pentru oameni și lucruri" (L'édition française au pied du mur, Paris, 1960, p. 70). Regrupîndu-se statisticile ultimilor cinci ani (1981-1985) publicate de "Anuarul statistic al Unesco" se
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
toți pe cât posibil, ferind-o de inundația neologismelor, de pe urma căreia suferise atâta poezia veacului trecut. Printre aceste nume, locul Elenei Văcărescu a rămas gol. Ea a făcut atât de mult pentru limba franceză încât îi datorăm un omagiu deosebit. Cum gloria i se întemeiază atât pe poezie cât și pe roman, studiul operelor sale ne va servi drept trecere cât se poate de naturală de la cea dintâi la cel de-al doilea. Numele Văcărescu este ilustru în istoria și lietartura română
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Le coup de canif, comedie de Jean Lahovary, a plăcut mult la Comédie Royale din Paris (1912). Poetul Haralamb Lecca are o bună tehnică în teatru (Pentru o femeie, dramă în 5 acte; Biana, 3 acte în versuri; Flămânzii de glorie, comedie în 4 acte; Suprema forță, Jucătorii de cărți). Crai de ghindă, de V. Leonescu, este un tablou puternic al mahalalei. Ioan Livescu, născut în 1873, actor și profesor la Conservator, istoric al teatrului românesc, și-a văzut jucate la
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
românilor din Macedonia; Pârvan, celei a epocii romane a României. D-na Bragadir-Popp a studiat statuetele de Tanagra; mai trebuie adăugați Sârbu, Ioan Slavici pentru lucrările sale despre relațiile româno-maghiare, Ștefanelli, istoric al Bucovinei. Alexandru A.C. Sturdza a înălțat pentru gloria neamului său un frumos monument, importanta sa lucrare La terre et la race roumaines depuis leurs origines jusqu'à nos jours 33, cu un plan vast și limpede conceput, o documentație enormă și conștiincioasă, o lectură plăcută și utilă. După
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pe care-i întâlnim pretutindeni, mai ales în Ungaria. În România lăutarii sunt cei care fac bucuria să cânte, doina să suspine, care "sfâșie de durere" ori imită cântecul păsărilor trecându-și pe buze trestiile umplute cu apă ale naiului. Gloria muzicii românești este G. Enescu. Mai trebuie amintiți Ed. Caudella, autor de opere, operete, romanțe, fantezii; C.D. Dimitrescu, violoncelist și compozitor, Floridor, compozitor de romanțe și operete, M. Polizu-Micșunești, autor de romanțe în stilul popular românesc, Ștefănescu, Scărlătescu, D-ra Solacoglu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
replicile se scriu de la sine, iar eu sunt doar instrumentul exprimării lor discursive. Nu mă gândisem să scriu un mister medieval, dar experiența scriitoricească de la Plopi a avut și disciplina și forța unei astfel de întreprinderi. Ca în vremurile de glorie ale teatrului, ne adunaserăm acolo actori, regizor și scriitor ca să construim împreună mai întâi un text, apoi un spectacol, în primul rând din dorința de a ne cunoaște pe noi înșine. Spre final, aventura noastră comună tenta, în mod cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
aderare, Mecanismul de Cooperare și Verificare? Da, cu siguranță da, eu spun că nu doar pe noi, ci întreaga justiție română. E cel mai consistent ajutor, și dacă mă uit acum la situația Croației, care își face un titlu de glorie că i se acceptă aderarea fără un mecanism similar, îmi dau seama că nu realizează ce înseamnă asta de fapt pentru justiția ei. E o țară care vine și ea dintr-un bloc comunist, cu metehnele ei, și o să-și
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
niciodată vreun român care să fi avut probleme cu această instituție. COOLTURISME Jocuri de copii pentru oameni de altfel serioși Mădălina COCEA Ionuț ia figurina mică de plastic și o mișcă spre mijlocul jocului. „Eu cred că l-a omorât Gloria, cu pistolul, în bucătărie“, privindu-i pe ceilalți în așteptare. Jucătorul de lângă el se încruntă încă o dată în propriile-i cărți și zice pe un ton serios: „Nu pot nici să confirm, nici să infirm“. Al doilea face la fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
cu atât mai mult. Un prim argument: miniștrii vin și pleacă, pe când scriitorii rămân în patrimoniul cultural al patriei. O dezvăluie, mai clar decât ar dori politicienii, diferențierea între miniștri și foști miniștri. Un fost ministru e deja un fost. Gloria lui a apus odată cu funcția. Un scriitor nu e niciodată un fost scriitor - rămâne scriitor până moare. Unii și mult după aceea! Un alt argument e importanța - oricât de relativă - a muncii fiecăruia. Imaginați-vă așa, de probă, că un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]