7,802 matches
-
muncă. Cred că se învățase bine minte, că deși era din Huși, niciodată, nu i s-a mai văzut mutra prin gara Crasna. Acum vremurile s-au schimbat, poți fi inculpat foarte ușor, dacă-i scapi câteva după ceafă unui hoț, fiindcă ești mult mai lesne de prins și cercetat, decât hoțul și ceea ce este culmea, e că nici măcar polițiștii nu pot să-i atingă pe infractori, nici cu o floare, trebuie să procedeze cu gingășie, cu lugu-lugu, lugu-lugu, la punerea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Huși, niciodată, nu i s-a mai văzut mutra prin gara Crasna. Acum vremurile s-au schimbat, poți fi inculpat foarte ușor, dacă-i scapi câteva după ceafă unui hoț, fiindcă ești mult mai lesne de prins și cercetat, decât hoțul și ceea ce este culmea, e că nici măcar polițiștii nu pot să-i atingă pe infractori, nici cu o floare, trebuie să procedeze cu gingășie, cu lugu-lugu, lugu-lugu, la punerea cătușelor și să aibă mare grijă, să nu cumva să folosească
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe infractori, nici cu o floare, trebuie să procedeze cu gingășie, cu lugu-lugu, lugu-lugu, la punerea cătușelor și să aibă mare grijă, să nu cumva să folosească un limbaj mai aspru, care ar putea violenta urechile extrem de sensibile ale criminalilor, hoților și violatorilor. Când, până si bivolii din Africa se coalizează pentru a scăpa pe câte unul de-al lor din ghearele leilor, românul este sfătuit chiar de poliție, să nu întreprindă nimic, că vezi dumneata român neștiutor ce ești, sunt
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
semnează contractele de credit, fără să le fi citit, sau fără să le fi citit atent. Mereu auzi ca un refren motivația oamenilor, care acum se plâng că-i omoară banca: „Ce să mai citesc nene, oricum toate băncile e hoți! Și la alții crezi că nu-i la fel?” Dar cel mai mult mă încântă, mai ales pițipoancele acestea care apar la televizor, vioaie și extrem de bine dezbrăcate, care în loc să stea naibii și ele liniștite, ca să ne clătim și noi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
brânză de soia „tofu” și alte chestii din acestea, ni se spune că sunt produse naturale, sănătoase. Dar blândul popor român, prost și uituc, i se pare că e firesc așa, ca unii de alde Băsescu, împreună cu gașca sa de hoți, să se urce cât mai sus zi de zi și să se răhățească fără nici o reținere în capul tuturor românilor. În privința patriotului Ceaușescu, mort fără vină, la umbra propriilor idei de propășire a României, se pare că în acest an
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ai strigat la masă! Am observat că era liniște în jurul nostru și abia atunci ne-am dat seama că ați plecat la masă, zise Petre. Dar tu, ce-ai pățit la față, Frusino, de îți curge sânge, te-au alergat hoții prin porumb? Ea nu spuse nimic. Înghiți cu noduri toată mâncarea. Era picătura care umpluse paharul. Abia aștepta să aibă o discuție cu el și să-i spună în față că îl părăsește. Nu mai putea să îndure și această
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
înștiințase; avusese cu Petre o discuție pe tema aceasta la biserică. - Liniștește-te, omule, ce ai? Alexandru îl opri pe loc, se uită la el și îl văzu schimbat la față și în privire. Se sperie. - Ia mâna de pe mine, hoțule, i se adresă. Mi-ai furat nevasta!Se desprinse brusc și se îndreptă cu pași repezi, direct în partea unde se afla întinderea de apă. - Petre, stai, ce faci? stai! strigă din nou Alexandru. Nu-i venea să creadă. Se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
au de făcut. La bătrânețe ai dori să faci ceea ce n-ai împlinit la tinerețe. Prea târziu... Prețuiești valoarea omului de lângă tine, după ce l-ai pierdut... Cei mici devin laolaltă puternici prin strângerea rândurilor. Atenție, atenție, cu cine te asociezi! Hoțul care strigă cel mai tare, fură cel mai vârtos. Câte unul mai sensibil zice uneori că simte cum cade cerul pe el! Formularea e oarecum nefirească, întrucât nu cerul este cel care „cade”, doar noi( de) cădem „când ne pierdem
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
trebuie să deschidem ochii foarte atent astăzi pe obrazul cui punem ștampila în cabina de vot. Când întrebi pe cineva ceva, e de preferat să ai pregătit un răspuns al tău care să te mulțumească! E mai ușor să strigi „hoțule” celui de lângă tine decât „hoțului” din tine. Nu se știe dacă, răbdând de foame, devii mai înțelept decât atunci când ești ghiftuit. Parfumul florilor pare destinat mai curând albinelor decât omului... Nectarul e pentru toate gusturile! Știința vieții nu trebuie considerată
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
atent astăzi pe obrazul cui punem ștampila în cabina de vot. Când întrebi pe cineva ceva, e de preferat să ai pregătit un răspuns al tău care să te mulțumească! E mai ușor să strigi „hoțule” celui de lângă tine decât „hoțului” din tine. Nu se știe dacă, răbdând de foame, devii mai înțelept decât atunci când ești ghiftuit. Parfumul florilor pare destinat mai curând albinelor decât omului... Nectarul e pentru toate gusturile! Știința vieții nu trebuie considerată o creație a omului, câtă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
scris m-au trimis să dactilografiez umbre nu era prima oară când luna mă hipnotiza ca un abajur metalic la prima fereastră din cer mi-am spus: nu sunt sigură că pot face asta dumnezeu nu e prea prietenos cu hoții de ploaie atunci am vazut-o învelită în ziduri părea să n-o doară nimic deși moartea îi lucea în ochi avea mișcări lascive și o mască transparentă ce i se potrivea de minune când mă fixa printre turnuri supusă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
an Toata lumea mi te cântă. Sfânt luceafăr, „La mulți ani!” Prâslea cel voinic Ș-avea împăratul, Doamne, Trei feciori ca trei stejari! Dar din toți cel mai viteaz Prâslea era. Prâslea cel voinic și ager A salvat mărul de hoți Și cu vitejia lui A omorât zmeii toți. Și trei fete de-mpărat De la zmei el a salvat Le-a promis și cununie Cu toți frații, pe vecie. Dar frații necredincioși Și tare invidioși Pe Prâslea l-au condamnat Pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nașa cea măreață. Prâslea Prin locurile fermecate Unde un copac era Plin cu mere aurite Erau tot mereu răpite. Copacul era păzit De Prâslea cel fericit El și-a încercat norocul Că vroia s-apere locul. El a plecat după hoț Și-a găsit un zmeuleț Acolo el s-a luptat Și pe toate le-a aflat. A eliberat prințese La drum cu ele purcese. Revenit la împărat Fata l-a luat de bărbat. Secțiunea proză Ailioaie Tudor-Călin, clasa a VI-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iar după aceea am intrat în grădina unui alt vecin. Aici, era un măr văratic cu fructe coapte și dulci. Ne-am urcat în el și am luat câte mere am poftit. Am avut noroc, dar ghinionul nu dispare la hoți. Când am ieșit pe portiță am călcat într-un cui, și de durere am țipat cât am putut de tare. Apoi, am auzit un zgomot. Am luat-o la goană. Nu ne-a prins nimeni. Am plecat acasă râzând și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să scormonești În viața altora? Nu vezi că, efectiv, cu cît te Înverșunezi să dezgropi adevărul, cu atît apar mai multe cadavre și nenorociri? Nu ești În măsură să Înfrunți adevărul! Întoarce-te la Brest ca să te joci de-a hoții și vardiștii, iar pe noi lasă-ne-n pace! Privirea de un albastru mineral avea ceva care o intimida, iar Marie Își imagina fără greutate influența pe care Gwen o putuse avea asupra lui Loïc și Gildas cînd aceștia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și semănase moartea la Lands’en. Iar acesta nu era decît un om bătrîn moleșit și tremurînd din Încheieturi. - Ești conștient de faptul că ai fost pervers și dăunător, că ne-ai distrus pe toți? - Nu primesc lecții de la un hoț și un asasin! persiflă bătrînul cu morgă, adevărata lui fire dovedindu-se mai puternică. Atunci mai vechea mînie a tînărului Erwan ieși din nou la suprafață În Ryan. Își alese cuvintele cu grijă ca să lovească În ceea ce conta cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei să intervină ca să-l țină zdravăm pe PM. Scos din minți, acesta tot Încerca să dea cu piciorul Într-un cort de camping pustiu. - Ticălosul! Ticălosul, a șters-o cu lingourile mele, s-a cărăbănit prin muzeu! Lingourile mele! Hoțul! Asasinul! Trebuie să dați de urma lui! spumega el ca turbat. Lucas ordonă cîtorva oameni să Împresoare și să protejeze ascunzătoarea lui Ryan și, de asemenea, să cheme tehnicienii de la Poliția Specială. PM stărui să-i tragă pe Fersen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sezon întreg. Apoi, încet, își vor pierde tot mai mult din vigoare, semănând cu mărgelele roși ale curcanului, pe măsură ce cuplul se stabilizează. Le vezi zburând deasupra mărilor, dar numai acolo unde sunt și alte păsări la vânătoare. Ele sunt niște hoți ai mărilor, doar aparent păsări de apă, ce cu greu ating suprafața mării și asta numai pentru a fura prada din gura unei alte zburătoare. Fregatele nu au nevoie să fie buni vânători sau scufundători atâta timp cât celelalte păsări trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în același timp această subiectivitate redusă la umbra sa, ea se ferește de orice abordare axiologică, ba, mai mult, o elimină în mod infailibil: în măsura în care furtul sau crima se explică din punct de vedere sociologic prin condițiilor lor obiective, nici hoțul, nici ucigașul nu sunt responsabili, ei nu mai există pe planul eticii, ei au încetat și unul, și celălalt a fi oameni. Firește, marxismul nu exclude în totalitate morala, ci o lasă să supraviețuiască cel puțin sub forma acțiunii politice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
capul ascuns de un coif de luptă cilindric, după uzul cruciaților. O spadă se odihnea În teaca legată de umăr printr-o curea și două pumnale Îi străluceau la brâu. — E interzis umblatul prin oraș după stingere. Numai bandiții și hoții de buzunare se hazardează să Încalce hotărârea, și Își primesc pedeapsa la spânzurătoare. Sper că ai socotit bine urmările, continuă poetul pe un ton amenințător. Celălalt rămase fără cuvinte. Nu părea un individ primejdios, În pofida aerului său marțial. În timp ce Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
caute pe pipăite amnarul și lampa, atent la cel mai mic sunet. În cele din urmă, izbuti să le recupereze. Simți sub degete uleiul opaițului care se Împrăștiase pe pardoseală și speră că mai rămăsese Îndeajuns. Să fi fost un hoț? Dar ce era de furat Într-o biserică părăsită? Sau cineva, ca el, venise să inspecteze locul crimei? În timp ce bâjbâia prin beznă după ce fusese lovit, avea senzația că, undeva aproape, mai exista și un al doilea trup. Dar poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și, la nevoie, pentru rezolvarea fără martori a vreunei chestiuni de onoare. Pe mânerul din corn era inscripționat ceva. Poetul ridică arma spre opaiț. Era o cruce. Crucea templierilor. Se uită În jur neliniștit. Nu, nu era vorba de un hoț. Abia acum Își dădea seama că Încă nu auzise pașii agresorului Îndepărtându-se spre ieșire. Poate că omul se afla Încă acolo, ascuns, gata să lovească. Ridică lampa cât de sus putea, Însă lumina ei slabă dezvăluia doar o pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în picioare brazda Prutului și faceți pod Cu istoria din veacuri a lui Ștefan Voievod. Rupeți legile străine ce-au schimbat vorbire, port Și în țara ta obligă, să faci uz de pașaport. Epurați sângele țării de venetici și de hoți, Care-n vârf de piramidă, se declară patrioți. Ridicați spre Înalt privirea, arzând blestematul jug, La căldura întregirii și la flacără de rug, Iar cenușa, ca ofrandă pentru Ștefan, îngropați, în mormântul de la Putna și la poale de Carpați. Bătrâni
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
trăite măcar o dată-n viață, zice, dar degeaba, Roja nu poate scăpa de demonii săi, simte cum capul începe să i se învîrtească, cum fără să vrea înaintea ochilor i se derulează filmul propriei vieți condensat într o singură zi, hoțule, trădătorule, dezertorule îi șoptește o voce, te-ai speriat că o să pierzi momentul, că o să ți-o ia alții înainte, nu știai ce să mai crezi cînd ți-a ajuns la urechi ordinul Comandantului care consemna pe toată lumea să nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o să cedeze, că o să pîrîie balamalele, dar tot degeaba, pînă cînd unul mai dezghețat ne strigă idioților, astea se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că am zbughit-o pe scări în sus. O voce a nceput să țipe că trebuia să-l luăm prizonier pe Geniu, asta ne-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]