7,087 matches
-
până la distrugerea unei umanități construite. În scenariul său, altul nu reprezintă decât un lucru, o ustensilă, o realitate desubiectivată. Ce-l Împinge spre acest tip de angajament? Strategia sa obsesională de a domina, de a valida, de a inversa un imaginar și persecutant raport stăpân-sclav reprezintă rezultatul unei percepții taumatizante a raporturilor sociale În anii copilăriei și ai formării personalității. Se pare că Își dorește revanșa unei copilării nefericite, a unor umilințe, a unor experiențe catastrofice. Cei din jur s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a celorlalți, Sirota ne Înfățișează portretul perversului social ingenios, ce reușește să-i facă pe alții să plătească facturile actelor sale de delincvență instituțională. Este cazul cel mai des Întâlnit În grupuri și instituții: omul care transferă altora umilințele sale, imaginare sau reale, care nu se poate schimba, dar Îi face pe alții răspunzători pentru aceasta. La ce concluzii ajunge André Sirota din analiza cazurilor și situațiilor Înfățișate? Cea mai importantă este aceea că perversul psihosocial nu suportă regulile, convențiile, cutumele
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
morală care afirmă că de la centrul bine localizat al puterii, toate mijloacele posibile sunt utilizate împotriva VB-ului și a poporului. VB-ul consideră că se luptă cu clasa politică în funcție, atât pentru puterea reală, cât și pentru cea imaginară. Chiar dacă ideologia VB-ului este în mod clar una populistă, partidul are puține din acele caracteristici organizaționale care sunt de obicei asociate partidelor populiste. Unul dintre liderii partidului, Filip Dewinter este descris adesea drept un individ carismatic, însă poziția sa
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
propus să distingem, dintre fobii, pe cele pe care le numește „fobii pregătite”: acestea ar fi în relație cu temerile ancestrale declanșate de tot ceea ce ar fi putut amenința omul „pretehnologic”. O singură întâlnire cu astfel de stimuli (reali sau imaginari) ar putea explica instalarea acestor fobii particulare a căror învățare ar fi, într-o oarecare măsură, programată genetic. Aceste fapte și ipoteze introduc în noțiunea de flexibilitate-inflexibilitate cunoștințe dintr-o perspectivă interacționistă cu adevărat bio-psihosocială. Modelul inhibiției reciproce (Wolpe) Modelul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cărei cauze și-ar avea originea în istoria developmentală a individului. Modalitățile demersului diagnostic sunt empatice, cu un minim sau cu absența totală a întrebărilor directe. Anamneza se sprijină, în principal, pe analiza sensului simptomelor, pe explorarea evenimentelor interne (viață imaginară...) și pe trecutul cel mai îndepărtat al subiectului. Modul său de viață și stările sale existențiale sunt neglijate și considerate ca fiind secundare. Aparținând tipului „istorico-psihogenetic”, ipotezele explicative descriu, la fel ca și pentru modelul medical, raporturi de cauzalitate lineare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fost propuse mai multe definiții ale conceptului de neliniște. Definiția lui Borkovec Robinson, Pruzinski și DePree rămâne cea mai citată și mai recunoscută. Definiția lui Borkovec Robinson, Pruzinski și DePree Neliniștea constituie o înlănțuire de gânduri, sub forme verbale și imaginare, încărcate de emoții negative și dificil de controlat. Macleod, Williams și Bekerian adaugă faptul că neliniștea reprezintă un fenomen cognitiv, însoțit de o stare de disperare emoțională cum ar fi anxietatea, în legătură cu un eveniment ale cărui consecințe sunt incerte. Neliniștea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de a consuma un produs neutru. Scopul este acela de a constata o diminuare spontană și regulată a dorinței în prezența stimulului. Desensibilizarea sistematică are drept scop de a prezenta, într-o manieră progresivă, subiectului în stare de relaxare stimuli imaginari (paharul cu alcoolul preferat) din ce în ce mai puternici. Apoi, subiectul se confruntă în realitate cu aceste situații desensibilizate. Aceste tehnici sunt puțin folosite. Condiționarea operantă Condiționarea operantă corespunde învățării unui comportament în funcție de consecințele acestui comportament asupra organismului. După Skinner, frecvența și calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
situații în mod corect, fără a începe să consume din nou, constată că noul său comportament a fost întărit pozitiv. Teoria învățării sociale Bandura a dezvoltat o teorie conform căreia învățarea se face prin imitație, prin observația modelelor reale sau imaginare (modeling). Această teorie insistă asupra rolului de întărire al eficienței personale percepute și al așteptărilor rezultatelor. Anticiparea și observația vizuală joacă în acest caz un mare rol. Prevenirea recăderii Marlatt și Gordon au dezvoltat aplicarea acestui model în cadrul „metodelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
archaeology”. Primit la redacție: aprilie 2005 Anton Golopenția și noua „știință a realității”. Pilonul sociologic al geopoliticii românești interbelice* Călin Cotoi Universitatea București Apariția antropogeografiei, a geopoliticii, dialogul și polemicile dintre sociologia și geografia interbelică sunt centrale în procesul de „imaginare” a spațiului național, într-o rețea densă de dispute, competiții, alianțe și contraalianțe în zona reprezentativității și a legitimității științifice. Formarea acestui nou subdomeniu disciplinar ne oferă oportunitatea urmăririi influențelor externe, a modului în care canoanele științifice „centrale” sunt replicate
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
spațiilor naționale reale, „autentice”, se multiplică. Acesta ar fi, fără nici o pretenție de exhaustivitate și, recunoaștem, fără adâncirea pe care acest subiect l-ar merita, contextul instituțional și cultural mai larg în care are loc, în România interbelică, procesul de „imaginare” a națiunii și a culturii naționale într-o rețea densă de dispute, competiții, alianțe și contraalianțe în spațiul reprezentativității și al legitimității științifice. Spațiul antropogeografiei, al geopoliticii, nu este unul omogen, datorită faptului că numeroase opoziții și contradicții apar în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Într-un anume fel, în prozele sale există o grifă a lui Sorin Titel, creatorul unui spațiu cvasimitic al Banatului. Pe de altă parte, în romanul Litera albă, de pildă, Banatul are o „irealitate imediată” ce îl înrudește cu Vladia imaginară a lui Eugen Uricaru. Exercițiile de cizelare epică ale autorului sfârșesc, printre altele, prin a reduce autoritatea narativă la o simplă voce din off. Tărâmul epic pare a se naște din nimic, istorisindu-se singur pe sine și producând personaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
a considerat-o un mit astronomic, așa cum a făcut și cu personalitatea lui Iisus. Un alt savant, profesorul H. H. Wilson de la Oxford, afirmase încă în 1854 că viața lui Buddha e un mit, iar Buddha însuși e o ființă imaginară. Alte somități, precum É. Senart, admițând că anumite tradiții despre Buddha pot decurge dintr-o personalitate istorică legendară, susțin totuși că figura tradițională a lui Buddha are o valoare alegorică și mitică. Buddha este în acest fel considerat o persoană
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
modelele de comportament și existențialul. În acest sens știința, un stoc cultural înregistrat și codat, poate fi asimilată de deținătorii unui cod, dar este concomitent legată de valori, comportamente, deci de modele care permit organizarea și canalizarea relațiilor pragmatice și imaginare conținute în diferitele existențe. Această perspectivă permite conceperea relației individ-societate-lume în baza unei unități cultura ale cărei elemente esențiale sunt codul și modelele. Ea poate fi aplicată oricărei accepțiuni a termenului de cultură, însă în același timp legile schimbului nu
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ca rezultat un univers mai intim, mai autentic, mai sănătos, și un grad surprinzător de împlinire a persoanei umane. Omul a fost imaginat ca ființă care muncește și gândește pentru a-și defini dorințele și pentru a-și construi universul imaginar și simbolic, ca rezultat al influenței evoluționismului asupra științelor umaniste în secolul al XIX-lea. Nu a fost luată în calcul posibilitatea coexistenței ideilor moderne despre om ca întreg, depășindu-și limitele funcțiilor biologice și psihologice. Funcționalismul, prezentat în studiul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
în 1875 se mută la Iași, unde este numit director al Bibliotecii Centrale, înlocuindu-l pe Mihai Eminescu. Scurt timp predă și la Universitate (1876-1878). Rupe însă relațiile cu Junimea și îl dă în judecată pe Mihai Eminescu pentru vini imaginare. Pleacă la București, unde se și stinge, bolnav de ftizie. P. începe să scrie versuri încă din 1860, mai ales poezii bahice și patriotice. Recenzat elogios de V. Alecsandri, volumul Flori de mormânt (1867) cuprinde lamentații prilejuite de tragedia familială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
o manieră absolut clasică Ernest Gellner a stabilit că acesta ar fi "un principiu politic care arată că unitatea politică și unitatea națională tre-buie să fie congruente"61. La rîndul său, Benedict Anderson l-a prezentat drept "o comunitate politică imaginară"62, prezentă, adică, doar în spirit, concepută spre a fi exclusivă și suverană. Ambii atestă existența a două sentimente alternative, unul de mulțumire în cazul în care dorința de unitate politico-afectivă ar fi satisfăcută, celălalt, de frustrare, în caz contrar
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
accepția modernă a termenului, se consideră drept exponent al voinței colective și nu al unei ascensiuni princiare, e necesar să se delimiteze și un cadru teritorial, iar acesta nu poate fi decît cel național. Abstract la început, în mod necesar imaginar, acesta ar urma să fie consolidat ulterior prin mijloace legate în mod necesar de conflictele adesea războinice cu vecinii și să se bazeze totdeauna pe particularismul unificator al unui naționalism justificabil fie prin unele principii ideologice, fie prin diferențe culturale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
există o Europă de Vest și o alta de Est, iar între acestea două o entitate destul de vagă numită Europa Centrală, nu este doar vreo iluzie sau vreo prejudecată condescendentă a europenilor occidentali. Dintotdeauna, cele trei Europe au constituit spații imaginare distincte, care au servit drept matrice identităților naționale ce s-au remodelat mereu, pe măsura împărțirilor succesive ale continentului. Desigur, vreun reper oficial care să delimiteze strict aceste trei spații istorice nu există, dimpotrivă, în prezent sînt încălcate adesea limitele
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în Est, fără îndoială, instabilitatea guvernamentală era mai pregnantă, tot aici s-au inregistrat episoade democratice remarcabile, cum ar fi triumful efemer al partidelor țărănești în BulgariaError! Bookmark not defined. și în România anilor 1920. Cît despre acea identitate occidentală imaginară, care ar părea să constituie trăsătura distinctivă a locuitorilor Mitteleuropei, se cuvine să relevăm o serie de nuanțe. Pretutindeni, în estul ca și în centrul Europei, atît susținătorii occidentalizării, cît și cei ai tradițiilor etnolingvistice sau confesionale s-au confruntat
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Abelda o declară "ocupată de către sarazini"94 în timp ce majoritatea non-musulmanilor supuși maurilor se identifică din ce în ce mai mult cu condiția de hispanici. Acest proces culminează în secolul al X-lea cînd Spania arabă abandonează acest nume iar atributul hispanicității este atribuit spațiului imaginar și politic al creștinilor. Totodată încep să se afirme și pretențiile de suveranitate ale regilor creștini din nordul Peninsulei, care consideră uzurparea musulmană a patriei lor drept nulă și neavenită. Pentru a stabili clar acest principiu, Ramiro al II-lea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
va juca în Statele Unite, în 30 mai 1917 cînd, la Pittsburgh se va semna un pact între cehi și slovaci, pact în virtutea căruia, cîțiva oameni politici marginalizați în țările lor de origine, vor hotărî soarta compatrioților rămași acasă. O Cehoslovacie imaginară se va naște mai întîi pe hîrtie. Ea va rămîne însă lipsită de semnificație în teritoriu, unde fiecare sau aproape fiecare conservă încă o atitudine de vasalitate față de coroana Habsburgilor. În orice caz, dispozitivul este gata, pen-tru cazul în care
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
agravat și mai mult frustrările naționaliste. Aceasta pentru că practica democratică nu se poate înrădăcina fără un prealabil în conștiința pe care un popor trebuie să o posede în calitate de comunitate omogenă în planul valorilor, al limbii sau al unei înrudiri psihice imaginare cel puțin. Acest prealabil a lipsit în Europa Centrală și Orientală de dinainte de 1939 din cauza recompunerii artificiale operate prin tratatele de pace, ca și datorită măsurilor centralizatoare ale conducătorilor din majoritatea țărilor astfel redefinite. Mai direct spus, năzuințele centralizatoare, voința
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Oricare i-ar fi soarta viitoare, situația Spaniei nu oferă suficient material de reflecție asupra evoluției fenomenului na-țional. Din punctul de vedere al relației dintre o identitate europeană și conținutul politic al acesteia, Spania se situează în registrul diviziunii unui imaginar comun deja constituit și nu în acela al unui imaginar ce urmează să se nască. Și, dacă ne referim la coexistența populațiilor ce aspiră la recunoașterea di-versității lor în cadrul aceluiași stat, dispozitivul spaniol nu se aplică decît regiunilor ai căror
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
persiflează”. Asemănătoare cu Dicționar onomastic e Bibliografia generală, alt repertoriu fantezist și parodic, de asemenea cu obiect fictiv, ale cărui „articole” - care, de data aceasta, nu sunt dispuse alfabetic - s-ar defini ca niște recenzii sau rezumate ale unor cărți imaginare. Pastișe în rezumat, „romane în pilulă”, textele relevă imaginația epică a autorului, desăvârșita lui măiestrie stilistică, perspicacitatea în materie de „scheme” literare, rafinamentul cultural. Un Cuvânt înainte ironic legitimează cartea ca pe o lucrare de bibliologie, dar sugerează și justificarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
trei niveluri: sunt „deconspirate”, prin repertoriere parodică, schemele romanești, e ironizat limbajul recenziilor, al cronicilor literare și al „referatelor de carte”, cu toate clișeele lor, și e continuat demersul ludic pe teme onomastice inițiat de Dicționar onomastic, prin numele „autorilor” imaginari „recenzați”, purtătoare de referințe și sugestii sau oferind materie pentru calambururi. Uneori apar nume de autori reali, cărora le sunt atribuite cărți inexistente (Mihail Sadoveanu, În târg la Tananți) sau nepublicate (Mircea Horia Simionescu, Cartea despre femeia esențială și lumile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]