8,741 matches
-
cu Hollywoodul, Bobby Inge cu băieți și fete, niște frumuseți necunoscute și bine regulate. Pe la jumătatea celui de-al treilea exemplar, pozele o luau razna. Orgii, lanțuri umane În care legătura se făcea de la gaură la gaură, o duzină de inși prăvăliți pe o podea mochetată, membre tăiate - sîngele țîșnea din brațe și picioare. Jack se uită mai bine. Îl dureau ochii. Roșul din poze era de fapt cerneală; fotografiile erau prelucrate - trucaje cu membre tăiate, sînge de cerneală curgînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trebuie să vă spun cît de lipsite de justificare au fost patruzeci dintre aceste cartușe. Aici avem de-a face cu niște bestii absolut demente. Bud se uită În jur. Exley Încă nu-și făcuse apariția. Circa o sută de inși Își luau notițe. Jack Vincennes, Într-un colț, fără carnețel. Thad Green preluă microfonul. — Nu sînt dîre de sînge care să ducă În afară. Speram să găsim urme de pași care să ne ajute la identificare prin eliminare, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
avea o slăbiciune pentru puștii handicapați, pentru cîinii de pripas, pentru Armata Salvării și Ajutorul Evreiesc Unit. Mick-ul coordona, de asemenea, afaceri cu pariuri ilegale, Împrumuturi cămătărești, jocuri de noroc, prostituție și droguri și omora În medie o duzină de inși pe an. Nimeni nu-i perfect, nu-i așa, meseriașule? Tu Îți lași unghiile tăiate pe podeaua băii, iar Mickey Îi trimite pe oameni cu trenul de noapte, pe ultimul drum. Fii atent aici, meseriașule: niște inși au Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o duzină de inși pe an. Nimeni nu-i perfect, nu-i așa, meseriașule? Tu Îți lași unghiile tăiate pe podeaua băii, iar Mickey Îi trimite pe oameni cu trenul de noapte, pe ultimul drum. Fii atent aici, meseriașule: niște inși au Încercat să-l omoare pe Mickey!!! Cum, pe un asemenea mensch? Nu se poate!!! Ba se poate, meseriașule, fiindcă, vezi matale, cine seamănă vînt, culege furtună. Necazul e că Mick are mai multe vieți decît proverbiala mîță și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
căpitan de poliție ce a sărutat o anumită fostă tîrfă exact În unicul moment În care ea i-ar fi putut permite nu a făcut decît să confirme că petrecerea s-a terminat, Pierce m-a făcut, dar e un ins putred pînă În măduva oaselor și dacă Îl fac să dispară, poate o să recapăt o parte din lucrurile bune pe care le-a ucis În mine. Ed tresări la cuvintele ei, știind că nu-i va putea oferi În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
49 de ani, și pe Lee Peter Vachss, de 44 de ani, presupușii lui asasini. În aceeași zi a avut loc celebrul „Masacru al docului albastru“. Printre infractorii morți: Burt Arthur Perkins, zis, „Dublu“ cîntăreț În cluburile de noapte și ins cu legături În lumea interlopă. S-a presupus că Teitlebaum, Vachss și Perkins sînt asasinii de la Nite Owl. Căpitanul Dudley Smith de la LAPD a dat următoarele detalii: „Asasinatele de la Nite Owl au derivat dintr-o grandioasă schemă de distribuție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
libertății ca perseverare în proiect. Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul Este adevărat că o dată cu specia umană survine în istoria lumii o imensă noutate, o nouă stare, o deschidere, o surpriză și un risc. Sânt acestea proiecții ale libertății insului? Sau, mai degrabă, ale libertății din ins? Faptul că proiectăm, că alegem și că ne propunem țeluri preexistă naturii noastre individuale, constituind-o din afara ei. În realitate sîntem, ca inși și ca specie umană, pătimitorii propriei noastre libertăți, eroii - victimele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
destin. Lenea, ratarea și bovarismul Este adevărat că o dată cu specia umană survine în istoria lumii o imensă noutate, o nouă stare, o deschidere, o surpriză și un risc. Sânt acestea proiecții ale libertății insului? Sau, mai degrabă, ale libertății din ins? Faptul că proiectăm, că alegem și că ne propunem țeluri preexistă naturii noastre individuale, constituind-o din afara ei. În realitate sîntem, ca inși și ca specie umană, pătimitorii propriei noastre libertăți, eroii - victimele sau răsfățații - unui elan care ne-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o surpriză și un risc. Sânt acestea proiecții ale libertății insului? Sau, mai degrabă, ale libertății din ins? Faptul că proiectăm, că alegem și că ne propunem țeluri preexistă naturii noastre individuale, constituind-o din afara ei. În realitate sîntem, ca inși și ca specie umană, pătimitorii propriei noastre libertăți, eroii - victimele sau răsfățații - unui elan care ne-a alcătuit și care, trecând prin noi, ne depășește hărăzindu-ne acestei libertăți. În loc să opunem naturii libertatea, e poate mai potrivit să spunem că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fel de pariu cu sine dus până la capăt, în timp ce Trilogia cunoașterii pare singura scrisă cu verva ideii spontane. În acest prim caz, autorul nu își realizează condiția de simplu mediu traversat de idee, ci se resimte excesiv pe sine ca ins, mutând accentul de pe operă pe realizatorul ei. Cealaltă formă de neîmplinire - și care la noi dă regula - vine din absența unei conștiințe ferme a destinului propriu, adică din incapacitatea de a gândi fiecare gest cultural ca element al unei coerențe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care a avut o vreme sensul limitei elastice, al limitei care nu limitează; dar lumea aceasta a terminat prin a se anglo-saxoniza. "Anglo-saxonizarea" înseamnă lipsa totală de limită. Anglo-saxonii nu cunosc limita, sânt "punctuali", reduc totul la libertatea lor de inși. Ei nu au zid, și de aceea nu cunosc nici sensul bun al libertății - care e unul cu limită cu tot -, nici pe acela al eternității." Am luat ieri de la Noica Autobiografia lui Ignațiu de Loyola. Un destin provocat: în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
viza, în primul rând, propria lui persoană. A cunoscut, o bună parte din viață, mizeria, pe care nu o trăia însă nici cu voluptate, nici cu disperare, ci pur și simplu o ignora, tocmai pentru că se ignora pe sine ca ins. ("Eu nu mă iubesc", mi-a mărturisit odată. Am descoperit într-o zi că cineva mi-e antipatic: semăna cu mine. Nu-mi iubesc numele; nu-mi iubesc natura flegmatică. Aș fi vrut să fiu Fiul risipitor și de fapt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să mă tem de pierderea identității? O avusesem de fapt vreodată? Nu trăisem într-o lume, într-o țară și într-un ceas al istoriei care sabota sistematic nașterea identității? Să luăm, de pildă, identitatea socială, aceea prin care un ins se recunoaște jucând un rol. Cu cât îl joacă mai bine, cu atât identitatea lui e mai bine conturată. Iar maturitatea unui ins ia naștere și se fixează tocmai prin treptata lui intrare în rol și, în final, prin identificarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al istoriei care sabota sistematic nașterea identității? Să luăm, de pildă, identitatea socială, aceea prin care un ins se recunoaște jucând un rol. Cu cât îl joacă mai bine, cu atât identitatea lui e mai bine conturată. Iar maturitatea unui ins ia naștere și se fixează tocmai prin treptata lui intrare în rol și, în final, prin identificarea cu el. Însă lumea în care trăiam eu era în așa fel făcută încît majoritatea oamenilor "chiuleau": se făceau că intră în rol
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prăpastia lăsând ca ceea ce este cumplit ― și eventual uitat ― să țâșnească la suprafață. Tragedia devine memento-ul prăbușirii oricând posibile: în orice clipă poți să ajungi de la liniștea călduță a existenței la infernul ei. Grecii știau asta, știau că fiecare ins are prăpastia vieții lui și că, într-o bună zi, vălul care o acoperă se va da la o parte. Noi, în schimb, trăim cu ideea că prăpastia este a altuia și de cele mai multe ori asistăm la spectacolul ei sub
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
duce strict la nimic. Și în vreme ce alte lucruri care "nu duc la nimic", precum un meci de fotbal sau muzica lui Mozart, pot prinde în mirajul lor milioane de oameni, cartea lui Heidegger ajunge pesemne cam la câteva mii de inși în fiecare generație a planetei.) Aici mă aflu, făcând ceea ce fac. Drept care zilele mele heidelbergheze sânt un amestec de solemnitate, nebunie și inutilitate. Dar ceva neclar și ceva neformulabil mă face să cred că omenirea civilizată nu a putut parcurge
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eternitate. Forța de coeziune a gesturilor fondatoare este uriașă și, prin recursul perpetuu la ele, cuplul ține. Iar dacă se întîmplă ca el să se destrame, gesturile fondatoare rămân. Dacă există un eu afectiv și o identitate a noastră ca inși, lucrul se datorează acelei suite de întîmplări irepetabile prin care în viața noastră, o dată sau de mai multe ori, am căzut în iubire. Prin ele, fiecare partener păstrează în sufletul lui, "gravată pentru eternitate", figura celuilalt și, tot așa, memoria
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiecare dată când îi revăd, mă cotropește senzația de bunăstare interioară totală pe care mi-o dă cea mai proaspătă, mai egală, mai neobosită iubire a mea. vineri, 9 august Astăzi, trecând pe Boulevard Hausmann, în fața magazinului Lafayette văd cinci-șase inși îmbrăcați în frac, toți blonzi, cântând marșul din Aida, cu partiturile puse pe trepiedele aliniate la marginea trotuarului. E miezul zilei și sânt 30 de grade. Spectacolul unor oameni îmbrăcați în negru în plin soare, suflând de zor în alămurile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o structură similară. În ambele cazuri, în centru se află un mare poet, cu valoare recunoscută și apreciată de majoritatea contemporanilor, artist capabil la orice vârstă să cucerească femeile prin farmecul versurilor sale. Acesta este contestat doar de câte un ins meschin, invidios pe faima lui literară sau gelos pe succesul lui la reprezentantele sexului slab, ori de autoritățile scandalizate de puterea corupătoare a versurilor distructive pentru vechea moralitate a Romei. În plan uman, poetul poate suferi înfrângeri, el triumfă în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru vechea moralitate a Romei. În plan uman, poetul poate suferi înfrângeri, el triumfă în eternitate ca artist. În Fântâna Blanduziei, până și sclavii lui Horațiu sunt conștienți de talentul stăpânului lor. Chiar când ironizează unele din atitudinile acestuia, de ins călăuzit de muze, Gallus își dă seama că existența lui este definită în primul rând de poezie : Poet, el cu gândirea se primblă tot prin nori/ În brațe amoroase căzând adeseori,/ Și printr-un vers ce saltă pe sprintene dactile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în pragul oricărei activități inițiale așadar, ori de câte ori se repetă gestul Creației (p. 66) ; orice viață jertfită înainte de a-și fi istovit toate posibilitățile sale de manifestare [...] se transformă într-o nouă formă a vieții [...] care continuă viața tragic întreruptă a insului sacrificat (p. 92) ; orice moarte violentă împlinită cu sens - adică un sacrificiu, iar nu un accident - declanșează o forță care nu numai că face posibilă „transmisia” vieții, ci asigură perenitatea noii creații căreia i-a dat naștere (p. 97) . Observațiile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
40) pentru a se declara mai apoi incapabil să-i urmeze cursul gândirii : nu știu... nu înțeleg... există mai multe adevăruri ? (p. 41). Tânărul pare astfel să întărească îndoiala lui Meletos cu privire la capacitatea de a îndruma pe alții a unui ins ce admite că e ignorant : Acest om recunoaște că nu știe nimic. Atunci cum își îngăduie să-i învețe pe alții ? (p. 40). Fiul lui Anytos se arată nemulțumit mai cu seamă de generalitatea și lipsa de concretețe a învățăturilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Pollis, curteanul trimis de Dionis I să-l ducă pe Platon la Egina, și-l transformă din lacedemonian în atenian. Modificarea nu este întâmplătoare, ci sporește dramatismul relațiilor dintre filosof și fostul său concetățean ajuns în slujba tiranilor Siracuzei, ins care-l va implora la un moment dat să-i înlesnească înapoierea în orașul de baștină. Preluat ca atare sau cu anumite variații, materialul documentar furnizat de textele antice stă la baza reconstrucției livrești imaginate de dramaturgul modern. Prima călătorie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cel Mare ar fi vrut să fie Diogene (VI 32). Pe canavaua furnizată de Diogenes Laertios, Dumitru Solomon își țese propria operă care surprinde sub aspect dramatic cum se reflectă convingerile lui Diogene în viața lui. Protagonistul piesei este un ins obsedat de ideea de libertate. Exilatul din Sinope, izgonit pentru falsificare de bani, apare la banchetul lui Aristodem desculț, cu o manta veche, largă și zdrențăroasă, un băț grosolan și o desagă, fără a arbora însă atitudinea umilă obișnuită la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sosit la Micene, și intendentul curții, personaj oarecum înrudit cu paznicul palatului regal care deschide prima tragedie din Orestia lui Eschil. Într-un decor dominat de o mască prinsă deasupra ușii, regele este oprit să pătrundă în casă de un ins care îl anunță că intrarea lui în scenă a fost programată ceva mai târziu (I, p. 348). Eroul își declină zadarnic identitatea (comandantul oștirii grecești), interlocutorul refuză să-l considere altceva decât un interpret sosit înaintea spectatorilor la spectacolul Uciderea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]