69,747 matches
-
privind acest aspect. O femeie simplă, analfabetă, s-a îmbolnăvit grav și, având febră puternică, dintr-odată a început să recite pagini întregi din Biblie în limbile latină și greacă Ă limbi pe care nu le cunoștea deloc. Făcându-se investigații, s-a aflat că ea fusese în serviciul unui preot catolic. Acestuia îi plăcea să citească cu glas tare fragmente din Biblie, în cele două limbi clasice. Femeia, trebăluind prin casă, auzea totul, dar nu înțelegea nimică necum să facă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
a scris mult psihiatrul și psihologul Pierre Janet, el descriind diferite conduite ale gândirii, în relație cu variate situații. În urma acestor sugestii, cel mai important psiholog al secolului nostru, elvețianul Jean Piaget, a inițiat și dezvoltat un mare ciclu de investigații cu caracter experimental. El a demonstrat că acțiunile mintale, operațiile specifice gândirii provin din interiorizarea treptată a unor acțiuni pe care copilul le face mai întâi în mod real, în practica de fiecare zi. Dacă până pe la 1 an și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
la nivelul de pregătire a clasei. Apoi, de obicei înaintea activității pe grupe ori celei individuale va face o scurtă expunere în care actualizează acele „concepte-ancoră”, esențiale pentru abordarea temei. Uneori el va realiza o schemă logico-grafică pentru a dirija investigația. În timp ce lucrează copiii, va trece pe la fiecare grup sau elev și va observa când intră într-un impas mai îndelung și atunci trebuie să intervină, discutând, aducând unele sugestii, pentru a evita descurajările și a favoriza găsirea soluției. Psihologia contemporană
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cu factorii generatori de conflict și nemulțumire, dar este necesar ca aceste situații de frustrare, de care ne vom folosi în scop educativ, să fie dozate corespunzător, pentru a nu depăși limitele de rezistență ale psihicului copilului. 2. Aproape orice investigație a eșecului școlar va găsi o relație între frecvența acestuia și unii factori școlari. Dinte aceștia menționăm aici doar câțiva: • Rigiditatea ritmurilor de învățare, care presupune obligativitatea asimilării conținuturilor învățământului în unități temporale unice pentru toți elevii, ignorându-se dificultățile
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
toate cercetările ajung la concluzia că în concepția profesorilor efortul este principalul factor al succesului școlar. De aceea, ei îl valorizează mai mult decât valorizează capacitatea (inteligența), iar în reprezentările lor asupra elevului bun efortul este mai pregnant decât inteligența. Investigațiile lui Mollo (1970) sunt printre cele care întăresc această observație; reprezentarea elevului bun ar avea drept coordonate principale (în această ordine) mobilizarea, calitățile intelectuale și participarea. Așadar, rolul instituțional al profesorului își pune apăsat amprenta asupra reprezentării pe care el
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
indexate de nici unul dintre termenii-cheie specifici creativității. Am examinat un eșantion aleator al acestor înregistări suplimentare, însă din analiza lor a rezultat că nu vizează în mod semnificativ obiectul creativității, putând fi excluse din lista articolelor referitoare la creativitate. Rezultatele investigației noastre evidențiază că aproximativ 0,5% din articolele indexate în Psychological Abstracts între anii 1975 și 1994 au abordat tema creativității. Prin comparație, studiile axate asupra tehnicilor de citit reprezintă aproximativ 1,5% din totalul articolelor cuprinse în Psychology Abstracts
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
al proceselor și structurilor existente și că, prin urmare, studierea separată a creativității nu a fost întotdeauna necesară. În realitate, astfel de abordări au presupus că fenomenul creativității este subordonat lor, fiind considerat un caz excepțional al fenomenelor supuse deja investigației; abordările unidisciplinare înclinate să confunde un aspect parțial al Creativității (de exemplu, procesele cognitive sau trăsăturile de personalitate caracteristice individului creativ) cu fenomenul în ansamblul său au avut, adesea, ca rezultat o viziune limitată asupra creativității. Notă Proiectele prezentate în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
complexă revoluție intelectuală, cunoscută sub denumirea de Iluminism englez, acumula forță de convingere, odată cu dezvoltarea progresivă a congruenței dintre preocupări și atitudini noi, lucrarea The Advancement of Learning (1605) a lui Francis Bacon a devenit un argument acceptat în favoarea importanței investigației empirice. Propagarea opoziției sociale și filosofice a Iluminismului față de autoritate (spre exemplu, religia, monarhiile și oprimarea politică) se amplifica în paralel cu opoziția științei înseși față de concepțiile acestor autorități. Astfel de argumente au presupus și răspândirea încrederii în necesitatea libertății
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1963, 1970). Este dificil să concepem că, până în perioada celui de-al doilea război mondial, contribuțiile lui Cox (1926) au fost egalată de alte cercetări asupra creativității. De asemenea, trebuie să luăm în considerare și faptul că alegerea metodei de investigație istoriometrice se datorează percepției adecvate a studiului creativității ca reprezentând atât o problemă de psihologie, cât și una istorică; a însemnat „aplicarea criteriilor stabilite în valorile standardizate ale capacităților mentale ale copiilor la datele istorice” (Cox, 1926, p. 21). Această
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
J.P. Guilford din 1950, în mod tradițional considerată debutul cercetării științifice îndomeniul creativității. Publicarea lucrării lui Galton Inquires into Human Faculty în 1883 a atras atenția asupra modalităților de măsurare a creativității (Taylor și Barron, 1963a) și a impulsionat numeroase investigații întreprinse asupra creativității și imaginației în deceniile următoare. Torrance (1982) a descoperit contribuția semnificativă a lui Whipple de la începutul secolului trecut (adică teste de imaginație și inventică) și a proiectelor științifice din Laboratoarele de Inginerie Umană din anii ’30 și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și Summers, 1958) și a impactului validării externe asupra creativității rezultatelor elevilor (Amabile, 1979, 1983; Amabile, Hennessey și Grossman, 1986). Diferența majoră dintre cele două abordări constă în designul de cercetare întrebuințat. În timp ce psihometriștii folosesc designul corelațional și cauzal-comparativ, adepții investigației experimentale utilizează designul experimental și cvasiexperimental. De aceea, paralela celor două abordări vizează inconvenientele designurilor nonexperimentale și costurile suplimentare financiare și logistice impuse de utilizarea designurilor experimentale. O altă diferență semnificativă dintre metodele psihometrice și cele experimentale are în vedere
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
care presupun evaluarea aspectelor creativității prezente sau din trecutul apropiat, datele cantitative selectate de istoriometriști provin în exclusivitate din documente istorice (de exemplu, Ludwig, 1992; Root-Bernstein, Bernstein și Garnier, 1995) și nu depind de variabilele autoevaluării prelucrate de obicei în cadrul investigației psihometrice. Simonton a aplicat metode istoriometrice, printre altele, și în studiul corelației dintre creativitate și leadership (1988a), invenție și descoperire (1979), creativitate și vârstă (1984a), creativitate muzicală (1984b) și excelență (1986a, 1994). O altă distincție dintre abordarea psihometrică și cea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Albert, 1975; Amabile, 1983; Plucker, 1993; Stein, 1974, 1975), studiile empirice privind inducerea producției creatoare se limitează, în principal, la metodologii istoriometrice (și, într-o proporție redusă, biografice). Probabil că abordarea cea mai apropiată de orientarea psihometrică este prezentă în investigațiile recente de biometrie, prin dependența de factorii cognitivi. Gardner (1993a) a definit valoarea analizei creativității la nivel „subpersonal”, afirmând: ...se cunosc puține lucruri despre genetica și neurobiologia indivizilor creatori. Nu cunoaștem nici dacă indivizii creatori posedă o constituție genetică distinctă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
16; vezi Sternberg, 1987, pentru o discuție detaliată asupra utilității teoriilor implicite). Cercetătorii consideră că înțelegerea teoriilor implicite referitoare la creativitate vor facilita atât gestionarea, cât și estimarea eforturilor de cultivare a creativității. Ca și în cazul altor câmpuri de investigație din sfera tradiției psihometrice, doar câteva lucrări destinate teoriilor implicite ale creativității au rezistat în literatura de specialitate. Confirmând rezultatele cercetărilor anterioare, Runco, Johnson și Bear (1993) demonstrează că definițiile implicite ale creativității oferite de profesori și părinți se aseamănă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
constituie un instrument de evaluare în programele de excelență, cuprinde cotarea a nouă trăsături ale produsului (printre care centrarea pe problemă, adecvarea resurselor, originalitatea, orientarea spre acțiune, adresabilitatea). Westberg (1991) a conceput un instrument de evaluare a invențiilor elevilor, iar investigațiile sale au evidențiat prezența factorilor de originalitate, integritate tehnică și calități estetice. Fiecare dintre instrumentele descrise prezintă un nivel de fidelitate, deși problema validității rămâne încă nerezolvată. În singura comparație existentă între capacitatea profesorilor și cea a părinților de evaluare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creativității sunt considerabile, iar cercetătorii au început să investigheze modul în care abordările sistemice pot facilita dezvoltarea unor medii ce favorizează creativitatea în cadru educațional (Plucker, 1994b). Luând în considerare progresele recente de analiză contextuală a creativității, volumul insuficient de investigații psihometrice nu constituie un fapt surprinzător. În prezent, cercetătorii caută să descopere variabilele de mediu specifice productivității creative, în speranța că evaluarea factorilor contextuali va permite crearea și implementarea unor climate capabile să promoveze performanțele creative în moduri mai eficiente
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
inteligenței devin din ce în ce mai complexe (de exemplu, Ceci, 1990; Gardner, 1983; Sternberg, 1988b), metodele de măsurare a constructelor obținute se constituie, la rândul lor, în tehnici complexe. Spre exemplu, studiile inițiale promovează teoria pragului (Guilford și Hoepfner, 1966; Torrance, 1962), în timp ce investigațiile recente atestă că relația creativitate-inteligență este mult mai complexă decât se considera anterior (Hattie și Rogers, 1986; Runco și Albert, 1986). Miezul problemei nu mai vizează existența legăturii dintre creativitate și inteligență, ci modul în care ele relaționează și sub
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Runco și Albert, 1986). Miezul problemei nu mai vizează existența legăturii dintre creativitate și inteligență, ci modul în care ele relaționează și sub ce aspecte se disting. Cercetătorul relației creativitate-inteligență trebuie să ia în considerare condițiile în care se desfășoară investigația, definirea conceptului, instrumentarea, administrarea, eșantionarea și analiza statistică. Critica abordării psihometrice În urma unei recenzii favorabile, în ansamblu, studiilor psihometrice întreprinse până la mijlocul anilor ’60, Taylor și Holland (1964) observă că există „în cercetarea creativității nevoia stringentă de studii predictive (longitudinale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
unui șofer de autobuz” prezintă dificultăți, este evident că obținerea unui criteriu de măsurare a „creativității” în scopul verificării valorii predictive a testelor va provoca majore probleme teoretice și practice (pp. 285-286). După mai mult de 30 de ani de investigații în domeniu, problema stabilirii criteriilor, deși discutată aici numai în termenii produselor creative (cel mai utilizat criteriu), constituie încă o piedică majoră în calea progresului cercetării psihometrice a creativității. De exemplu, criticii consideră că validitatea discriminatorie și predictivă și validitatea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
îndreptate către abordarea psihometrică a cercetării inteligenței. În timp ce numeroase nuanțe ale criticilor - precum interpretarea eronată a inferenței statistice și alegerea inadecvată a designului de cercetare - sunt, fără îndoială, meritorii, alternativele propuse pentru abordarea psihometrică întâmpină probleme la fel de serioase. De exemplu, investigațiile bazate pe analiza unor exemple aproape incontestabile de performanță creativă pot înlătura problematica criteriului, dar vor ridica probleme de aplicabilitate similare celor implicate de alte metode de cercetare calitative sau nonparametrice. În loc să respingă o metodologie în favoarea alteia, o practică frecventă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
validitatea predictivă a studiilor longitudinale exprimă rareori forța predictivă a interacțiunilor creativitate-inteligență și această observație se poate datora faptului că majoritatea studiilor longitudinale au fost elaborate aproape exclusiv pe baza analizelor bivariate de corelație - fapt previzibil ținând cont că majoritatea investigațiilor au fost întreprinse cu decenii în urmă. Deoarece distincția dintre creativitate și inteligență rămâne o enigmă, cercetătorii care ignoră interacțiunea dintre cele două concepte - indiferent de metoda de evaluare folosită - pot pierde din vedere piese importante dintr-un puzzle al
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetarea experimentală este: cât de bine poate ea să surprindă diversitatea influențelor și a formelor creativității? Problema devine cu atât mai importantă cu cât ea nu poate fi tratată în experimente individuale, ci numai într-un cadru cât mai curpinzător. Investigațiile individuale exercită deseori un control centrat pe o componentă specifică din complexul creativ; în capitolul de față avem posbilitatea de a ne disocia de studiile individuale și a adopta problematica mai vastă a aspectelor reprezentative. Dependența de criteriile experimentale convenționale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Dependența de criteriile experimentale convenționale și de prezumțiile convenționale referitoare la validitatea intrinsecă a avut darul să submineze eforturile de cercetare valoroase pentru complexul creativității. Prin criteriile standard s-a stabilit că numai unele aspecte ale creativității pot fi supuse investigației. În termeni psihometrici, apare problema validității de conținut, atunci când într-un test sau în procesul de evaluare sunt incluși itemi referitori la subiecte ce se pot exprima cu ușurință în scris. Când un test nu conține un eșantion de itemi
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
care au rezolvat probleme menite să faciliteze selectarea unor coduri, combinații selective sau comparații selective de date. Rezultatele obținute au relevat că grupul de copii obișnuiți au fost mai avantajați de manipulare și de preselecția informațiilor-cheie efectuată de experimentatori. Similar investigației lui Runco (1986), a luat naștere o posibilă confuzie pricinuită de „regresia față de medie”, însă probabil că diferențele dintre grupuri au fost cauzate de selectivitatea pe care copiii supradotați au manifestat-o fără manipulare experimentală. Studiul strategiilor analitice și exploratorii
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
evocau o stare de suferință fizică. Subiecții se opun cu ostentație manipulării subliminale, iar indivizii creativi întrebuințează termeni afectivi în procent mai mare în Testul de Identificare (vezi Hope și Kyle, 1990). Rezumat Dintre numeroasele tipuri de procese preverbale supuse investigației, unele reflectă eforturi deliberate ale subiecților, precum cele descrise de Rothenberg și Hausman (în publicațiile de specialitate) și strategiile sugerate de Finke (în publicațiile de specialitate), în timp ce alte procese similare celor analizate de Smith și colaboratorii săi (1990) prezintă un
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]