7,304 matches
-
Trisetum flavescens"), crețișoara ("Alchemilla vulgaris"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), leurda ("Allium ursinum"), coada-calului ("Equisetum arvense"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel: Reportaj
Arcer - Țibleș Bran () [Corola-website/Science/324760_a_326089]
-
perioada verii a unei comunități păsări migratoare din specia stârcu cenușiu ("Ardea cinerea"). La nivelul ierburilor, primăvara înflorește lalea pestriță ("Fritillaria meleagris"), specie floristică declarată monument al naturii. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Pădurea Bavna () [Corola-website/Science/324800_a_326129]
-
vrabie ("Passer domesticus"), cuc ("Cuculus canorulus"), cinteza ("Fringilla coelebs"), uliu-păsărar ("Accipiter nisus"), sturz-de-vâsc ("Turdus viscivorus"), sticlete ("Carduelis carduelis"), pițigoi-moțat ("Parus cristatus"), vânturel ("Falco vespertinus"), sau aușel ("Regulus regulus"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel: Reportaj
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
Datând ca așezământ din 1825, Biserica Sf. Nicolae marchează centrul localității Osica de Jos, județul Olt. Biserica a fost ridicată în anul 1825 de către localnici. Lăcașul a fost refăcut în anul 1894, pe temelia veche, de către boierul Dimitrie Guran, proprietar al moșiei Osica, după cum este specificat în pisania bisericii, datata 25 aprilie 1894. În anul 1934, Ilie Lăcătușu va fi hirotonit preot în aceasta biserica în
Biserica Sfântul Nicolae din Osica de Jos () [Corola-website/Science/324784_a_326113]
-
semnalării unor resturi de faună fosilă ale unor specii de scoici ("Congeria neumayri"), ostracode ("Candona labiata") sau melci ("Planorbis planorbis") atribuite perioadei finale a Miocenului și începutul Pliocenului. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Rozeta de piatră Ilba () [Corola-website/Science/324770_a_326099]
-
specii de reptile (viperă - "Vipera berus"), amfibieni (salamandră carpatică - "Triturus montondoni") și batracieni (buhai de baltă cu burtă galbenă "Bombina veriegata", specie aflată pe Lista roșie a IUCN. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Mlaștinile Vlășinescu () [Corola-website/Science/324777_a_326106]
-
o mare varietate de plante (rogoz, bumbăcăriță, negară) specifice turbăriilor; precum și suprafațe acoperite cu vegetație lemnoasă (molid, jneapăn) și pajiști. Fauna este reprezentată de mamifere, păsări și reptile. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Mlaștina Poiana Brazilor () [Corola-website/Science/324813_a_326142]
-
Accipiter nisus"), ieruncă ("Tetrasts bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), mierlă de apă ("Cinclus cinclus"), mierlă ("Turdus merula"), codobatură ("Motacilla alba"), fluierar-de-munte ("Tringa hypoleucos"), codobatură-de-munte ("Motacilla cinerea"), ciocănitoare-de-munte ("Pycoides tridactylus"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu () [Corola-website/Science/324824_a_326153]
-
regia lui Petru Pap. Filmul a paricipat la Festivalul internațional de scurtmetraje „Filmul de Piatră” (Piatră Neamț) din septembrie 2014, unde primește Premiul special al juriului pentru imagine. În vecinătatea parcului natural se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, case memoriale, arii naturale protejate, muzee, locuri de agrement), astfel: Lăcașuri de cult, monumente istorice, muzee Arii protejate Reportaje Defrișări
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Piatră Neamț) din septembrie 2014, unde primește Premiul special al juriului pentru imagine. În vecinătatea parcului natural se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, case memoriale, arii naturale protejate, muzee, locuri de agrement), astfel: Lăcașuri de cult, monumente istorice, muzee Arii protejate Reportaje Defrișări
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
poartă de fier prinsă de un zid de piatră (mascat în exterior de un val de pământ), o galerie descendentă, un horn și o galerie principală (astăzi colmatată). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, muzee, arii protejate, zone naturale), astfel:
Peștera Boiu Mare () [Corola-website/Science/324838_a_326167]
-
de ierbivore și urme de locuire. Peștera prezintă săritori, holuri și galerii ascendente și descendente cu forme concreționare și mici denivelări rezultate în urma dizolvării rocilor de către apele subterane. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Peștera cu Oase de la Poiana Botizii () [Corola-website/Science/324843_a_326172]
-
tei biserici unde să prăznuește hram sfăntlu și erarhului Nicolae în satul ce să numește Greci, ca să fie pomenire la tot neamul dumnealui în veci și nestrămutat de la această sf[â]ntă bise[rică]. Stan Căpitanul 1781.”" Momentul ridicării acestui lăcaș, ctitorii și faptele a fost consemnate într-o pisanie peste intrare: "„Această S[fântă] și Du[m]nezeiască biserică cu hram[ul] Adormiri[i] M[aicii] D[omnului], S[fântul] Nicolae, S[fânta] Para[schiva] prin osâ[r]diea și
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
s-a renovat în anul 1986 de preotul Nițescu Aurelian, cu epitrop Mihăescu Ion și consiliul: Stănescu Ion cântăreț, Dinuță N Nicolae, Dinuță Dumitru, Dinuță Ion (Vodă), Amza Benedict, Zamfira Vasile, Chivulescu Nistor, Marinescu Gh Grigore Ion și enoriașii satului.”" Lăcașul din Moșteni-Greci a imitat de la început bisericile de zid din zonă. Sub tencuială se distinge însă o biserică de lemn, în linii mari încă ușor de recunoscut în formele sale originale. Structura pereților, atât cât apare la vedere de sub tencuiala
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
mijlocul acestui secol în zona montană a Buzăului s-au afirmat unul dintre curentele monastice ortodoxe: anahoretismul - exprimat prin amenajarea de biserici și chilii săpate în piatră. O parte din aceste ansambluri rupestre au fost folosite în scopuri religioase - ca lăcașuri de cult, chilii sau locuri de rugăciune, cele mai cunoscute fiind schiturile "Aluniș" (funcțional și în prezent) și "Agaton". Totodată, în unele dintre peșterile din zonă se întâlnesc inscripții și desene rupestre, cu tematică preponderent creștină. Insuficiența informațiilor documentare și
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Ruginoasa). Alte amenajări similare mai sunt atestate și pe raza comunelor Cozieni, Cătina și Sibiciu, precum și pe raza orașului Nehoiu. În total sunt aproximativ 30 de astfel de amenajări, care au servit atât ca spații de locuit cât și ca lăcașuri de cult. Datele arheologice evidențiază perioade diferite de locuire, mergând pentru unele dintre locații până în epoca bronzului - cultura Monteoru sau începutul primei epoci a fierului (Hallstatt), atestarea documentară certificând însă doar perioada care începe cu secolul XVI. Arealul în care
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
schiturilor rupestre Agaton, Aluniș, Fundătura, Porfirie și Sf. Ioan Bogoslovul a precedat consemnarea acestora în 1578 într-un act de danie al lui Mihnea al II-lea Turcitul către mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Bogoslav. Dovezile indică faptul că apariția lăcașurilor cu funcții cultice creștine poate fi luată în calcul începând cu secolul XIII, odată cu intervalul iradierii isihaste de la Kilifarevo (1346-1371). Aflați în prima parte a celui de-al doilea mileniu în relație apropiată cu coridoarele de penetrație ale populațiilor nomade
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Grigore Sinaitul de la Mănăstirea Paroria cu ucenicii săi Dionisie și Teodosie, egumenii Mănăstirii Kilifarevo din Munții Balcani. Etapa medievală a schiturilor de piatră Alunișu - Nucu a început în intervalul iradierii isihaste de la Kilifarevo, deși este posibil ca funcția lor de lăcașuri de cult să fie mult mai veche. Mai târziu, În acest context, explozia demografică și saltul cultural realizate după creearea structurii statale a statului muntean, au adus teritoriul Buzăului deja integrat până la poziția de provincie, care a contrabalansat la nivel
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
4,5 km nord de satul Nucupe "Culmea Spătarului". Din ansamblu, pe lângă "Agatonul Nou" mai fac parte "Agatonul Vechi" și "Crucea Spătarului", aflate la 200-300 m. Din fosta așezare se mai păstrează: Fără a se putea exclude că funcția de lăcaș de cult să fi fost mult mai veche (tehnica cioplirii se aseamănă cu cea folosită la Aluniș, Piatra Îngăurită și Fundătura), existența sa este considerată din secolul XIII. Un pomelnic grafitat existent la Agaton, începe cu Neagoe Basarab și primul
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
localizată într-un martor de eroziune numit "Piatra Peșterii", sub culmea "Crucea Spătarului", la 3 km de satul Nucu. În încăperea situată la înălțime și dotată cu ferestre săptate în piatră, se ajunge pe o scară de lemn fixată în lăcașuri anume. Datată în secolele XVI-XVII după majoritatea elementelor, câteva inscripții indică posibila origine aflată în preistorie. Alte opinii bazate pe existența crucilor de tip Malta, a ferestrelor în arc frînt și a unei cruci cu raze o situează în secolele
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
și aspectul lor de multe ori straniu sau romantic au iscat o întreagă literatură ce a propus datarea lor în preistorie, dar mai ales în perioada de început a creștinismului în secolele III-IV. Argumente aduse de cei care coboară datarea lăcașurilor de cult creștine spre începutul primului mileniu se referă la existența "crucilor de Malta" cioplite pe pereți - specifice secolelor IV - VI, la elemente de factură gotică precum și la diferențele dintre tehnicile de dăltuire succesivă în piatră - folosirea dălților fine cu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
cea nordică, Vinele Calde - Războiu. Anvergura vieții monahale în acesastă zonă nu este încă pe deplin cunoscută, existând aglomerări de toponime specifice în locuri unde încă nu au fost identificate așezăminte monahale. Așa cum rezultă dintr-o analiză a toponimiei în raport cu lăcașurile monahale făcută de Cezar Buterez în anul 2015, o eventuală căutare a altor lăcașuri este necesar să ia în considerație zona care include Complexul rupestru Ruginoasa, precum și culmile de la nord și nord-est de acesta, spre Goidești. Un al doile areal
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
pe deplin cunoscută, existând aglomerări de toponime specifice în locuri unde încă nu au fost identificate așezăminte monahale. Așa cum rezultă dintr-o analiză a toponimiei în raport cu lăcașurile monahale făcută de Cezar Buterez în anul 2015, o eventuală căutare a altor lăcașuri este necesar să ia în considerație zona care include Complexul rupestru Ruginoasa, precum și culmile de la nord și nord-est de acesta, spre Goidești. Un al doile areal în care toponimia ar putea să indice o fostă activitate monahală, actual încă necunoscută
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
ciobanilor - Simion și Vlad - în inima unei imense stânci compacte din culmea Martiriei, o ramificație a muntelui Crucea Spătarului. Tehnică cioplirii, un însemn solar și altarul de jertfă, denotă prezenta aici ântai a unui sanctuar geto-dacic, si apoi a unui lăcaș de propovăduire ortodoxă. Mic Muzeu local al Chihlimbarului, dar și o expoziție cu vânzare de bijuterii confecționate din chihlimbarul exploatat altădată în zonă. Sunt o serie de obiective: Valea Râmnicului superior (Depresiunea „Între Râmnice”): Valea Bascei: Stâncă Buduloaiei (Persescu) , Piatra
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
anii 1492-1494, monument istoric. Schitul Iezer din satul Cheia, monument istoric din secolul al XVI-lea, unul din cele mai vechi așezăminte monahale din Oltenia. Schitul Bradu din satul Gurguiata, cu biserica de zid ce poartă hramul „Sf. Ioan Botezătorul”, lăcaș de cult ridicat în anul 1784, clădire monument istoric. Parcul Național Buila-Vânturarița cu o suprafață de 4.186 hectare. Rezervații naturale incluse în parc: "Muzeul Trovanților" (arie naturală constituită în vederea protejării unor formațiuni geologice cunoscute sub denumirea de "trovanți" ), Pădurea
Muntele Stogu () [Corola-website/Science/326260_a_327589]