8,252 matches
-
s-a dus vestea că la Enache se mănâncă bine și ieftin. Dar despre acest birt voi vorbi mai târziu. Alături era curtea caselor Rioșanu. Pe stânga 179, plecând din str. Paris, unde s-a construit localul cinema to grafului Lux, era un local de bancă, era banca Poumay 180, apoi niște căsuțe mărunțele. Nimic din ceea ce e astăzi, bineînțeles nici Hotelul Bristol 181 nu exista, nici construcțiile de alături. bucureștiul în 1871 125 173. Aparținând bijutierului Carapatti; erau situate pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
firmele comerciale apar și dispar ca pe dinaintea unui caleidoscop, aproape nimic nu este stabil, totul este înlocuit. Bucureștii de la 1871 nu-i mai întâlnești în nici o direcțiune. hoteluri: aproape nici unul din hotelurile de la 1871 nu mai există. Ca hotel de lux era pe vremea aceea Grand Hotel Broft, în locul Hotelului Continental. Hotelul de Englitera, cu sală de restaurant la etaj, era instalat deasupra băcăniei Dragomir.196 În locul Hotelului Splendid era un mic hotel numit Hotel Orient.197 Existau pe strada Smârdan
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la hotelurile mai ieftine: Rusia, Neubauer de pe strada Râureanu, Manuc ș.a. Unele hoteluri închiriau numai cu luna (Hotel Pesth) sau chiar pentru șase luni-un an (Hotel Budișteanu, de pe strada Carol - 1400 de lei pe un an apartamentul). Cofetării de lux pe Calea Victoriei și pe Piața Teatrului erau trei: Capșa, Fialkovsky 212, unde este astăzi Elysée și Giovanni. Giovanni era în fața Poliției. Mai târziu s-a mutat în fața Palatului Regal.213 Obiceiul vremii era ca toată lumea din elită care rămânea vara
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în dreapta Teatrului Național (str. Știrbei Vodă nr. 2); cafeneaua Fialkovsky a fost locul preferat de întâlnire al scriitorilor și artiștilor epocii, până în 1898 când, patronul încetând din viață, localul s-a închis; mai târziu s-a deschis aici restaurantul de lux Elizeu (Elysée), cunoscut și sub numele de restaurantul Teatrului, care a dăinuit până în anul 1938, când vechea clădire care-l adăpostea a fost demolată. 213. „Confiseria“ Giovanni se afla într-adevăr la 1873 peste drum de „palatul princiar“, după cum precizează
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spectacol s-ar părea teatral. În spatele trăsurii, pe un scaun ridicat, stătea cu mâinile la piept un negru copilandru. Arapul lui Suțu era o ființă populară în București. Obiceiul de a avea negri sau arapi ca un semn de mare lux nu era pierdut cu totul. În anul 1884, când am fost arestat 5 zile la Văcărești în urma mișcărilor studențești, am găsit acolo pe negrul din serviciul doamnei Petre Grădișteanu, actuala doamnă Theodor Căpitanovici. Negrul, necredincios servitor, fusese arestat pentru hoție
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se umple de parale. În fiecare zi vedem o nouă frumusețe răsturnată într-o birjă luxoasă sau chiar într-o trăsură de casă. Fete, de la modiste și croitorese, servitoare frumușele, cocote foarte modeste se înalță deodată, au parale și au lux. 380 bucureștii de altădată București, 1965, pp. 70-71). Totodată, pe scenă răsunau cântece patriotice: Muzica sună, Șoimul, Dați ajutoare pentru răniți; când apărea o ediție specială a ziarelor, cu vești de peste Dunăre, el citea, în timpul spectacolului, ultimul comunicat; la 12
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Libere): 42 Casa Schlesinger: 123 Casa societății „Dacia“: 118, 123, 148, 275 Cazarma Alexandria: 224, 405 Cazes (cafeneaua): 133 Cărăbuș (grădina): 125 Cercul de studii sociale: 130, 142 Cercul Militar: 114, 146 Cina (restaurantul): 121 cinematograful: Clasic 399; Colos 114; Lux 125; Select 119; Volta: 124 circul: Hutemann, Kremsler, Sidoli, Suhr, Cișmigiu (grădina): 113, 117, 142, 150, 170, 188, 224, 234, 258, 337, 405 Clubul muncitorilor din București: 127 Clubul Român: 132 Clubul studenților universitari din Bu curești: 127, 299 Clubul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
celor două redacții cu N. Buzdugan, secretarul cu probleme economice. După asta am făcut corectura a doua la cîteva pagini de revistă și corectura întîi la o pagină de publicitate. Abia pe la 14:30 am ajuns acasă. O „telegramă de lux” de la Lucica și Radu, alta de la profesorul Cantemir, o scrisoare de la Stețcu, un telefon de la „nenea Jean” și, adineaori, încă unul de la Domnul Ciopraga, plecat spre Tescani împreună cu familia Husar, au mai îndulcit impresia dezagreabilă de la primele ore. Dintre localnici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
una definitivă. Nu-mi sună a schiță pentru un viitor reproș, ci a renunțare. Am scris - sînt sigur - cele patru cuvinte ca, tocmai, să-mi pecetluiesc gestul, să pun capăt unei amărăciuni provocate de amînări. *Am zile cînd îmi îngădui luxul de a fi nostalgic și să privesc în trecutul meu sentimental. Lucrul cel mai surprinzător pe care îl constat sînt sincopele memoriei. Afurisite, inexplicabile uitări! Care era, de pildă, numele de familie al Venerei, fata din Liteni, învățătoarea pe care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iubesc”. Aviația înseamnă, bineînțeles, zborul. Însă o plimbare (pe pămînt) n-ar putea să-i dea autorului aceeași senzație? întreb și eu ca... ofițer de artilerie antiaeriană! *Cînd scrie, Cs., umbra cu barbă a lui Genoiu și unealta lui de lux, face cu ochiul, iar „cel ce face cu ochiul - avertiza Isus Sirah - meșteșugește rele și cel înțelept se va depărta de el”. Să compui, la peste 40 de ani, un pseudozodiac vulgar, sub care să-ți acoperi îndeletnicirea de polemist
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alte părți, „locuri unde (altădată) nu se întîmpla nimic.” Directorul unei fabrici din Pașcani ar fi spus: „îmbrac în perdele toate stadioanele echipelor din C numai să intre «Siretul» în B!” și va intra, căci perdelele sînt un articol de lux românesc. *Constantin V. Toma i-ar fi invitat pe activiștii din subordine să-și vadă de treabă și să-și țină gura: „ca să putem să dormim lîngă nevestele noastre, să avem grijă de copiii noștri”. Dar, la nici o jumătate de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a zis Paul Popescu-Neveanu, venit să conferențieze la Bacău. Aș fi vrut să-i replic: „Fericirea e urarea pe care o primim periodic prin cuvîntările Tovarășului”, dar am tăcut. A discuta, azi, despre fericire e similar cu a discuta despre lux. Căci, aproape pentru toți, chestiunea nu e de a fi fericit, ci de a supraviețui decent. *Acasă, am găsit, în fișe, acestă definiție dată de Shelley: „Ce-i fericirea în lume? / Un fulger ce rîde de noapte / și-o clipă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că a făcut o compunere de nota 10... Am fost destul de surprinsă, la lectura precedentei scrisori, de costul imens la care a fost evaluată publicarea de Polirom a Orașului muzelor. Probabil s-a făcut o estimare În vederea unei ediții de lux, cu multă iconografie, pe hârtie de album. Nu știu cât e de mare cartea, dar cu reproduceri de tip gazetă (deci nu pe hârtie foto) cred că s-ar putea coborî costurile sub suta de milioane. N-ați Încercat să vorbiți cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sunt goale, spitalele pline cu bolnavi, în special de vârstă mijlocie. Mulți mor cu zile din lipsă de medicamente și îngrijiri adecvate. Să trecem la o altă problemă economică, cea a transporturilor. Sunt foarte scumpe raportate la salarii. Este un lux să ai mașină, este un lux să nu ai. Când o ai, te costă benzina îngrozitor când nu o ai, transportul în comun îți distruge nervii. Autobuzele sunt pline de cetățeni striviți ca sardelele își rup îmbrăcămintea, degeră în stații
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în special de vârstă mijlocie. Mulți mor cu zile din lipsă de medicamente și îngrijiri adecvate. Să trecem la o altă problemă economică, cea a transporturilor. Sunt foarte scumpe raportate la salarii. Este un lux să ai mașină, este un lux să nu ai. Când o ai, te costă benzina îngrozitor când nu o ai, transportul în comun îți distruge nervii. Autobuzele sunt pline de cetățeni striviți ca sardelele își rup îmbrăcămintea, degeră în stații ore întregi, toată lumea întârzie la serviciu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de idei, chiriile au fost majorate sau dublate pentru un venit care depășește 1.500 de lei, chiar cu 20 de lei. Sigur, în acest fel vă convine să măriți pensiile și salariile. De fapt măriți veniturile statului. Este un lux să trăiești în România, tot un lux este să mori. Nici locuri de veci nu se mai vând în România, iar în cimitire e o problemă să pui o cruce de marmură la un mormânt. Dar să ne întoarcem la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dublate pentru un venit care depășește 1.500 de lei, chiar cu 20 de lei. Sigur, în acest fel vă convine să măriți pensiile și salariile. De fapt măriți veniturile statului. Este un lux să trăiești în România, tot un lux este să mori. Nici locuri de veci nu se mai vând în România, iar în cimitire e o problemă să pui o cruce de marmură la un mormânt. Dar să ne întoarcem la cei vii, care mor în fiecare zi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de cinci ani și apoi... se va vedea! Problema cu cumpărarea de apartament nici nu o mai discut, căci cu un asemenea salariu poți avea doar belșug destul de... sărăcie. Și, ca să vedeți, tovarășe președinte, că nu am cerut locuință pentru lux, ci din stringentă necesitate, vă voi spune că locuiesc într-o cameră de 9 mp, la o mansardă, iar toți cei patru pereți ai camerei dau direct în exterior, plus că planșeul de jos nu are dușumea peste beton, astfel
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Pepsi ale marilor demnitari, nimănui nu-i mai ardea de astfel de răcoreală. Angelo Miculescu, abătut ca și Virgil Trofin, își presimțea, ca și colegul său de guvern, soarta. În zilele următoare, ziarele partidului care spun numai adevărul povesteau cu lux de amănunte despre consfătuirea de lucru ce o avusese președintele republicii cu oamenii de știință și specialiștii din industria alimentară și despre răspunsurile la întrebări și prețioasele îndrumări ale celui mai înțelept și iubit fiu al poporului. S-a schimbat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nici pe cei ce ți se postează în apropiere, pe stradă, pe plaje, în restaurante ori prin holurile hotelurilor. Dacă îi înjuri într-o limbă străină, așa, cu totul impersonal, se topesc imediat. într-o seară, la un restaurant de lux unde luam masa cu niște prieteni români, l-am auzit pe chelner când i-a spus altuia, făcând un gest discret către noi: Adică, niște intruși. Am tăcut. Ce rost ar fi avut să spun ceva? Ceilalți nu auziseră remarca
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a început să cedeze. Atunci s au sudat țevi și plase metalice în jurul pilonilor fisurați și s-au cimentat. Rezultatul a fost micșorarea apreciabilă a spațiului de locuit la etajele respective. În contract se preciza că lemnăria este de calitate LUX, dar în construcție s-a utilizat lemnărie de calitatea a doua. Fiecare scară trebuia dotată cu trei lifturi, două de persoane și unul de marfă; în realitate, este unul mai puțin. Pentru cel de al doilea lift de persoane s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
spre București, ca semnătură-cod În finalul acelor câtorva rânduri care solicitaseră volumul Mutilarea. Deși nu era Pesah, Încercam să urmez indicația pusă de autoare, cu aldine, spre știința exilatului, imediat sub titlu: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
forța (a câta oară, Doamne!) de-a trece peste 11 septembrie”. Nu am regăsit imediat scrisorile de la Madi, dar poemul-scrisoare intitulat Mynheer se afla În sumarul volumului, la pagina 248. Motto-ul: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi” avea, acum, altă rezonanță. Prietena de departe se depărtase, de data asta, dureros și drastic, deși o simțeam, paradoxal, tocmai acum, mai aproape. Textul, În față, În „lacrima de dimineață amuțită”. Cort Îmi era
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pare și ea ezitantă și cu conflicte interne mocnite, chiar la nivel de personalități de vârf (Nicolae Manolescu - Ana Blandiana). Uniunea Scriitorilor e În pragul falimentului, editurile - ce să mai spun! Hârtia e așa de scumpă, Încât cartea devine un lux de care cei mai mulți sunt siliți să se dispenseze. Perspectivele sunt din cele mai sumbre. M-am Întors așadar cu o teribilă amărăciune, care s-a transformat apoi Într-o adevărată criză depresivă. Nu mi-am revenit Încă. Încerc să-mi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Aschenbach și mama meatc "Dr. Aschenbach și mama mea" În 1979, când mi s-a Îngăduit prima călătorie din România În Occident, am ajuns până la urmă, după improvizate popasuri prin Franța și Germania, pe la prieteni și rude, și la Veneția. Luxul precar al unei zile precare: o după-amiază, o noapte și o dimineață. Atât Își putea permite evadatul. Doar o zi, atât am locuit mormântul unde Aschenbach Își găsise, În beatitudinea decăderii și În adorația vinovată a frumuseții, Împăcarea. Veneția reală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]