6,993 matches
-
de elită, dar mai ales deprinși să controleze situațiile, interlocutorii și pe ei Înșiși. Formați În școala lui Pierre Bourdieu, au fost impregnați de tematica și modelul de abordare critic-cultivat al acestuia, de interesul pentru problemele grave ale societății, de „mizeria lumii”, dar și de strălucirea ei. Orientarea spre această tematică a fost făcută de Însuși Bourdieu, care a deschis și a Încurajat interesul pentru cercetarea favorizaților sorții, a „cartierelor bune” sau a „cartierelor burgheze”, pentru riturile vânătorii. Din lectura cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și demn. Dar, în secolul XX, istoria a arătat limpede că nu-și poate produce propriul sfîrșit, că nu poate furniza paradisuri sociale nici măcar sub biciul propagandei și al represiunii. Karl Popper a criticat cu o metodică necruțare inanitatea sau mizeria istoricismului : pretenția de a descoperi sau impune legi ale dezvoltării istoriei, care îi decid traiectoria viitoare. în modernitatea tîrzie, ideologiile care dau mersului istoriei un sens previzibil, unic, sigur stîrnesc o împotrivire larg, dacă nu unanim împărtășită. După un anumit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se răspunde că cel pe care tocmai îl văzuse este un ascet, un om care a renunțat la tot și care a dobândit astfel fericirea. „Această priveliște îl consolează, arătându-i că religia este susceptibilă de a te vindeca de mizeriile vieții omenești”. Referindu-se la cele patru întâlniri legendare ale tânărului Siddhărtha, Emil Cioran comentează: „Unui prinț hindus i-a fost de ajuns să vadă un infirm, un bătrân și un mort pentru a înțelege totul; noi, care îi vedem
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
-uri independente), arată că practic romii sunt confruntați cu discriminarea, fie directă sau indirectă, întrucât identitatea romă duce la un important stigmat social, țiganii (termen controversat pentru că de cele mai multe ori e folosit cu o conotație derogatorie) fiind asociați cu lenea, mizeria sau infracționalitatea. De asemenea, o mare parte de romi nu sunt implicați în activități sociale, fie că sunt elevi, studenți sau apți să aibă o meserie. Există progrese în ceea ce privește accesul la educație, mulțumită eforturilor ONG-urilor și unei priorități mai
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
proprietarilor 165 ce stabilea domnia exclusivă a acestora și-i expulza din corpul politic pe ne-proprietari, chiar înainte ca sufragiul cenzitar să legalizeze faptul și înainte ca aproprierea privată a terenurilor comunale să le sporească acestora numărul cît și mizeria. Societatea civilă britanică atinsese stadiul de ma-turitate încă din 1750. Însă ea excludea poporul și avea toate motivele să rămînă insensibilă față de ideea unei comunități naționale lărgite la nivelul întregii populații. Devenită mai puternică decît puterea monarhică, societatea conducătoare nu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de asemenea în defavoarea lui Charles IV, care nu poate obține o pace separatistă. În 1917, reformele proiectate n-ar fi putut lua contur decît într-un context interior mai propriu, nu într-acela al unui război pierdut și condiții de mizerie psihică crescîndă. În această situație au fost inițiate unele contacte cu Franța în perioada aprilie-august, apoi, în octombrie, cu Marea Britanie. Rezultatul acestora a fost însă nul, fiindcă emisarii austrieci au refuzat să admită revendicările teritoriale ale italienilor pe care francezii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
transgresat limitele impuse de unde interesul”. Acesta este cazul memoriilor lui Ilya Ehrenburg, pentru că „prudența lui fiind proverbială, ai impresia că te afli În fața unui barometru”, iar pentru un tînăr din URSS sînt binevenite În măsura În care arată că revoluția a Însemnat și mizerie, dar primejdioase Întrucît, spunea Boris Suvarin, conține „atîtea greșeli voite, ca să nu spunem minciuni... Încît mai totul ar fi meritat să fie rescris” (p. 96). Printre disidenții autentici Monica Lovinescu Îi menționează pe Iuli Daniel și Andrei Siniavski, acuzați În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
majoritatea locuitorilor capitalei. Printre alții, urbanistul Cincinat Sfințescu, istoricul Nicolae Iorga, politicianul Constantin Argetoianu, ex-primari ca Vintilă Brătianu sau Dem.I. Dobrescu și chiar arhitecți ca Marcel Iancu. Mulți dintre acești autori dezvoltă o adevărată reacție organică Împotriva sărăciei și mizeriei din zonele adiacente centrului și se lansează În diatribe Împotriva „politicii” vremii care nu Întreprinde nimic pentru a remedia situația. PÎnă la momentul apariției unui studiu care să Îmbine contextul politic și istoric cu povestea arhitecturii moderniste bucureștene, cartea Luminiței
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cei care au instrumentalizat-o. Numai printr-o reciprocitate de atacuri la alte atacuri se poate ajunge la un echilibru discursiv și instituțional. Puterea nu este numai "a lor" (cum spune Marx!), este "și a noastră". Niciodată resemnare, niciodată acceptare a mizeriilor "de sus", a structurilor oligarhic-ierarhice. Această luptă împotriva structurilor mafiote din cadrul universităților și din cadrul administrației politice ar fi bine să o înțelegem în complexitatea ei publică. Așa cum a precizat Freud, raporturile de putere exercitate ierarhic de la "superior" (universitarii, politicienii) la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o tehnologie a cunoașterii și puterii, este vulnerabil atacurilor venite din partea unor haite intelectuale, mai ales în cazul acelor intelectuali neînregimentați în vreo grupare. Atunci când aceștia dezvoltă o cunoaștere inteligentă și în folosul civililor, sunt atacați într-un cor de mizerii, de care se ocupă vestiți universitari. Dezvoltarea liberă a fiecăruia depinde și de gradul de civilizare al unei societăți, de cunoașterea generală existentă în acea societate, depinde de jocurile corecte de la care marii intelectuali români sunt absenți. Dezvoltarea liberă a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
universitar postdecembrist, nu are nicio valență epistemologică. Ceea ce face să existe o luptă în istorie și prin istoria scrisă sunt, mai degrabă, intențiile conferite cunoașterilor, înregimentarea acestor cunoașteri în partizanate și dispute ideologice. În acest caz, avem ceea ce Popper numea mizerie a istoricismului. Există ceva insidios în structura omului modern, în gândirea sa incapabilă să se ridice dincolo de partizanate, de subiectivisme, de tot felul de polarități ideologice. Istoria îți arată, îți oferă (strategii și tehnici de luptă), dar nu te îndeamnă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai mică, până la 3% pe an, pentru ușurarea muncii plugarului și sporul venitului său. Să scădem birurile, să înlăturăm prețurile neomenoase cu care plătiți zahărul, bumbacul, fierul pentru plug și unelte. Să desființăm curbele nedrepte ale salariilor, care reduc la mizerie și împing la abuz corpul funcționarilor. Să desființăm specula neomenoasă care a scumpit viața. Voim să înlăturăm pe paraziții asigurărilor sociale. Să dăm muncitorului, nu palate pentru birocrați, ci grija reală pentru locuința și sănătatea sa, dreptul său firesc la
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
întrevadă devenirea ulterioară. Poate în câteva erotice se presimte stângăcia aceea subtil stilizată care va face farmecul Cânticelor țigănești, după cum conștiința, timidă încă, a nonconformismului premerge marilor gesticulații de frondă din Declarația patetică, prin cultivarea unor imagini grotești, drapat-protestatare, ale mizeriei sociale. În rest, poezia se păstrează în cadre elegante, bine strunite de ritmuri și rime, ajungând chiar la un vag ermetism. Cu toate că se editează abia în 1960, Declarația patetică este, de fapt, contemporană cu cartea de debut a lui P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
polonic de aramă, lua apă dintr-o găleată, bea îndelung și pleca. Charlotte știa deja că de mult supraviețuiau doar datorită sclipirii câtorva bijuterii din sipetul cu incrustații de sidef... Îi plăcea izba aceea, departe de cartierele elegante din Boiarsk. Mizeria lor era mai puțin bătătoare la ochi pe străzile cotite, înecate în zăpadă. Și-apoi, era așa de bine, la întoarcerea de la școală, să urci treptele vechi de lemn care scârțâiau sub pași, să străbați antreul întunecos, ai cărui pereți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin bunul ei simț și prin curățenia ei, pe care o ducea la Saranza. Găseam în ea Occidentul personificat, Occidentul acela rațional și rece, căruia rușii îi păstrează o ranchiună nevindecabilă. Europa care, din fortăreața civilizației sale, privește cu condescendență mizeriile noastre de barbari - războaiele, în care muream cu milioanele, revoluțiile, cărora ea le-a scris scenariile pentru noi... În revolta mea juvenilă se regăsea o mare parte din neîncrederea aceea înnăscută. Grefa franceză, pe care o credeam atrofiată, era tot
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe Baudelaire. Căci, vezi tu, în sonetul lui, această „seară caldă de toamnă” este un moment foarte deosebit, da, în plină toamnă, deodată, ca o clipă de grație, o seară caldă, unică, o paranteză de lumină în mijlocul ploilor și al mizeriilor vieții. În traducerile lor, au trădat ideea lui Baudelaire: „Într-o seară de toamnă”, “într-o seară de vară”, e plat, e fără suflet. În timp ce la el, clipa aceea face posibilă vraja, știi, oarecum ca zilele blânde de toamnă târzie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o zi, într-o glumă lipsită de veselie, Charlotte îmi spusese că, după toate călătoriile ei prin imensa Rusie, să vină pe jos până în Franța nu ar fi fost pentru ea deloc imposibil... La început, în timpul unor luni îndelungate de mizerie și de rătăciri, visul meu nebunesc avea să se asemene foarte mult cu acea tristă bravadă. Îmi imaginam o femeie îmbrăcată în negru care, în primele ceasuri ale unei dimineți întunecate de iarnă, va intra într-un orășel de frontieră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
meu se îndreptase spre o viziune mai realistă. Mă vedeam mergând s-o iau pe bunica de la gară, însoțind-o până la hotelul în care avea să trăiască în timpul șederii ei la Paris. Apoi, o dată încheiată perioada de cea mai neagră mizerie, începusem să-mi imaginez un interior mai confortabil decât o cameră de hotel, unde Charlotte s-ar fi simțit mai în largul ei... Grație acestor vise, poate, am reușit să îndur și mizeria și umilința, adesea atroce, care însoțesc primii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o dată încheiată perioada de cea mai neagră mizerie, începusem să-mi imaginez un interior mai confortabil decât o cameră de hotel, unde Charlotte s-ar fi simțit mai în largul ei... Grație acestor vise, poate, am reușit să îndur și mizeria și umilința, adesea atroce, care însoțesc primii pași într-o lume unde cartea, organul cel mai vulnerabil al ființei noastre, devine marfă. O marfă vândută la licitație, expusă pe tarabe, soldată. Visul meu era un antidot. Iar Însemnările - un refugiu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și Lacrima, cu titluri care dezambiguizează, într-o notă de amărăciune, intenția ironico-satirică: "generatia de sacrificiu" este sintagma prin care se autodefineau senatorii și deputații români de după Primul Război Mondial, deși nu își sacrificaseră decât nopțile pentru petreceri pantagruelice, sfidând mizeria și sărăcia populației, iar "lacrima", care apare pe obrazul unui procuror când află, din întâmplare, că un om a fost condamnat pe nedrept și apoi a decedat pare să dezechilibreze pentru o clipă un univers caragialesc, pentru că însoțește un foarte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
demagog este ipostaziată diversificat, dar păstrând ingredientele de bază, în comediile lui Tudor Mușatescu și ale lui Liviu Rebreanu. Umorul și compasiunea, predominante în prima parte a piesei Titanic Vals, în care Spirache este "un Cănuță deprins a răbda toate mizeriile existenței mic-burgheze din România Mare"94, sunt substituite în cea de-a doua parte de satira amară, prilejuită firesc de posibilitatea plonjării într-o altă sferă socială prin politică. Spirache Necșulescu este, însă, un politician atipic: Chiriachița: Fă și tu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ci și tineri chiriași buni de exploatat pentru plata datoriilor, asupra seninătății cu care soții sunt înșelați în propriile camere, asupra unei lumi corupte și desfrânate, reflectate cu obiectivitate. Ultimele replici din roman sugerează clar resemnarea și detașarea izbăvitoare în raport cu mizeria umană întâlnită la tot pasul: "Rea e lumea, coană Tincuțo!... -E dată dracului. Mai vrei un ceai?"103 Astfel, ceea ce reprezintă marca diferențiatoare față de viziunea caragialiană este, așa cum spuneam, dramul de înțelegere din privirea umoristică asupra lumii descrise, în care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în principal, în termeni de denunțare și îndemn. Orientările discursului etic și social privind globalizarea pot fi prezentate astfel: în viața de fiecare zi există o mare diferență între țările bogate și cele în curs de dezvoltare, iar în unele mizeria populației este foarte gravă; globalizarea este un fenomen potențial pozitiv în măsura în care tinde să unifice umanitatea, să treacă de la istoria de „trib” (deseori în conflict) la o istorie a umanității în ansamblul ei. Faptul de a fi lăsat mână liberă intereselor
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
tinerilor și pe sublinierea importanței participării locuitorilor (dezvoltarea unei noi cetățenii), obiectivul global urmărit fiind acela de a ameliora cadrul de viață urban (arhitecții creaseră grupul Banlieues 89 și afirmaseră necesitatea investirii în urbanistică pentru a pune capăt urâțeniei și mizeriei clădirilor și periferiilor). Din 1988, politicile orașului au fost marcate de reevaluarea promisiunilor Statului-Providență și de accentul pus pe promovarea drepturilor omului 2. Dezvoltarea socială urbană cerea: teritorializarea acțiunilor, con-tractualizarea, implicarea locuitorilor, o nouă solidaritate pentru combaterea excluderii etc. Astfel
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
refacerea orașului" etc., dar nu luăm în seamă ce se întâmplă în orașele reale, nu vedem complexitatea lor, nu vrem să știm care este calitatea reală a vieții oamenilor care le locuiesc... Pe teren putem afla ce efecte poate avea mizeria insuportabilă, violența fără perspectivă, mediatizările ostentative, cinice, jignitoare doar ale tuturor relelor din orașe, discursurile demagogice, promisiunile fără acoperire... 5. Cum am putea avea orașul pe care-l vrem? Reținem câteva dintre concluziile Forumului Mondial al Orașelor (Paris, 2006): printr-
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]