7,611 matches
-
una, citeai alta, toate erau la fel. De exemplu, poezia cu titlul „Hirmans“: „Hirmans copșu seman vatar/ Hirmans monșu, gadar, gadar/ Urmic pedartu huduman/ Ca su, ca su gosten muman“. Pictorului i-a trecut prin cap că avusese un prieten nebun, însă ce te faci când poeziile aveau farmecul lor? Deschideai la întâmplare orice caiet și dădeai peste o poezie cu titlul „Merfanturizu“, apoi nu-l mai lăsai din mână și, după un ceas, două te trezeai zicând și tu: „Seduk
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
săritoare care ne-a făcut ceainicul de mate să arate ca nou; un bețiv, un mapuche∗ greu de cap care arăta ca un ucigaș; doi clienți mai mult sau mai puțin normali și regina adunării, Doña Rosita, care era cam nebună. Conversația se desfășura În jurul unei Întîmplări macabre la care asistase Rosita; se făcea că ea - și numai ea - văzuse cum un bărbat cu un cuțit mare o Înjunghiase pe biata ei vecină. — Și vecina țipa, Doña Rosita? — Și normal că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
văzut! — De ce nu te-ai dus la poliție, Rosita? — Of, de ce să mă mai duc? Nu mai știi atunci cînd l-au bătut măr pe văru-tău? Atunci m-am dus să fac o plîngere și mi-au spus că sînt nebună, că dacă nu Încetez cu inventatul de lucruri de-astea mă Închid, imaginați-vă! Nu, ălora nu le-aș mai spune pentru nimic În lume! Conversația a alunecat Înspre „mesagerul lui Dumnezeu“, un om din oraș care folosea puterile date
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
E-o nebunie ne-nțeleasă Din lipsuri, el își vrea mireasă... Deși-i disprețuit de unii El dovedește că nebunii Sunt cei cărora nu le pasă C-a lumii față păcătoasă O să treacă ... De jale plin, plângând îl doare Că în nebuna goană-a lumii Creștinii ... se poartă ca păgânii ... Că nimeni nu e azi sub soare S-aprindă a inimii candoare Și-n focul dragostei fierbinte Pe Crist ce iese din morminte Să-l adore ... Umil, tăcut în fața stâncii Pe-Alvernia se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
adevărat rău, tinere Domn, ca tocmai Voi, care îmi sunteți o rudă atât de apropiată, să fiți o ființă într-atât de lip sită de caracter, de înțelepciune și de vigoare. La vârsta Voastră e o adevărată catastrofă! O ființă nebună, lașă, geloasă, ridicolă, un pierde-vară pretențios și agasant, un dezechilibrat care se aruncă cu ochii închiși dintr-o extremitate într-alta; un leneș fără pereche, lipsit de orice fel de ordine în idei, de orice simțire cinstită, un neputincios la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
amuzament, dar totodată pentru a mă ajuta din punct de vedere material (eu fiind pe liber în anul acela) înjghebaseră în cadrul Institutului Cantacu zino, unde lucrau împreună, primele cursuri benevole de limba rusă. Ticki mai cu seamă făcea un haz nebun de noua noastră relație de la elev la profesor. Eu însă îmi luam munca în serios și, fiind dăruit de Dumnezeu cu har pedagogic, curând am monopolizat întregul institut: grupuri comune ori elevi separați, ajungând până la urmă să-l am ca
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
berii sau a vinului băute în această a patra zi a Saturnaliilor, cât din pricina unui Altceva, pe care nu sunt în stare să-l definesc decât în scris... Altceva, ziceam... Da, căci țipă în mine un dor și o jelanie nebune și, dacă până acum politețea și buna-cuviință mă mai țineau în frâu, acum cel puțin - nebun și beat - îmi pot permite să apar în forma cea mai autentică. Sunt eu! Dar vai... Asemenea unui instrument pe care nu se mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe care nu sunt în stare să-l definesc decât în scris... Altceva, ziceam... Da, căci țipă în mine un dor și o jelanie nebune și, dacă până acum politețea și buna-cuviință mă mai țineau în frâu, acum cel puțin - nebun și beat - îmi pot permite să apar în forma cea mai autentică. Sunt eu! Dar vai... Asemenea unui instrument pe care nu se mai cântă decât game și arpegii, sau pe care nu se cântă nimic și care totuși cântă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să cânte aceste mici monade, și muzica lor să ne umple și plinătatea acestei muzici, armonia sa perfectă, să fie semnul distinctiv și indubitabil al divinității noastre! Ieri-seară, numai presimțirea unei asemenea plenitudini mi-a umplut sufletul cu o bucurie nebună... Această plenitudine n-am resimțit-o decât câteva clipe, alături de Dânsul, dar a fost asemenea unui fulger care a luminat tot restul discuției noastre, tot restul zilei... Vedenie Astăzi l-am simțit pe Dumnezeu. A venit ca o boare de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trei săptămâni și mai bine, îți scriu din București: raport de activitate! Primele paisprezece zile în străvechea Histrie, pe malurile lacului Sinoe, departe de așezările omenești, în plină stepă sărată, cu ciulini și nesfârșite întinderi de pelin îmbietor, cu cer nebun, cu tainice răsărituri și apusuri de soare și cu bolta înstelată toată jur împrejurul orizonturilor... Cioburi peste tot, la fiecare pas, la fiecare uitătură de ochi, zeci, sute, milioane de cioburi. Cele mai noi sunt de acum o mie cinci
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
alb totul... Odihnește-te... Numai prima clipă e grea! Atunci când o groaznică tristețe îți junghie inima și o îngheață, și când știi că tot ce a fost nu va mai fi niciodată, pentru că totul n-a fost decât un vis nebun din care, în sfârșit, te-ai trezit și pe care neapărat trebuie să-l uiți pentru totdeauna... Grea e numai o clipă! Odihnește-te, odihnește-te, odihnește-te... 13 aprilie 1960 Pentru pomenirea de un an de la sfârșitul lui Mihai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
simțul de observație și să nu-mi permită să pricep până la capăt consecințele. Cred că în cap există un dispozitiv, un mecanism de protecție care funcționează ca o barieră de trecere, ce se lasă când sosește un tren cu viteză nebună. Fiindcă și azi mă mai simt rușinată de cât de puțin am priceput pe atunci din adevărata măsură a lucrurilor. Sunt uimită cât de puțin am deslușit în orice prezent bagajul pe care acesta, o dată devenit trecut, mi-l transmitea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
kilometri depărtare de suferință și mizerie, tiranul detestat reușește literalmente să-ți îndese în măruntaie aurul său? În asemenea momente când prezentul și trecutul se întretaie, lipsindu-se reciproc de înțeles și deformându-se în proporții neașteptate, ești și complet nebun, și perfect normal. Stându-ți așezat în propria coastă, cu un aer bizar, lăsându-te atacat și apărându-te deopotrivă, vârându-ți și scoțându-ți din cap cele mai mari prostii. Îți spui în sinea ta: un asemenea rege de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ceva mai târziu, peste câteva zile, i-ai putea spune cuiva: ah, râul Lahn, ce locuri frumoase! Dar nu vei sufla nimănui o vorbă despre aurul rațelor când mănâncă și mestecă apa, și nici despre cât ești de sastisit normal nebună. Nu vei povesti niciodată nimic despre Marburg și despre scârba pe care tu singură ți-ai fabricat-o pe malul râului Lahn. Vei tăcea și atunci când, într-o băcănie, prietena ta, oprindu-se în fața sticlelor cu apă gazoasă de Lahn
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
făcea, și pe bună dreptate, pentru că habar n-aveam ce vorbesc. Într-o bună zi m-a luat cu el la ospiciul aflat undeva pe câmpurile din afara orașului. Era instrumentist de muzică rock și-și câștiga acum existența oferindu-le nebunilor audiții muzicale. Asta de când autoritățile interziseseră apariția în public a formațiilor rock. Își căra discurile după el la spital și dădea drumul la pick-up: beat, rock, jazz, șansonete, după cum se nimerea. Iar bolnavii se comportau și ei după cum se nimerea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se oprește exasperant de des, din 200 în 200 de metri, iar un soi de scăriță hidraulică se coboară cu un fâss prelung la nivelul trotuarului, pentru ca pensionarii din zonă să poată urca fără probleme, dar operațiunea ia un timp nebun), descopăr un jurnal de anunțuri de mică publicitate, Paru-Vendu, publicat în Franța vecină. Titlul s-ar traduce în limba română aproximativ cu Abia apărut, deja vândut. Seamănă mult cu Anunțul telefonic din România și nu prea, pentru că în interior se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de mirare și bucurie de copil. Dar în secolul XVIII? Cum era oare să aprinzi o lanternă magică la căderea nopții? Definiție a răului, a diavolului (le malin, cum spun francezii, intraductibil), auzită din gura unui fizician rus, pe jumătate nebun, ratat, nonconformist și rebel așa cum numai rușii pot fi: "Diavolul este corpul negru din fizică. Absoarbe tot. Dumnezeu este Lumina". Evident că filmul în care apărea omul era produs și difuzat de televiziunea Arte. Același fizician rus care îi spune
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de kilometri din autocar te ajută să descoperi o altă Europă, care nu se vede nici în cărțile de literatură, nici în birourile ministeriale, nici în jurnalele televizate, poate cu excepția frecventelor accidente tragice. Europa cârnaților cu usturoi mâncați cu poftă nebună la ore mici din noapte, a vinului ieftin băut direct din sticla de plastic, ca și cum ar spune adio țării pe care tocmai ai părăsit-o. Europa grupurilor de imigranți clandestini ținuți în genunchi, cu mâinile ridicate deasupra capului în lumina
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care-și permite acum să întreprindă chiar și călătorii turistice în Occident. I-am făcut curte intens acum câțiva ani, fără succes. Pe deplin conștientă de farmecele sale naturale. Inteligentă, în tinerețe a încercat tot și a cunoscut tot (generația nebună, "cioraniană" a anilor 90, locuind prin ultimele mansarde ale Bucureștiului). Face parte din categoria femeilor care după treizeci și un pic de ani, cu fler și inteligență, se opresc asupra unui "băiat bun", care nu pune nici o problemă de cuplu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
distribuind medalii jucătorilor care au câștigat finala Euro 2004. Imagine tare, care poate fi interpretată în fel și chip. La fel ca aceea cu icoanele agățate pe tancurile sârbești în timpul războaielor din zonă sau aceea cu bătrînicile ucrainence, pe jumătate nebune, care scuipau cu voluptate pe portretul "oficial" al Papei cu ocazia vizitei acestuia la Kiev din 2001. Imagini răzlețe, vânate cu voluptate de către televiziunile occidentale. "Geopolitica ortodoxiei", o carte ce se lasă încă așteptată; cea scrisă de François Thual în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
decât ei. Am uitat totul. Nici măcar nu mai sunt capabil să beau o bere cu prietenii, să merg la discotecă, să suport zgomot și fum. Mă simt vinovat după ce am închis ușa. Observație banală despre timpul linear al Canadei: viteza nebună cu care se consumă zilele aici, existența ritmată doar de logica week-end-ului (week-end, week-end, week-eeeeend! cântă vocile de la radio), existența golită de orice urmă de religiozitate sau de sărbătoare religioasă. Când scriu aceste rânduri, pe 19 noiembrie 2004, mall-urile
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
unde te-ai format ca intelectual, te-ai plicitisit, te-ai autotorturat citind cărți "obligatorii" din bibliografie, te-ai uitat lung după fete, ai adormit cu capul pe masă chiar după ce ai băut un litru de cafea, ai simțit setea nebună a cunoașterii? O bibliotecă este mai mult decât o cămară de cărți căreia te apuci să-i faci rapid inventarul. Accept cu plăcere provocarea. Iarna canadiană și căldura lecturii Biblioteca de științe sociale a Universității Laval, Québec, Canada. Circa două
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fals tratament. 27 iulie 2007 Fraza de la finalul cărții de călătorie, Danubius, a italianului Claudio Magris, autorul unui voiaj "cult" de-a lungul Dunării la sfârșitul anilor 1980. După ce contemplă Dunărea aruncându-se în mare la Sulina ca o mireasă nebună (în schimbul unei șpăgi pe care trebuie să o dea unui grănicer, zona canalului fiind interzisă "persoanelor străine") Claudio Magris citează din marele poet italian, Biagio Marin: Doamne, fă ca intrarea mea în moarte să fie ca scurgerea unui fluviu în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
teza Massin-Katznelson conform căreia femeia ar fi - în cazul cel mai puțin improbabil - Josephine von Brunswick. Alți specialiști consideră că nici Schmidt-Görg nu e convingător - căci, zic ei, de ce eu, Beethoven, nu pot să-i scriu în 1812 o scrisoare nebună de dragoste unei femei pe care toți zic că am încetat s-o iubesc în 1807? Într-adevăr, de ce? Întrebarea mi se pare fundamentală. În acest timp... 18: Donald Crowhurst, specialist englez în electrotehnică, în vârstă de treizeci și șase
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un premiu pentru că e solitar. E o insultă adusă mării și singurătății. După trecerea Capului Horn, „m-am întrebat, în Atlantic, ce-aș avea de făcut în Europa; trăisem patru luni în singurătate și puritate, privind stelele - aș fi fost nebun să revin în Franța...”. Și atunci a cârmit-o din Atlantic spre Pacific. Poate că acesta e marele premiu pe care nimeni de pe uscat nu-l poate oferi, nici în bani, nici în sărbători fastuoase, nici în fotografii uriașe: să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]