KorAP: Find »[drukola/base=nebun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...275 276 277 ...319 >

7,953 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

eu... HAMALUL: Da sau nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Luând contact cu lumea, încet, mirat de reacțiile stârnite.): Eu... Ce-i așa de... de... ciudat, așa de... HAMALUL (Către CASIER.): Bruno! Auzi? Ai văzut? Ai văzut? Ai văzut că nu sunt nebun? (Către CĂLĂTOR.) Ați venit acum... cu ploaia asta... chiar acum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... Adică... am ajuns aici... Am fost târât de această ploaie... HAMALUL (Către CASIER.): Bruno! Îți dai seama ce-o să se întâmple? Îți dai seama? CASIERUL (Către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cât de mică, o cât de infimă chemare... Și am suferit, m-am chinuit groaznic... Închipuiți-vă, toată mulțimea, ah, mulțimea, pândindu-mă, hohotind, în creierul meu, clipă de clipă, arătându-mă cu degetul, spunându-mi că sunt nebun, da, nebun... Spunându-mi că numai nebunii sunt cei care... Încearcă să obțină... așa ceva, că numai nebunii aspiră... la așa ceva... la acest lucru... atât de frumos... atât de înălțător... Vedeți, de aceea, mai târziu, m-am ascuns în această gară pustie... rușinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de infimă chemare... Și am suferit, m-am chinuit groaznic... Închipuiți-vă, toată mulțimea, ah, mulțimea, pândindu-mă, hohotind, în creierul meu, clipă de clipă, arătându-mă cu degetul, spunându-mi că sunt nebun, da, nebun... Spunându-mi că numai nebunii sunt cei care... Încearcă să obțină... așa ceva, că numai nebunii aspiră... la așa ceva... la acest lucru... atât de frumos... atât de înălțător... Vedeți, de aceea, mai târziu, m-am ascuns în această gară pustie... rușinat și dezgustat, am fugit aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Închipuiți-vă, toată mulțimea, ah, mulțimea, pândindu-mă, hohotind, în creierul meu, clipă de clipă, arătându-mă cu degetul, spunându-mi că sunt nebun, da, nebun... Spunându-mi că numai nebunii sunt cei care... Încearcă să obțină... așa ceva, că numai nebunii aspiră... la așa ceva... la acest lucru... atât de frumos... atât de înălțător... Vedeți, de aceea, mai târziu, m-am ascuns în această gară pustie... rușinat și dezgustat, am fugit aici, departe de hohot... (Frământat.) Ah, dacă aș fi fost călător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o cât de măruntă, la o cât de scurtă călătorie prin ploaie, pe jos prin ploaie, cu ce drept? Ce drepturi au călătorii prin ploaie, de ce să călătorească ei prin ploaie și noi să așteptăm aici, să stăm aici, cu nebuni de Grubi și de Bruno, care sunt niște diavoli... Da. Știu tot. Vi s-au părut doi băieți buni, doi camarazi plini de viață, ah, da... Știu tot. V-au îndârjit împotriva mea, v-au spus că sunt nebun, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
rugam în fiecare seară la tine, ea să vii. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Tulburat.): Ioana, tu ești nebună. Și tatăl tău e nebun și Grubi și Bruno. V-a înnebunit pe toți dorința de a călători prin ploaie. Sunteți ca toții nebuni. Tu nu-ți dai seama că sunteți nebuni? IOANA: Și ce dacă sunt nebună? Eu te iubesc și așa. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Bine... Am să te iau cu mine! IOANA: Să plecăm! Să plecăm! Să mergem să vedem orașul. CĂLĂTORUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
totuși; își trântește geamantanele pe peron și se așază pe unul din ele; este obosit, dar fericit.): Ufff (Către CĂLĂTOR.) Ce sălbatici, domnule! CASIERUL (Apare și el, îmbrăcat discret, dar în cele mai bune haine pe care le are.): Ce nebuni! Ce nebuni! Își trântește și el geamantanele pe peron.) N-am mai văzut așa oameni! (Către CĂLĂTOR.): Se mai vede? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? CASIERUL: Pata... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Hm! (Se plimbă nervos pe peron.) Atunci... (Rămâne cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
trântește geamantanele pe peron și se așază pe unul din ele; este obosit, dar fericit.): Ufff (Către CĂLĂTOR.) Ce sălbatici, domnule! CASIERUL (Apare și el, îmbrăcat discret, dar în cele mai bune haine pe care le are.): Ce nebuni! Ce nebuni! Își trântește și el geamantanele pe peron.) N-am mai văzut așa oameni! (Către CĂLĂTOR.): Se mai vede? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? CASIERUL: Pata... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Hm! (Se plimbă nervos pe peron.) Atunci... (Rămâne cu privirile țintuite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

evident - cu zona mai bogată În uscat a Veneției, situată Între Ferrovia și Piața San Marco, acolo unde stradele Înguste decupează dreptunghiuri și pătrate locative de dimensiuni apropiate. Lipseau tăblițele indicatoare care nu-i lasă pe străini să rătăcească de nebuni Într-o ordine imposibilă, În rest... Mai mult ca să-mi verific o convingere decât cu speranța că m-aș putea Înșela, am Încercat să accesez liftul. Era blocat. La fel ca ușile acelor birouri, dormitoare, săli de ședință, laboratoare sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
concretă și de moartea efectivă... Discuția cu Roger Howard a continuat În același mod destulă vreme; nu te mai plictisesc cu detalii, esențialul fusese spus. Când m-am ridicat să plec, eram mai bogat cu un motiv de Îngrijorare: numărul nebunilor pe care Îi cunoscusem În subterană creștea cu unul. Asta dacă nu cumva, Doamne ferește, ceea ce spunea fizicianul era adevărat. La eventualitatea că ar fi putut fi, preferam să nu mă gândesc... 16 Mi-era foame. Am intrat În... nu știu cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
așa. Gândul că s-ar putea, totuși, să nu mă-nșel foarte tare Îmi dădea fiori. Încercam să mă liniștesc cu nădejdea că e o măsură În toate: nu, nu se putea să fi nimerit chiar Într-o casă de nebuni cu titluri științifice. - În linii mari ai dreptate, a spus calm Howard. Ar exista și exprimări mai nuanțate, firește; ideea ai prins-o Însă. Ai fi și mai aproape de realitate dacă te-ai debarasa de poncifele gândirii comune: masonerie, terorism

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-mi tonul prețios. Și adânc adevăr grăiește Înțelepciunea milenară a poporului român: nu da, Doamne, omului cât poate să ducă! N-are a face că Tu, Doamne, nu mai exiști și că Ți-au luat locul niște oameni de știință nebuni care Își experimentează fantasmele pe cobai umani. O umanitate de grad secund, sigur că da, ei și? Asta n-o face absolut deloc imună la suferință, la singurătate și la durere. Dimpotrivă. Nu știu exact de ce nutream convingerea că avalanșa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Înainte peste două căsuțe, e2 : e4, la care Howard a răspuns la fel de clasic cu e7 : e5. I-am atacat pionul, mutând calul din g1 la f3, iar el s-a apărat firesc, Împingând pionul din d7 la d6. Am scos nebunul de alb la c4, Howard a mutat și el aceeași piesă, plasând-o la g4, ca să-mi blocheze calul aflat pe diagonala reginei. Atunci mi-a trăsnit prin minte să Încerc gluma cu sacrificiul: dacă mergea, bine, dacă nu, iroseam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
are habar de poantă. Mai rămânea totuși posibilitatea mutării Întâmplătoare, care mi-ar fi stricat jucăria. Spre bucuria mea, n-a venit. Roger a mutat o căsuță pionul din a7 la a6, probabil cu gândul de a-mi ataca ulterior nebunul din c4. Am zâmbit machiavelic În sinea mea și, după ce am mimat preț de un minut că reflectez la mutarea următoare, am capturat intempestiv cu calul pionul de la e5, deschizându-i astfel negrului diagonala la capătul căreia se afla dama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
dezolatul - adică, „eu mi-am făcut datoria și ți-am atras atenția, dar dacă tu mai vrei să fii și demn și nu-ți retragi mutarea, să fii sănătos, iar data viitoare cască și ochii, nu numai gura”. A mutat nebunul la d1 În locul reginei capturate, pe care a aruncat-o neglijent și disprețuitor pe masă. Nu i-am lăsat timp să realizeze ce prostie comisese. „Ia și tu un șah de control”, i-am spus indiferent, mutând nebunul din c4

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
A mutat nebunul la d1 În locul reginei capturate, pe care a aruncat-o neglijent și disprețuitor pe masă. Nu i-am lăsat timp să realizeze ce prostie comisese. „Ia și tu un șah de control”, i-am spus indiferent, mutând nebunul din c4 la f7. Abia atunci a observat grozăvia, dar era prea târziu. A Împins regele pe singurul pătrat pe care Îl mai avea la dispoziție, la e7. Cu un surâs diabolic pe față, am dus calul din c3 la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
acesta de ascensoare sunt Înregistrați cu eșantioane de voce În memoria mașinăriei. Pentru ceilalți, obiectul este total inutilizabil. Așa, care va să zică... Prin urmare, În noaptea aia când mă adusese la Centru, Roger Howard nu vorbea cu liftul și nici singur, de nebun, cum crezusem eu, grăbit să extrag concluzii negative din orice ar fi făcut atunci taciturnul șofer improvizat. Ăsta era primul aspect. Al doilea: am realizat cu o lipsă cronică de entuziasm că În cealaltă noapte, când vrusesem să evadez, chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
de franci pe care, bineînțeles, urma să-i primească tot de la el. Nu are voie Însă, sub sancțiunea rezilierii Înțelegerii, să parieze pe propriii bani nici În ziua liberă a săptămânii. Renunță la intenția de suicid și intră În jocul nebunului excentric. Seară de seară, primește ambele sume convenite și nu părăsește sala de ruletă decât după ce lichidează, până la ultimul bănuț, cei douăzeci de mii de franci. În câteva rânduri, hazardul Îi joacă feste: deși Își așază jetoanele În cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Într-o aiureală incredibilă, În care șocurile se succedau trepidant, Împinse de la spate de o forță decisă să sfideze orice rațiune. Adică nu-mi erau de-ajuns Centrul cu adunătura lui de savanți țicniți cu tot, experimentele cosmice ale altor nebuni terorizați de frica morții (dorința de a cunoaște viitorul nu este altceva decât travestirea În curiozitate a spaimei de moarte), nu-mi ajungea neliniștea provocată de gândul că În jurul meu se punea la cale ceva rău, un rău la care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
se alegea praful. - I-auzi! Dar știi de ce? Fiindcă nimeni n-a avut câți trebuie! Și poate nici credința că poate deveni stăpânul lumii. - Eva, hai să lăsăm... lucrurile sunt mai complicate... În cursul istoriei au existat și nababi, și nebuni, cu sau fără patalama, și amândouă laolaltă, dar n-au ajuns stăpânii lumii. Zău, poți să mă crezi pe cuvânt; sunt cât de cât avizat În problemă. Altceva vreau să te-ntreb: ai spus că din documentele postume ale lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Întrebat dacă nu se teme că un hoț ar putea să-i facă neinvitat vreo vizită de lucru În apartament, răspundea de fiecare dată râzând cu o inconștiență dezarmantă: „Domnule, hoții sunt hoți, dar nu sunt nebuni. Păi, numai un nebun și-ar putea imagina, văzând ferestrele date la perete, că nu e nimeni În toată casa. E chestie de psihologie aici...” Câțiva dintre noi am Încercat să-i explicăm că pe lume mai sunt și hoți cărora li se fâlfâie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
poți face reguli din conjugarea șansei cu Întâmplarea și să-ți Închipui că găselnița o să țină la infinit. În țara mea, circulă o vorbă care spune că toate lucrurile se Întâmplă o dată pentru prima oară. Dacă trădătorul nimerește peste un nebun dispus să creadă că nu bate câmpii și că Centrul există cu adevărat, nu se prăbușește toată stratagema voastră naivă cu pretenții de marotă psihologică? - Până acum a funcționat, așa naivă cum e, mi-a replicat, Înveselit subit, Roger Howard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ureche. S-a făcut palid și a răcnit: - Centrul este atacat! E un complot, o conspirație! Dar nu veți câștiga pentru că nimeni nu mai iese viu de aici. Inconștienților! Am fi putut domina lumea, am fi fost stăpânii Universului!... Scelerați! Nebuni! Veți avea parte de ce meritați... „Totul este pus la punct... varianta de rezervă... e mai zgomotoasă, dar n-avem de ales...”, mi-au violentat memoria cuvintele rostite de Zoran În subterană. Încordat ca un resort, m-am aruncat spre el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407

explorator deja menționat și acel mare medic patolog, bunicul matern al mamei, Nikolai Ilarionovici Kozlov (1814-1889), primul președinte al Academiei Ruse Imperiale de Medicină și autorul unor lucrări precum Despre evoluția ideii de boală sau Despre comprimarea orificiului jugular la nebuni. Dacă tot a venit vorba, aș putea menționa aici și propriile mele lucrări științifice, Îndeosebi cele trei preferate, „Note despre: plebejinae neotropice“ (Psyche, vol. 52, Nr. 1-2 și 3-4, 1945), „O nouă specie de Cyclargus Nabokov“ (The Entomologist, decembrie 1948

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
ciudat, de praf și de eter, nu tocmai neplăcut. Avea maniere alese, o fire blândă, un scris de neuitat, tot numai spini și țepi (cum n-am mai văzut decât În scrisorile pe care le primeam, din păcate, uneori de la nebuni, Începând din anul de grație 1958) și deținea un fond nelimitat de povestiri obscene (cu care mă delecta sub rosa, cu glasul lui visător, catifelat, fără a folosi absolut nici o expresie vulgară) despre amicii și „puicuțele“ lui, dar și despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]