6,985 matches
-
al IV-lea a fost primul rege al Angliei a cărui limbă maternă a fost engleza. O parte din negustori și meseriași vorbeau și ei anglo-normanda, fiind veniți de pe continent, iar altă parte din ei o vorbeau ca limbă secundă. Negustorii o foloseau în contactele cu continentul, cu celelalte regiuni ale Marii Britanii și chiar cu Irlanda. Documentele oficiale au fost mai întâi scrise în limba latină, apoi, începând cu secolul al XII-lea și în anglo-normandă, iar ulterior numai în anglo-normandă
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
Paris, București și Altea (Spania). se naște, pe 9 martie în 1957, la București. Este al doilea copil al unei familii de artiști, primul fiind sora să, Nana. Tatăl, pictorul Ion Pacea, născut în nordul Greciei, într-o familie de negustori macedoneni, mama, Lucrezia, artista și ea (cu tatăl macedonean, iar mama, Lucia Balamotti, cu origini italiene). Lucrezia, mama, fiind de cultură italiană, Dinu aude și asimilează această limbă de mic copil. Are o copilărie fericită, în special datorită bunicilor din partea
Constantin Pacea () [Corola-website/Science/331716_a_333045]
-
una de piatră, sub cârmuirea egumenului ieromonah Victor, cu bani adunați de la creștini. A doua biserică, cu hramul Sfântul Nicolae, a fost construită în 1840, în stil moldovenesc, cu ajutorul unor creștini și în mare parte din banii donați de un negustor din Chișinău. Întâiul stareț al mănăstirii Țigănești a fost ieromonahul Samuil. El a lăsat călugarilor o diată cu iscălitura lui, în care menționează unde e hotarul moșiei, cum l-au prins tătarii și i-au luat documentele și lucrurile mănăstirești
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
înțeleg franceza, dar la sate se cunosc numai graiurile locale. În secolul al XVIII-lea crește totuși treptat numărul celor care vorbesc sau înțeleg franceza, progres favorizat de un început de urbanizare în urma dezvoltării manufacturilor, de circulația mai intensă a negustorilor prin țară și de răspândirea cărților și periodicelor. În contrast cu ceea ce se întâmplă în Franța, răspândirea francezei peste granițele ei este spectaculoasă, dar numai în cercurile de elită. Aceasta se datorează prestigiului conferit de puterea Franței în secolul al XVII-lea
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
general acceptate de istoriografia clasică, deși nu puteau fi datate cu precizie. Totuși, dovezile arheologice sunt insuficiente pentru a confirma existența unor comunități feniciene de sine stătătoare, iar studiile mai recente înclină să admită doar conlocuirea ca meteci a unor negustori și artizani levantini, relativ puțin numeroși și izolați. Miturile ulterioare despre ei ar putea reflecta însă memoria locală autentică legată de prezența acestor locuitori străini.
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
ele purtau sandale cu tălpi speciale concepute să imprime pe sol inscripția "ΑΚΟΛΟΥΘΙ" ("AKOLOUTHI - URMEAZĂ-MĂ!)". Totodată, ele utilizau machiajul, după cum se pare unul nu foarte discret: Eubulos, autor de comedii din secolul al IV-lea î.e.n., în opera sa "Negustorii de coroane", le ia în derâdere pe aceste prostituate „tencuite cu praf alb de plumb și cu obrajii înroșiți cu suc de mure”. În zilele toride de vară acestea ofereau un spectacol grotesc cu fețele lor albe pe care apăreau
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
Grigore Haralamb Grandea (n. 26 octombrie 1843, Țăndărei, județul Ialomița - d. 8 noiembrie 1897, Bacău) a fost un poet, prozator, jurnalist și traducător român. Părinții săi erau Haralambie Georgiu (Grandea), un negustor de origine aromână, și soția sa Maria ("născută" Baldovin). A studiat la Școala Națională de medicină și farmacie (1855-1859) și, intermitent, la Liceul Sfântul Sava din capitala București, absolvind în 1865. În 1866 și 1867, a urmat cursurile Facultății de
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
de această ospitalitate. Documente din Geniza din Cairo din aceasta perioadă vorbesc numai de „mormintele patriarhilor” și revelează ca la Hebron exista o comunitate evreiască organizată, care își avea sinagoga lângă morminte, și se ocupa cu găzduirea de pelerini și negustori evrei. Pentru scurte perioade orașul a fost sub controlul mai multor dinastii musulmane domnitoare în Egipt - Tulunizii (868-905) Ikhshidizii (935-969), Fatimizii (973-1171),și turcii Selgiucizi. În vremea Imperiului Selgiukid în fruntea comunității stătea Saadia ben Avraham ben Nathan, care era
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
pelerinaj, iar Canalul de Suez (1869) a lovit in comerțul prin caravane. În a doua jumatate a secolului al XIX-lea orașul era împărțit în patru cartiere:Cartierul vechi (Harat al-Kadim), in preajma Pesterii Macpela,la sud de el Cartierul negustorilor de mătase (Harat al-Kazaz), locuit de evrei, apoi la nord-vest Cartierul Șeicului (Harat ash Ash-Sheikh) iar mai departe, la nord Cartierul cel dens (Harat al-Harba).Wilson a menționat o altă distribuție de cartiere:Cartierul Porții Mănăstirii (Harat Bab al-Zawiye), Cartierul
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
de Carlo Goldoni din 1747. Este o comedie în 3 acte. Se bazează pe "Menaechmi", piesa de teatru considerată cea mai bună a lui Plaut. A fost adaptată în 1979 într-un în două acte. Zanetto, fiul prost al unui negustor din Bergamo, se duce la Verona pentru a se întâlni cu viitoarea sa soție, Rosaura, fiica doctorului Balanzoni. Zanetti are un frate geamăn, Tonino, care a crescut în Veneția. Acesta este foarte diferit de Zanetto, fiind foarte inteligent și având
Doi gemeni venețieni () [Corola-website/Science/335773_a_337102]
-
să aibă o conversație cu vorbărețul Canciano, Felicia dezvăluie planul Marinei de a-i pune față în față pe Lucietta și Felippetto. Simon se întoarce acasă. Al doilea act se deschide cu Margarita și Lucietta într-o cameră din casa negustorului Lunardo. Lucietta dorește haine noi de la mama sa vitregă pentru se găti pentru cina din acea noapte și reușește s-o convingă să-i dea o "pereche de cercei" și un "colier de perle". Când Lunardo ajunge acasă, acesta le
Bădăranii (piesă de teatru) () [Corola-website/Science/335770_a_337099]
-
Elena Lupescu. Restaurantele au un specific culinar și ambiental românesc interbelic, păstrând elemente de mobilier din recuzita originală și rețete culinare autentice. Despre Dumitru Oprea Soare se știu puține lucruri, una dintre singurele informații certe este că a fost un negustor înstărit trăgându-se dintr-o familie aristocratică. Tatăl său, Dimitrie Oprea Soare, a fost căsătorit cu Chirica Oprea Soare, cu care a avut doi copii legitimi, pe Elisa Dr. Thoma Tomescu și pe Dumitru Oprea Soare. Conform unui act de
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
strada Covaci. După alți 50 de metri strada Gabroveni se intersectează cu strada Șepcari și se încheie în Bulevardul Ion C. Brătianu. Denumirea străzii se trage de la numele orașului Gabrovo din Bulgaria, oraș recunoscut în trecut pentru producția de cuțite. Negustorilor care veneau cu asemenea marfă din Bulgaria și care au creat o mică comunitate în zonă, li se spunea "„gabroveni”", termen care s-a românizat și a dat și numele străzii. În anul 1893, pe această stradă, a fost deschisă
Strada Gabroveni () [Corola-website/Science/332926_a_334255]
-
Rusiei se baza în parte pe un arbore genealogic în care figura fratele mai mare al lui Alexandr Nevski. În tinerețe Vasili a fost membru al gărzii de corp al lui Ivan al IV-lea. El era sprijinit de comunitatea negustorilor din Moscova, dar era privit cu suspiciune de mulți boieri, fapt care l-a determinat să le facă anumite promisiuni. Încercările lui Vasili de a reinstaura ordinea prin împiedicarea țăranilor de a părăsi moșiile stăpânilor lor și prin crearea unui
Vasili al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333662_a_334991]
-
pe care ea a refuzat să-l facă atunci când tatăl lui Feodor i-a propus. Boris Godunov a consolidat a consolidat și dominația Moscovei asupra Siberiei. Prima pătrundere a rușilor în zonă a fost realizată de Stroganovi, o dinastie de negustori care l-a angajat pe hatmanul tătar Yermak să-i învingă pe tătarii siberieni. Yermak a fost ucis în luptă însă trupele ruse și-au instaurat prezența permanentă în regiune. În politica externă, cea mai importantă acțiune din timpul domniei
Feodor I al Rusiei () [Corola-website/Science/333664_a_334993]
-
de vară” de Slawomir Mrozek, regia Alice Barb, 2000 Theatrum Mundi: El - „Veneția mereu” de Virgil Tănase, regia Emil Mandric, 1996 Teatrul Lucia Sturza Bulandra „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1991 Teatrul Mic: Bassanio - „Negustorul din Veneția” de William Shakespeare, regia Tudor Chirilă, 2002 Teatrul George Ciprian, Buzău: Cleant - „Doctor fără voie” de J.B.P. Moliere, regia Emil Mandric, 2002 Teatrul Studențesc Podul: 1988 - 1990 "Romeo și Julieta" de William Shakespeare, regia Cătălin Naum "Ștefan Vodă
Liviu Lucaci () [Corola-website/Science/333677_a_335006]
-
însă viața. Complotul este relatat în cronica lui Ion Neculce, fără ca numele spătarului Miclescu să fie însă menționat. În capitolul XXV intitulat „Mila Ducăi-Vodă”, Mihai Sadoveanu relatează judecarea de către Duca-Vodă a unei vechi pâri între semețul boier Grigorie Ursachi și negustorul liovean Alexa Balaban. Neînțelegerea comercială dura de mai mulți ani, dar hotărârea dată de juzii polonezi în favoarea boierul moldovean nu fusese respectată de Duca-Vodă, ceea ce l-a determinat pe Ursachi să se plângă la Stambul. Revenit pe tron pentru a
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
dată de juzii polonezi în favoarea boierul moldovean nu fusese respectată de Duca-Vodă, ceea ce l-a determinat pe Ursachi să se plângă la Stambul. Revenit pe tron pentru a treia oară, Duca-Vodă judecă acea pricină și decide să-i dea dreptate negustorului liovean, care-i era un supus credincios. Grigorie Ursachi este pus să-i plătească lioveanului 400 de pungi de bani ca despăgubire plus dobândă, dar deoarece nu a putut să plătească a fost dus în închisoare și pus în lanțuri
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
ai Moldovei, plătind de multe ori tributul către turci din averea proprie și recuperându-și ulterior banii. Invidios pe averea acestuia, domnul Duca Vodă a început să-l prigonească, iar boierul s-a plâns la Înalta Poartă. Boierul Ursache și negustorul Alexandru Balaban erau asociați într-o afacere de producere de potasă, care a prosperat o vreme, dar nu s-au mai înțeles între ei și au ajuns să se judece. Negustorul liovean a mituit persoane de seamă și s-a
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
s-a plâns la Înalta Poartă. Boierul Ursache și negustorul Alexandru Balaban erau asociați într-o afacere de producere de potasă, care a prosperat o vreme, dar nu s-au mai înțeles între ei și au ajuns să se judece. Negustorul liovean a mituit persoane de seamă și s-a solicitat mutarea comisiei de cercetare mai departe de Sniatyn „unde e foamete și pustiu”, dar boierii moldoveni au refuzat strămutarea judecării într-un sat din Polonia. Cronicarul Ion Neculce consemnează că
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
în Bătălia de la Capul St. Vincent din 4 noiembrie 1641. La întoarcere și-a cumpărat propria navă, "Salamander", iar între 1642 și 1652 a făcut comerț și a călătorit în Maroc și Indiile de Vest pentru a face avere ca negustor. În această perioadă i-a crescut stima printre alți căpitani olandezi deoarece elibera cu regularitate sclavii creștini pe cheltuiala proprie. În 1650 soția lui De Ruyter, care în 1649 dăduse naștere celui de-al doilea său fiu numit Engel, a
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
împărăția" ("L'exil et le royaume"). Povestirea se referă la un cuplu Pieds-noirs căsătorit și fără copii, Janine și Marcel, care trăiesc în Algeria. Ea este scrisă la persoana a III-a urmărind evenimentele din viața Janinei. Marcel este un negustor de stofe, iar Janine este asistenta sa. Presupuși de origine franceză prin naștere sau descendență, cei doi soți trăiesc o viață izolată în Algeria, niciunul dintre ei nevorbind limba arabă. Povestea începe cu o călătorie de afaceri a cuplului Pieds-noirs
Femeia adulteră () [Corola-website/Science/333273_a_334602]
-
fost triplu campion mondial pe echipe, o dată la spadă și de două ori la floretă, și triplu campion mondial universitar (în 1933, 1935 și 1937). Licențiat în drept și absolvent al Școlii de Studii Comerciale din Bordeaux, a lucrat ca negustor de vinuri. După ce s-a retras din cariera sportivă, a fost vicepreședinte al Comitetului Internațional Olimpic și al Federației Internaționale de Scrimă.
Jehan Buhan () [Corola-website/Science/334628_a_335957]
-
întoarcere până la 70% din restul soldaților au murit de frig în stepe sau în urma atacurilor cerchezilor. Flota otomană a fost distrusă de o furtună. Imperiul Otoman, deși învins militar, a insistat să obțină liberă trecere pentru pelerinii musulmani și pentru negustorii din Asia Centrală, precum și distrugerea cetății rusești de pe râul Terek.
Războiul Ruso-Turc (1568–1570) () [Corola-website/Science/334669_a_335998]
-
() a fost o chimistă și fiziciană franceză. s-a născut la <time class="nowrap" datetime="1898-10-18">18 octombrie 1898</time> la Marseille, fiică a Evei Esther născută Fitt și a lui Jacob Nerval Montel, negustor. Aceștia făceau parte din descendenții Juifs du Pape (Evreilor Papei), instalați de mai multe generații în sudul Franței. Ea și-a petrecut copilăria între Marseille și Montpellier. Din legătura ei cu Paul Langevin s-a născut Paul-Gilbert Langevin, la <time
Éliane Montel () [Corola-website/Science/334728_a_336057]