18,249 matches
-
imperfecte ale unui model ideal. De o degradare corespunzătoare suferă și cunoașterea omenească. Ceea ce se consideră în mod uzual știința se înfățișează doar ca o cunoaștere a unor „umbre”, aparențe ale realității și nu a esențelor, a adevăratei realități. Cunoașterea omenească se mișcă într-un interval vast care urcă de la opinie, ce are ca obiect lumea sensibilă, la știința adevărată având ca obiect lumea inteligibilă. Treptele intermediare dintre cele două extreme sunt parcurse într-un proces ascendent cu un caracter inițiatic
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și se alterează. Iar dacă el va avea parte de orânduirea politică cea mai bună, dat fiind că el este cel mai bun, atunci se va vădi că, în realitate el era divin, ia celelalte neamuri și îndeletniciri erau doar omenești. Este limpede că după aceasta vei întreba care este această orânduire”. Cum se face atunci că faimoasa constituție ideală intră într-un declin care dă naștere unei istorii a declinului formelor politice care se defășoară dialectic? Problema se pune cu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a înfăpuirii ei, iar această condiție este fuziunea dintre puterea politică și filosofie în două forme posibile: fie filosofii vor prelua puterea, fie cei ce au puterea vor asuma filosofia. Altfel, „nu va încăpea contenirea relelor pentru cetăți și neamul omenesc, și nici această orânduire pe care am parcurs-o cu mintea nu va deveni vreodată posibilă, spre a vedea lumina soarelui”. Însă, în afară de acest lucru, în momentul în care Kallipolis-ul ar veni pe lume, „orașul-suflet” ar avea nevoie și de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
jumătați murea, partea rămasă singură căuta împreunarea cu altă jumătate părăsită, fie că dădea peste jumătatea unei femei întregi, fie că era jumătatea unui bărbat”. Numai că astfel rasa mergea spre stingere și, în sfârșit, Zeus se milostivește de neamul omenesc și strămută în față organele genitale. Dar toate acestea nu sunt posibile în mit decât dacă iubirea se însoțește cu reamintirea. Se poate constata, pe de altă parte, o gradare a erorii sau iluziilor iubirii de-a lungul discursurilor; gradul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Catrinel Pleșu, prefață de Petru Creția, ed. a II-a, Ed. Polirom, Iași, 1998, p. 215. Cf. F. Dostoievski, Frații Karamazov, I, trad. de O. Constantinescu și I. Dumbravă, Ed. RAO, București, 1997, p. 395: „Adevăr zic ție că sufletul omenesc nu cunoaște altă grijă mai chinuitoare decât aceea de a găsi cui să îi încredințeze mai degrabă harul libertății cu care această nefericită făptură se naște pe lume”. Cf. Republica, 620d. Cf. Platon, Omul politic, 258c. Cf. ibidem, 266e. Cf.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pus însă în alți termeni. Potrivit lui Aristotel, personaj drag lui Guglielmo, râsul îl deosebește pe om de animal. Chestiunea este: se admite și o modesta hilaritas ? Căci dacă asta se admite, e de presupus că râsul face parte din firea omenească. În acest caz: a râs vreodată Isus? Putem vorbi, prin urmare, de o veselie sacră? Adică îi e îngăduit clericului să glumească? Și dacă da, cât de mult? Dacă nu, cu strigătul lui Rancé: Malheur à vous qui riez! (dincolo de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și la Plinius (cel Bătrân): „Socrate, renumit pentru înțelepciunea sa, avea mereu aceeași expresie pe chip, nici prea veselă, nici prea agitată. Această uniformitate a sufletului conduce la o fire rigidă și sălbatică, dură și inflexibilă, care înlătură orice sentiment omenesc, indivizii de acest tip fiind numiți apatheis la greci, unde sunt cunoscuți mulți din această categorie, și - lucru de mirare - mai ales înțelepți” (Plinius enumeră pe Diogene Cinicul, Pyrrhon, Heraclit, Timon, ca să păstrez ordinea lui) - vide Plinius, Naturalis Historia, VII
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cunoscuții medici ai antichității, Hipocrate (400 î.e.n.) și Galenus (150 e.n.). Aceștia, în concordanță cu filosofia epocii care considera că întreaga natură este compusă din patru elemente fundamentale Ă aer, pământ, foc și apă Ă au afirmat că în corpul omenesc amestecul „umorilor” (hormones) ce reprezintă aceste elemente determină temperamentul. În funcție de dominanta uneia din cele patru „umori” (sânge, bilă neagră, bilă galbenă, flegmă), temperamentul poate fi: sanguin, melancolic, coleric, flegmatic. Deși această explicație era oarecum naivă, trebuie să remarcăm intuirea determinismului
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
profunde ale ideilor pe care le promovau, Însă lucrările lor relevă o schimbare paradigmatică În construcția relațiilor sociale și a corpului politic, ce deplasa centrul de greutate al contractului social de la viața veșnică și salvarea spirituală la sănătate și trupul omenesc. Acceptarea eugeniei de către intelighenție și comunitatea academică arată că această teorie reușea să ofere perspective pertinente asupra unor preocupări deja existente. În fapt, eugeniștii erau un grup influent În procesul de Împrumut și adaptare a limbajului și argumentelor științifice occidentale
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
vieții politice și sociale 75. Recent, Michel Foucault și alți istorici au pus În discuție această perspectivă. Conform lucrărilor acestor autori, reformele sociale și politicile publice Începuseră de fapt să aibă În centru, În moduri subtile, mecanisme prin care corpul omenesc devenise un pol semnificativ ce afecta comportamentul și mentalitățile publice de-a lungul perioadei criticate de eugeniștii români 76. Criticile acestor eugeniști erau formulate Însă la un nivel mult mai evident al politicilor publice: ei erau nemulțumiți, de exemplu, de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
În secolul al XVIII-lea. Astfel de contestări au Început să ocupe o poziție importantă În cultura și politica românești abia către jumătatea secolului al XIX-lea. În consecință, reconceptualizarea eugenistă a relațiilor sociale și a politicului, pornind de la corpul omenesc, a introdus o viziune complet nouă În discursul intelectual și sociopolitic din România. Insistența eugeniștilor asupra necesității de a așeza legile biologice universale la baza Înțelegerii și reevaluării acțiunilor umane, sub toate aspectele, a condus la schimbarea profilului subiectului central
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a evidenția astfel implicațiile profunde și explozive ale unui text care Își atribuia autoritatea adevărurilor științifice obiective și care a devenit o lucrare foarte respectată, chiar venerată de intelectualii români 11. Premisa fundamentală a Biopoliticii este argumentul eugenist că viața omenească, socială și individuală, este guvernată de anumite legi obiective - ereditate, diferențiere, adaptare și selecție. Pentru Moldovan, acest argument implica și faptul că orice stat modern care dorea să promoveze bunăstarea generală a cetățenilor săi trebuia să accepte aceste legi ca
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
actuale de drept și pună interesele biologice ale familiei deasupra celor individuale și integritatea biologică a capitalului uman deasupra intereselor proprietății materiale 37. Ultima parte a citatului de mai sus are aproape conținutul unei viziuni umanitare asupra justiției - considerarea vieților omenești mai presus de interesele materiale -, dar Moldovan era mai degrabă interesat de prezentarea fundamentelor științifice ale noului concept de lege biopolitică. Afirmația citată mai sus este imediat urmată de precizarea că numai o astfel de reformă putea să asigure asumarea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
finanțat, din cadrul Ministerului Războiului. Fondurile ministerului au scăzut considerabil În timpul Războiului Balcanic din 1913 și În special În timpul primului război mondial, Însă aceste conflagrații au creat probleme de sănătate la o scară neexperimentată până atunci. Un număr uriaș de vieți omenești au căzut victime nu doar frontului, ci și celor câteva epidemii care s-au răspândit cu ușurință și altor probleme de sănătate ce au apărut tot atunci pe scară largă. Sifilisul, de exemplu, nu fusese considerat o problemă semnificativă În
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
teoria luptei de clasă. În concepția lor, nu există nici o rațiune serioasă pentru ca domnia minorităților conducătoare să ia sfârșit, iar credința în instaurarea unei ordini sociale care ar aboli deosebirile dintre dominatori și dominați ține de utopia socială. Toate societățile omenești cunoscute au fost conduse de minorități, făcându-ne să credem că numai caracteristicile acestor minorități pot varia. O schimbare revoluționară ce pune capăt dominației unei elite nu poate decât să aducă la putere o altă elită. Totuși, în plan teoretic
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
uman pe un drum al spiritualizării, al detașării de o existență materialistă egoistă și primară (senzuală), asigurînd astfel condiției umane acea dimensiune intelectuală și culturală carei dă omului posibilitatea să-și aprecieze valoric existența: Începînd la talpa Însăși a mulțimii omenești Și suind În susul scării pîn’la frunțile crăiești, De a vieții lor enigmă Îi vedem pe toți munciți, Făr-a ști să spunem care ar fi mai nenorociți... Unul e În toți, tot astfel precum una e În toate, Deasupra tuturor
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cine poate, Pe cînd alții stînd În umbră și cu inima smerită Neștiuți se pierd În taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gîndesc?... Ca și vîntu-n valuri trece peste traiul omenesc. (M. Eminescu, „Scrisoarea I”). A te Îmbogăți mereu În gînd Înseamnă, de fapt, să poți să dobîndești o perspectivă asupra devenirii tale În lume, În existență. Este fixată În Întreaga Înțelepciune din viață a lumii convingerea că nu poate fi
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ne formăm tot mai mult În ideea sentimentului social, pentru a putea astfel să ne hrănim sufletul Întru acea nevoie a prețuirii și a respectului reciproc. Trebuie să vedem În această nevoie semnul cel mai revelator al faptului că spiritul omenesc nu se poate lipsi de perspectiva morală asupra Înțelesului existenței sale, că aspirația către desăvîrșire este expresia sacrului din noi, a acelui sîmbure de divinitate cu care am fost Înzestrați fiecare și despre care poetul spunea atît de frumos: „Unul
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o „semnificație”, ci și un „sens” (o valoare anume). * „Omul se comportă ca și cum el ar fi creatorul și stăpînul limbajului, În timp ce, dimpotrivă, limbajul este și rămîne stăpînul lui.” (M. Heidegger) Este, Într-adevăr, o ironie a sorții ca după ce geniul omenesc a creat un lucru care se apropie de perfecțiune, să-i fie apoi greu să-l stăpînească: „Mulți au căzut de ascuțișul sabiei; dar nu așa de mulți ca cei ce au căzut din pricina limbii” (Septuaginta). Interesant cum acest lucru
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
veșnic strîns legate una de alta, astfel fapta și făptașul sînt prinși unul de altul.” („Pañcatantra”) Din acest rod, bun sau rău, al faptelor noastre se alcătuiește, În fond, toată răsplata vieții noastre: „Cine face rău, acela are un caracter omenesc; cine face bine, pentru rău, acela are un caracter dumnezeiesc; cine face rău pentru bine, acela are un caracter diavolesc.” (Freidank). * „E mai ușor să speri la lucruri noi decît să le pui de acord pe cele care au fost
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
lui Lev N. Tolstoi, existența nu trebuie să reprezinte altceva decît o sporire continuă a „conștiinței”: „CÎnd nu am conștiința de sine trăiesc o viață animalică; cînd am conștiința de sine și fac ce hotărăsc cu sufletul, trăiesc o viață omenească; cînd Însă am conștiința vieții altor făpturi, iubindu-le, trăiesc o viață dumnezeiască”. * „Conștiința este glasul sufletului, pasiunile sînt glasul corpului.” (J.J. Rousseau) Dihotomia propusă de Rousseau este valabilă atîta timp cît termenului de „pasiune” i se dă sensul de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe actorul care joacă bine pe Napoleon I, decît pe umilul ostaș ce cade luptînd”. Spiritul uman s-a format, de-a lungul vremurilor În cultul eroilor, astfel că sîntem tentați, de exemplu, să-i iertăm „geniului” greșeli sau slăbiciuni omenești, sau chiar să considerăm că acesta este incapabil să greșească; În sfîrșit, sîntem gata să credem că un om de geniu nu poate greși ca un om de rînd, ci Într-un mod atît de deosebit, Încît În chiar acest
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o simt unii oameni de a fi flatați: „SÎnt oameni care se feresc de cei apropiați lor, dar se lasă cu totul pe seama primului venit. Fapt moral ciudat, dar adevărat, a cărui rădăcină este ușor de găsit chiar În inima omenească. Poate că unii nu mai au nimic de cîștigat de la cei cu care viețuiesc laolaltă; după ce și-au arătat golul din suflet, ei sînt judecați În taină, dar cu asprimea meritată; avînd Însă o nesocotită poftă de măguliri, a căror
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
timpul” reușește să facă din ideile celui care a murit un prilej pentru cei care au rămas de a trăi mai bine și mai frumos. * „Suprafața cea mai plăcută la privit pe acest pămînt este pentru noi cea a figurii omenești.” (J.W. Goethe) Credem totuși că această reflecțiune a marelui Învățat se potrivește mai mult pentru ceea ce ar trebui să ofere omul privirilor semenilor săi, și anume o imagine luminoasă a sincerității, și nu o imagine a performanțelor tot mai
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai tainică și misterioasă a firii este că extremele se atrag și contrariile se contopesc, se transformă unul prin celălalt.” (St. Zweig) În acest aspect dialectic al naturii se află, În mod paradoxal, și latura cea mai frumoasă a destinului omenesc, care În permanență trebuie să evalueze „binele” prin „rău”, pentru a asigura astfel progresul sufletesc: „Natura e nesățioasă de contrarii: din acestea și nu din lucrurile asemănătoare realizează ea armonia”. (Heraclit); „Trebuie să ocrotim În noi toate antinomiile naturale și
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]