7,411 matches
-
-i frig, și burează". G. Bacovia duminică, 3 noiembrie 2002 Am visat (mă persecută visul ăsta) că plouă cu gheață peste mine. Numai că boabele de grindină se preschimbă-n ochi. Globi fără vedere, reci, seci. Ochi cu pupile rotunde, oarbe, rostogolindu-se ca după un masacru suprarealist. Tano mă atinge pe obraz cu limba lui aspră și fierbinte, să mă trezească. Iarăși am lăsat deschisă ușa de la antret, iarășișiiarăși a putut ajunge în dormitor, lîngă pat, să-mi lingă lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
copii. Pozezi unui pictor, la vîrsta cînd ar cam trebui să te gîndești la un pat într-o casă de bătrîni. Nu-ți era frică să te uiți în oglinzi și-n cutiile cu poze? Sau crezi că, pe jumătate orb cum e, Rusalin te vede mundan de cerește, ca să mă exprim pleonastic? Ana, anghel radios!" Russ a ieșit. Mereu iese să se spele pe mîini. Uitasem de ticul ăsta comportamental, cu spălatul pe mîini. Ar trebui să dispar din tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de 19 ani, el avînd 57 sau 59. Au făcut doi copii. Pentru un împătimit al perspectivei, ce perspectivă! Mai grozavă decît a tuturor maeștrilor italieni ai perspectivei. O să orbești? Domnul rănește pe cine iubește. Piero de la Francesca a murit orb și cu ce privire limpede a pictat-o pe Fecioara cu ou de struț; în ce lumină a așezat-o pe Madona Sinigaglia. Degas a fost și el caecus orbit de efecte de culoare, speriat de plein-air. Și Grigorescu? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Și da, aș fi cu adevărat aurolacă fără ficțiuni. A scrie e modul meu de-a simți că trăiesc, oricît de zadarnică, de nerecunoscută, de nerăsplătită, de blamată mi-ar fi truda. Borges încerc să contracarez cum și-a plimbat, orb, oglinda de-a lungul unei biblioteci? O bibliotecă numai? Cu mult mai multe. "Borges, auzi! De altceva-i vorba: era inevitabil să pleci, atunci, din Dorobanț? Aș fi putut corecta existența lui Russ? Cum? N-am eliminat nici greșelile hrănite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iar meteoriți și parcă-ți pare că problema e soluționată, dar cicatricea rămâne. Să fie numai una, ar fi ideal, dar sunt sigură că, unde-i una, vor fi mult mai multe. Și atunci, care-i hotărârea noastră? Ne facem orbi și trăim în speranță și în așteptarea acelor surprize plăcute care, la început, erau mult mai multe, apoi au început să dispară rând pe rând. Ele lasă cerul pustiu... nu pustiu de tot, căci sunt soarele și luna, care au
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ce ne-au trecut și ne trec pragul. După o asemenea vreme caniculară pe 17 august după orele 17 vremea se întunecă, fulgere, tunete și trăsnete asurzitoare alcătuiesc un tablou de groază momentană. Furtună, nori agitați și noi privim dezlănțuirea oarbă a stihiilor... apoi totul se liniștește și devine mai accesibil stării de confort către care tindem. Pentru 21 august Mariana a pregătit un parastas de pomenire a neuitatului prieten Gil Crăescu, organizând totul în amănunt. Doar un gest pios de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Alex și am făcut rapid un duș fierbinte. Când m-am Întors În dormitor, el stătea În pat, În capul oaselor. — Te-ai și Îmbrăcat? a Întrebat el, bâjbâind după ochelarii cu rame subțiri de metal fără de care era aproape orb. A sunat cineva azi dimineață, sau doar am visat? — N-a fost un vis, am zis eu și m-am strecurat Înapoi sub plapumă, deși Îmi trăsesem deja pe mine jeanșii și un pulover pe gât. Am avut grijă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
el cu vocea lui profundă, ușor de recunoscut. Domnul Tomlinson o să creadă că vrei să Îl eviți. Au trecut secole de când am avut plăcerea să stau de vorbă cu tine. O săptămână și jumătate, mai precis. Pe lângă faptul că era orb, surd și mut, domnul Tomlinson mai avea și obiceiul extrem de agasant de a se referi la sine folosind persoana a treia. Am respirat adânc. — Bună ziua, domnule Tomlinson. Miranda mi-a cerut să vă anunț că prânzul va avea loc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bizar peste măsură că nimeni nu mă salutase și nu se Întrebase cine sunt și că nimeni nu luase notă de prezența cuiva care intrase cu cheie proprie În apartamentul lor și se foia de colo-colo. Dar Emily? Glumea? Era oarbă? Chiar nu-și dădea seama că nu eram fata care lucra pentru ea de mai bine de un an? — Sunt Andrea, Miranda. Sunt noua ta asistentă. Tăcere. Tăcere atotcuprinzătoare, insuportabilă, nesfârșită, Înnebunitoare. Știam că n-ar fi trebui să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și În cinstea sa. Transcendența haină l-a condamnat să fie sărac și cinstit, dar numai cu atât nu se poate trăi. Revoltat, Cain ridică mâna și-și face singur dreptate. El lovește În legea nedreaptă, instaurată de o transcendență oarbă. Cine e vinovatul? (iarna) Sunt torturat În fiecare noapte de vise lubrice, inimaginabile. Ascetismul dus la extrem Îmi dă o stare de amorțeală, ca și cum corpul mi-ar fi otrăvit cu cele mai grele toxine. Uneori, mă cuprinde o greață grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
altă pervertire a individului ce vrea să-și Înfrângă condiția printr-o alienare și mai sofisticată. O, Sfinte Antoane, nici un vis erotic nu se apropie fără să fiu alergat de bacante prin codri de pofte carnale, zornăind din solzii concupiscenței oarbe. Torturi ale iadului cărnii, lăsați-mi o clipă de răgaz, o singură clipă, ca să mă scutur de aburii visului obscen. (duminică) Azi e duminică. Ca de obicei, merg la cenaclul „Junimea“. Citește Octavian Stoica o proză parabolică, intitulată Pentru eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zbura, ar fi mai rău ca moartea. Nu râd În fața fulgerului ce mă va lovi, dar nici teamă nu-mi e de el: Viața de va fi să-mi soarbă, Nimeni nu m-o pune-n ramă, Vino, dar, putere oarbă, Să te-nfrunt, nu-mi este teamă. * Voi urca cu orice preț. E un moment crucial În viața mea. Nu-mi Închipui c-aș putea renunța. Orice-ar fi, oricât de Înspăimântătoare va fi stânca, trebuie să urc, trebuie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și crengi. În ochii trecătorilor am observat o neliniște ce nu exista Înainte și am Înțeles brusc că nu mai am timp. Nu am reușit, abia acum realizez acest lucru, poate și din cauza nepăsării vârstei, să dau un sens altruismului orb al mamei mele; ea și-a zidit trupul și Întreaga-i existență În copii, cu o dăruire dureroasă, fără să aștepte o confirmare În ceva a sacrificiului ei. Era preocupată, În forul cel mai abstract, de a lăsa o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ai să mă lași, pentru că nu poți trece peste marele tău orgoliu. Vei pleca mereu, de câte ori o femeie va Încerca să te lege prea tare de ea. Ai o idee fixă a ta, care te torturează și tu o urmezi orb, altfel m-ai ierta. N-ai să ierți niciodată femeile care te acaparează doar pentru ele. Te vor păstra doar cele care vor ști să te lase liber cu obsesiile tale; tu vei fi primul să te Întorci către ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Păsări de pradă spânzură noaptea În visele cărnii Miresme bolnave adie suav din stârvul căutărilor Se spulberă fumul infinitului În lucruri aceleași Și casele noastre atârnă ciolane falnice rupte din Marele Os Dacă mă caut acum neprihănit printre văile pasiunilor oarbe Nu-nseamnă că s-a clintit crucea ce-o port Oh, ce departe sunt pereții lumii de umerii mei, Fiecare sprijinind o piramidă de noțiuni cunoscute De cei ce s-au smuls de materie, căzând În golul gândului Suduie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
foarte mult să fiu alături de el pe gheață. Mi-aduc aminte că azi am simțit vibrând În el vigoarea unei tinereți minunate, a fost cu ocazia unei plăci frumoase la public, când ne-am avântat amândoi ca nebunii, eram Îmbătați, orbi, fericiți. Ca sportiv, este foarte bun și are o perseverență grozavă. Am spus numai calități pozitive. În orice caz, lângă mine simt un om care trăiește, simte, Îl simt, pe când Petre era o stană de indiferență, iar Încercările mele disperate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am lovit-o În ochi pe fiica milițianului. Poate că o făcusem intenționat: Îi „dădusem atenție“ pentru că era frumușică și, probabil, așa Înțelegeam eu s-o curtez, oricum, nu realizam pe atunci grozăvia că aș fi putut s-o las oarbă, Îmi amintesc doar senzația bruscă a faptului că ieșisem din rândul celorlalți, devenisem o excepție, ceva care se apropie de statutul unui personaj, al unui erou de literatură, ieșisem din media cuminte a școlarilor adormiți și ascultători. Am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nici n-ai existat. 19 noiembrie 1964 Ce mult aș vrea să plec la Polul Nord! 1 decembrie 1964 (marți) Râsul și plânsul, la extremele lor, au aceleași hohote În lumină prea multă sau În Întunericul cel mai negru ești la fel de orb... Când m-ai cutremurat cu fiorul iubirii, n-am știut că același tremur Îmi va da și ura... Te urăsc, Martin. 2 decembrie 1964 (miercuri) Mă doare parcă o renunțare pe care n-am avut-o... 11 decembrie 1964 (vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sur de grands sujets. Il ne sont légitimes que dans la mesure exacte où ils sont-approximatifs ș„Între certitudinea pe care o am despre existența mea și conținutul pe care Încerc să i-l dau va fi totdeauna o prăpastie oarbă. Eu Îmi voi fi totdeauna mie Însumi străin. În psihologie, precum și În logică, există niște adevăruri, dar niciodată adevărul. Imperativul lui Socrate «Cunoaște-te pe tine Însuțiă are aceeași valoare cu «fii virtuosă din confesiunea creștină. Ele relevă o nostalgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
infinit... Și Între ele, un dor nebun de a le cunoaște pe amândouă. E un autoportret. Prin spații grele de-ntuneric, ne căutam halucinant. Lui Martin. Era un cer fără strop de stea... Întunericul pătrunsese În noi și ne făcuse orbi. Ne căutam prin bezna aceea halucinant, chinuitor... punct de sprijin... știam că undeva, prin Întuneric, e gândul tău, dar gesturile mele nu se loveau de nimic, se prelungeau În infinit și veneau apoi, sleite, să plece din nou. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
suferi, Încornoratule; știi tu oare cine Îmi umple gândurile singurătății? O, e vorba despre niște ochi stranii, pe care viața nu mi-i va da niciodată, dar pe care visul nu mi-i refuză. Mergem din orbire În orbire. Tu orb pentru mine, eu oarbă pentru el. Tu... eu... el... Eu... la un capăt saturația, scârba, la celălalt infinitul, clocotul. Tu... la unicul tău capăt, pasiunea cea fără de soluție: eu. El... liber la amândouă capetele, n-are de ce să-i pese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oare cine Îmi umple gândurile singurătății? O, e vorba despre niște ochi stranii, pe care viața nu mi-i va da niciodată, dar pe care visul nu mi-i refuză. Mergem din orbire În orbire. Tu orb pentru mine, eu oarbă pentru el. Tu... eu... el... Eu... la un capăt saturația, scârba, la celălalt infinitul, clocotul. Tu... la unicul tău capăt, pasiunea cea fără de soluție: eu. El... liber la amândouă capetele, n-are de ce să-i pese, pe noi ne vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai 1965 (duminică) Nu te știai bărbat, nu mă bănuiam femeie. Dacă ne-ar fi spus cineva că ne iubim, sincer, nu l-am fi crezut. Era un cer fără strop de stea. Întunericul pătrunsese În noi și ne făcuse orbi. Ne căutăm prin beznă rostogolindu-ne halucinant, chinuitor... și nici un punct de sprijin, numai spații grele de atâta noapte... Neputându-se atinge, gesturile noastre se prelungeau În infinit și veneau Înapoi sleite, ca să plece din nou. Dar explozia sărutului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
articuleze vocabule, să consume energie verbală; era suficient să mă vrea lângă ea, și eu simțeam aceasta, chiar de la distanță; Îi preluam comanda printr-o telepatie bizară, deveneam rigid ca un golem comandat de un mecanism secret; porneam spre ea orb, Îngrozit de ce mi se va Întâmpla; până voi ajunge Înaintea ei, mă voi Împiedica de bănci, voi trânti cărțile colegilor, voi izbi vreunul fără să vreau; nu mai exista decât traiectoria dreaptă a mersului meu către ea, decât eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unei fete îi șade bine vioiciunea, cochetăria, flirtul ― totuși, cu oarecare măsură. Nadina speria lumea cumsecade pe unde umbla cu nebuniile ei, cu ceata de admiratori după ea. Măcar după ce s-a măritat să se fi potolit. Profitând de iubirea oarbă a bărbatului, nu s-a sfiit să-și ia un amant din primul an de căsnicie, dacă nu din prima lună. Alții au urmat în serie. Numai ea a aflat precis despre cinci, ultimul Raul Brumaru, cu care s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]