8,628 matches
-
ochii de pe femei. Uluitor de realistă realizarea. Hinton despre Patchett: „Codoșește fete aranjate să arate ca starurile de film“. „Aranjate“ nu era cuvîntul potrivit: erau femei alese pe sprînceană, cultivate, de Înfățișarea cărora se ocupase un expert. Uluitor. Veronica Lake păși prin lumină. Figura ei nu era atît de asemănătoare, doar că emana grația unei fete-pisică. Bărbații figuranți se adunară roi În jurul ei. Jack se lipi de geam. Amețeală porno, provocată acum de niște femei adevărate, vii. Sid, ușa trîntită, fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
atace herghelia - nu că ar mai fi rămas mare lucru din herghelia lui, din cîte am auzit. Acum vrei să pleci de-aici pînă nu-mi chem prietenul? Sună telefonul. Gilette se duse În bucătărie și ridică o derivație. Bud păși tiptil după el. Chestii drăguțe: frigider, plită electrică dată la maximum. Ouă, apă pusă la fiert, mîncare În curs de preparare. Gilette scoase niște zgomote pupăcioase și Închise. — Mai ești acolo? — Drăguț hogeac, Dwight. Se pare că afacerile merg bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de Înmatriculare de California, DG114, pe numele lui Raymond „Sugar Ray“ Coates. Doi dintre polițiștii de la patrulare scoaseră la iveală rapid niște sticle cu băutură. CÎțiva dintre puștii pe biciclete Începură să trăncănească: mașina era „vopsită mișto“. O mîță albă pășea agale pe alee. Tipii din partea stîngă Începură să țopăie de bucurie. Jack se uită printr-unul din geamurile laterale. Pe podea, Între scaune, trei puști cu repetiție, de calibru mare, probabil 12. Strigăte asurzitoare, bătăi pe umeri - mai să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
O să se ocupe de ea cînd White o să plece din patul femeii. Jack schiță În minte un raport de urmărire plin de minciuni, ca să-l aburească pe Dudley Smith. O ușă trîntită răsunător, ca un foc de armă. Bud White pășea spre mașina lui. Jack se Îngropă În scaun. Mașina plecă. Trecură cîteva secunde și o altă bubuitură de ușă ca un foc de armă. Aruncă o privire rapidă: Lynn Bracken, de data asta brunetă, ieșea din casă. Se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spune-i că Natsky i-a adus lenjeria. Marș! — Spade plătește! Tu lași pace! Plătesc! Plătesc! Puștii Îi dădeau tîrcoale. Papa-san flutura amenințător satîrul. — Acum tu pleci! Du-te! Plătesc! Bud se uită țintă la o linie din podea. Papa păși peste ea. Bud Îl lovi cu uluca undeva pe la mijloc. Omul se prăbuși peste cuptor, se lovi cu fața de un arzător și părul Îi luă foc. Băieții atacară. Bud le puse piedică simultan. Atinseră podeaua Îmbîrligați unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care să-i știu eu. Doar pe macaronarul ăla jegos, Johnny Stompanato. Dom’le, tre’ să mă... — Te cred. Dar tu mă crezi c-o să te omor dacă mi-l sperii și spală putina? — Lăudat fie Iisus! Te cred. Bud păși din nou prin fum. Chinezoii erau tot În lumea viselor, iar tataie abia dacă mai respira. *** Despre Perkins, de la Cazier: Nici o condamnare În California, curat și după eliberarea condiționată din Alabama - făcuse pîrnaie În perioada 1944-1946 pentru sodomie asupra animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
rochii, în alta o valiză cu mărunțișuri de prost gust, pe care a început să le înșiruie lângă vazele și paharele de cristal. Glasul ei ascuțit sfărâma liniștea veche a pereților înveșmântați în cărți în toate limbile, umbla de colo-colo pășind apăsat, numai aici, în camera ei tapisată cu flori palide, galbene, n-a intrat niciodată și n-are curajul să intre, ba chiar trece foarte repede prin fața ușii. Va atârna, probabil, după plecarea ei, vreun tablou cu o țigancă răsturnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai distingea, nu-și auzea glasul, deși începuse să strige, nu-și auzea nici măcar respirația, speriată de absențele astea la un loc, continuând să înainteze în coridorul prea îngust acum și de-a dreptul întunecat și brusc a simțit că pășește în gol, cum se întâmplă când uiți să calci o treaptă și te prinde o clipă disperarea, dar îndată a simțit solul sub picioare, în acel moment nemaiexistând coridorul, nici întunericul, ci un un spațiu colorat în care a răsuflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
palpitând la răstimpuri, ca niște inimi. Și mai apoi ea l-a mai strâns o dată în brațe, cu capul pe umărul lui, îndârjită, furioasă, aprigă, nebună, în timp ce, abia acum, el îi spunea că o va aștepta, după care ea a pășit cu mersul aristocratic peste zidul a cărui construcție înghețase, lăsând în urmă un gol imposibil de acoperit cu flashbackurile celor o mie de zile. Ce-a mai urmat a fost simplu. Deodată, pe neștiute, zidul a început să se înalțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
terminase și atunci mi-am dat seama că habar n-aveam despre ce vorbise. Se lăsă din nou o tăcere și mai lungă, și mai stânjenitoare decât cea dinainte. Mi-am calculat bine următoarea mișcare înainte de a o face: am pășit nonșalant și cufundat în gânduri spre celălalt capăt al camerei, apoi mi-am așezat degajat fesele pe margine mesei, astfel încât să mă las ușor pe spate, cu fața spre ea. Și în clipa aceea, am rostit: — Credeți că ați mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adunaseră de câteva luni ca niște nori amenințători la orizontul meu mental, dar în ziua aceea simțeam că scăpasem de povara lor și că ele zăceau în fața mea, neamenințătoare, chiar îmbietoare, ca un șir de lespezi pe care puteam să pășesc spre un viitor mai luminos. N-am mai pierdut vremea în pat. M-am sculat, am făcut un duș, mi-am pregătit ceva de mâncare, am spălat vasele, apoi am început să curăț cu aspiratorul tot apartamentul. După aceea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
găsi inspirația pentru prima ei serie de tablouri importante, toate având ca teme evoluția, instabilitatea și continuitatea universului uman și ale celui animal. Fără să-și dea seama - pentru că nu îngăduia ca extazul să-i fie tulburat de absolut nimic - pășea pe un teritoriu periculos: se îndrepta spre acel punct de răscruce demodat dintre pictura abstractă și cea figurativă, dintre pictură decorativă și pictură accesibilă. Era pe punctul de a deveni nevandabilă. Dar chiar și înainte de a fi în situația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
etajera cu cărți era chiar lângă ușă, nu va fi o problemă să mă strecor înăuntru fără s-o trezesc. M-am oprit doar o secundă sau două pe palier, trăgând cu urechea, apoi am deschis ușor ușa și am pășit înăuntru. Era aproximativ unu și jumătate noaptea. Joan era întinsă pe spate și pielea îi era cenușie și translucidă în lumina argintie a lămpilor din stradă. Nu avea nimic pe ea și în timpul somnului dăduse la o parte aproape toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să privesc. Și, deodată, ochii ei s-au deschis; s-a uitat la mine și a zâmbit. — Ai de gând să rămâi acolo, a spus ea, sau intri? Cât de mult s-ar fi schimbat viața mea dacă aș fi pășit în cameră în loc să mă pierd din nou în întuneric, la fel de repede și tăcut cum se retrage un vis dintr-o minte trează? Sâmbătă dimineața am părăsit casa înainte de a se trezi ceilalți și m-am întors la Londra. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ai făcut afaceri cu el... Ce fel de tip e? Mark pufăi, cufundat în gânduri. — E greu de zis, de fapt. Nu are tendința de a spune prea multe despre el. — Da, dar ascultă, spuse Henry aplecându-se în față. Pășea pe teren foarte delicat. Omul se oferă să completeze un cec în alb pentru noi, din câte-mi dau seama. Tunuri, avioane, rachete, bombe, gloanțe - orice, le vrea pe toate și dacă nu suntem gata să i le vindem, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în apartament și n-am mai ieșit, n-am mai vorbit cu nimeni, vreo doi, poate trei ani. Tăcu. Apoi glasul lui deveni și mai calm: — Până ai apărut tu. Pe urmă, și mai calm: — Acum ai aflat. Atunci infirmiera păși în față și își puse mâna pe umărul lui. Șopti: — Mă tem că s-a stins. Michael dădu din cap și își înclină din cap, cuibărindu-se în el însuși. Poate că ar fi plâns, dar cred că era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
hotărâse să fie mai apropiat de ceilalți locatari și gestul lui era menit să exprime caracterul unui vecin abordabil, prietenos. Astăzi însă avu un alt efect, căci în momentul când un necunoscut vârstnic, îmbrăcat din cap până în picioare în negru, păși pe pragul lui Michael și nu primi nici un răspuns la bătaia lui în ușă, reuși să împingă ușa fără a face vreun zgomot, deschizând-o și pătrunzând nevăzut în holul întunecat. Înaintând în camera de zi, necunoscutul se instală lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
companie. Pe moment, va trebui să continue singur dialogul. Capitolul 2 Cât pe-aci să se producă un accident urât De îndată ce Michael a încercat să ridice mânerul imens ruginit, a descoperit că ușa s-a deschis prompt, de la sine. A pășit înăuntru și s-a uitat în jur. Se afla într-un hol întunecat, cu pardoseală de piatră, luminat doar de patru sau cinci lămpi fixate sus pe pereții din lambriuri de lemn, cu tapiserii jerpelite și picturi în ulei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Michael aflase deja asta, așa că nu i-au trebuit decât câteva clipe ca să-și strecoare degetele prin spatele ramei și s-o desprindă de perete. Oglinda se deschise pe o balama rigidă, dând la iveală o cavitate dreptunghiulară; și de îndată ce păși în întuneric, se închise în urma lui fără nici cel mai mic sunet. Când Michael încercă s-o împingă din nou, nu se deschise și înțelese că deocamdată singura cale era înainte. Nu vedea și nu auzea nimic; dar aerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
moară, mi-am spus și mi-am Întins oasele. Pentru că, dacă moare, pierzi orice speranță de a o omorî cu mâna ta. Și ar fi păcat 2 Nu știam nimic atunci când m-am dus la primul meu interviu și am pășit În super faimosul lift din Elias-Clark Building, care transportă tot ce poate fi mai en vogue. Nici prin cap nu-mi trecea că toți ziariștii publicațiilor de scandal, toți elita mondenă și directorii celor mai reputate ziare din oraș făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a reuși la Drept sau a publica un articol În revista facultății, dar, În mintea mea avidă de succes, reprezenta realmente o mare provocare - provocare, pentru că eram o impostoare, și Încă una nu prea pricepută. Realizasem din secunda În care pășisem pe holul revistei Runway că nu aveam ce căuta aici. Hainele și părul nu erau potrivite, asta era clar, dar cea mai nepotrivită era atitudinea mea. Nu știam nimic despre modă și nici nu-mi păsa. Câtuși de puțin. Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pulover delicat din cașmir care părea tricotat din norișori roz. Părul uluitor de alb i se revărsa, buclat, pe umeri. Trupul, Înalt de un metru optzeci, părea să aibă exact atâta greutate cât să-l mențină În poziție verticală, dar pășea cu grația surprinzătoare a unei dansatoare. Avea obraji strălucitori, iar inelul de logodnă din diamante perfecte, de multe carate, emana o incredibilă luminescență. Cred că mi-a surprins privirea ațintită spre el, pentru că și-a fluturat mâna pe sub nasul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Răspunde Întotdeauna. Am luat telefonul și bucata de hârtie și am pornit-o spre accesul către 58 Street aflată Într-o latură a clădirii, Întrebându-mă cum aveam să găsesc „mașina mea“. Sau ce anume Însemna asta mai exact. Abia pășisem pe trotuar și Începusem să privesc cam timid În jur, când un om cu părul cărunt, care morfolea o pipă Între dinți, s-a apropiat de mine. Ești fata cea noua a lui Priestly? a hârâit el printre buzele pătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
unii curieri și uneori chiar și unii redactori s-au cam autoservit. Așa că acum toată lumea e urmărită. Și-a trecut cardul prin cititorul de la ușa groasă de sticlă, care s-a deschis cu un declic. — Urmărită? Ce anume Înseamnă „urmărită“? Pășea cu iuțeală pe coridorul care ducea spre biroul nostru, iar șoldurile i se legănau dintr-o parte În alta În pantalonii reiați maro, foarte mulați, pe care Îi purta. Îmi spusese În ajun că ar trebui să mă gândesc serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Da, Miranda. Poftim, a zis Emily cu mare deferență, a năvălit În urma ei și i-a Înmânat carnetul În care notam toate mesajele pentru Miranda, pe măsură ce veneau. Am rămas acolo tăcută și am urmărit-o din priviri pe Miranda, care pășea agale prin biroul ei, dacă mă uitam la fotografiile Înrămate care atârnau pe pereți Îi vedeam silueta reflectată În geamurile lor. Emily s-a apucat de ceva treabă la biroul ei și s-a lăsat o tăcere mormântală. Noi chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]