KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...275 276 277 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

o schimbare înspăimântătoare. Cei doi puteau la fel de bine nici să nu mai existe, pentru că ocupanții cârciumii explodară în efuziuni verbale. Vânătorul îl privea pe Cale-Bătută Peckenpaw cu un interes disperat. — Povestește-mi despre tehnicile tale de vânătoare, spuse el, un pic cam prea serios. Peckenpaw se lansă într-un discurs volubil despre instalarea capcanelor, urmărire, împușcare și supraviețuirea în sălbăticie. Orice urmă de plictiseală dispăru de pe chipul Puștiului De-două-ori, fiind înlocuită de o pasiune proaspăt apărută pentru vânătoare. Chiar și Cale-Bătută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
spre insula Calf, ea a insistat să luăm cu noi toate bunurile necesare unei gospodării civilizate. Așa că avem o pivniță mică, înțelegi, cât s-o folosim la ocazii rare, ca aceasta. De obicei bem vinul locului. Probabil că-i un pic cam prea slab, dar mai bine așa decât obez. Vultur-în-Zbor își stăpâni râsul. Domnul Gribb părea încântat de propriile comentarii. După cum spuneam, continuă filozoful, am descoperit că putem să determinăm durata și natura experienței unui om judecându-l după ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
normal și apoi izbucni: Prea mulți martiri au vărsat sânge, prea mult sânge! Cotropitorii vor avea de înfruntat o răzbunare groaznică! Este ajunul, vă zic eu. Ajunul distrugerii! Irina îi șopti lui Vultur-în-Zbor: — Durează de câteva secole. Apoi continuă, un pic cam prea tare: — Mai alaltăieri am citit o poveste fascinantă. Vreți s-o ascultați? Elfrida spuse: — O, te rugăm. Irina își strânse buzele și-și împreună vârfurile degetelor de la ambele mâini, adoptând o poză de mare concentrare. — E mai degrabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
îți distruge propria părere despre viață. Ce groaznic ar fi să fii obligat să vezi un înțeles sau un lucru important în tot ce te-nconjoară, în tot ce faci, în tot ce ți se-ntâmplă! Se opri, părând un pic rușinată de discursul ei - care era, în definitiv, o antiteză clară a vieții ei ordonate. Irina îi răspunse cu un zâmbet răutăcios: — Draga mea, vezi prea multe în povestea mea. E doar o poveste, atâta tot. Poveștile sunt niște chestii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
să fi existat. Arăta plin de sine și satisfăcut de demonstrația sa. Vultur-în-Zbor hotărî să nu mai insiste. Gribb nu era omul cu care să poți discuta. Elfrida păru să-i accepte și ea raționamentul, dar probabil că era un pic descumpănită. Irina își lansă privirea ei gri către Vultur-în-Zbor și spuse: — Scuzați-mă cu toții. Mă duc o clipă în grădină. Azi după-amiază am uitat acolo ceva la care nu vreau să ajungă ceața și roua. Apoi plecă. Peste o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
își înghiți încă o dată vorbele și schimbă tonul: — Trebuie să intrăm. Apoi dispăru. Vultur-în-Zbor mai zăbovi un moment înainte de a se întoarce la ferestra de pe partea laterală a casei. Frazele neterminate ale Irinei îl îngrijorau. Tot astfel îl îngrijora un pic și ușurința cu care fusese acceptat. După ostilitatea de la început, din Elbaroom, nu se așteptase la așa ceva: Cerkasov și Ignatius păreau în mod clar nerăbdători să-l primească în compania lor. înălță din umeri ca pentru sine. Poate că era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
are absolut nici un rost. Nu crezi că e trist, Virgil, ca, dintre toți oamenii, tocmai tu să decazi atât de mult? Tu, care-mi spuneai cât de mult îți prețuiai demnitatea? „încerci prin viața și acțiunile tale să dai un pic de sens acestui univers nebun“... La asta te refereai...? La... la această boarfă de impotență lascivă? Te-au convins să te cufunzi cu totul în autocompătimire? Te-au convins să uiți de ce-ai părăsit-o pe Dolores? Voiam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
sinuos în mod voit. Cârlionții scurți de sub buric, nerași, sălbatici, deschiși la culoare, cârlionți ca la un pui. Buricul adânc, adânc, o pată întunecată pe albul pielii ei. Sânii mici, dreptul puțin mai mare decât stângul, sfârcul stâng înclinat un pic mai sus decât tovarășul său, dar amândoi încă moi și trandafirii, ca de copil. Umerii înguști, drepți, trași ușor în spate aproape militărește, îndrăzneți și încrezători. Brațele atârnându-i drepte și moi, cu palmele mâinilor întoarse în sus, cu degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
ea? Aici nu-i un loc întru totul sigur. Mă refer la efectul secundar. Până acum i-a rezistat foarte bine, spuse Vultur-în-Zbor. — Dar rezistența îi poate slăbi, replică Grimus. Draga mea, ai fi dispusă să te supui la un pic de hipnoză? Așa ai fi în siguranță. Media îl privi pe Vultur-în-Zbor cu ochi bolnavi, plini de teamă. El se gândi: Grimus are dreptate. Efectul este mai puternic aici. Ea ar putea ceda în orice moment. Așa că, în ciuda faptului că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
trecutul relativ recent ai trecut de două ori prin puncte de răscruce. De pildă, dacă n-aș fi conceptualizat o barieră protectoare în jurul tău, în mod sigur te-ai fi înecat în timp ce pluteai înspre insulă. Evident că am lăsat un pic de apă să-ți intre în sistem. Veridicitatea e ceva important. Și iată al doilea moment: atunci când, fără să-ți dai seama, ai spus Elfrina în fața Cerkasovei. Sunt sigur că ai remarcat cum acel moment neînsemnat ți-a schimbat cursul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
fost spart, îi explică Virgil Jones. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că Vultur-în-Zbor a reușit. Extraordinar! Nicholas Deggle se repezi înspre pădure. Ceva mai târziu se întoarse, plin de mirare. — Nu se mai aude vuietul, spuse el. Nici un pic. Putem urca în K. — Eu mă duc pe plajă, spuse Virgil Jones. Domnului Virgil Jones, un om lipsit de prieteni și cu o limbă cam prea mare ca să-i încapă bine în gură, îi plăcea să coboare pe faleză în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

Am intrat, cuprinsă de ușurare. Urcatul parcă dura o veșnicie. La ieșirea de la metrou, nu era nimeni care să verifice biletele, ceea ce mă enerva întotdeauna, însă era unu și jumătate într-o după-amiază însorită și controlorul cu siguranță era un pic mai încolo, stând pe terasa unui pub cu mânecile suflecate și cu chelia cojindu-i-se. Nenorocitul! M-am grăbit afară și m-am uitat în jurul meu ca o nebună. Pentru un moment ce a ținut o veșnicie, nu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
în niște colanți de lycra, care tocmai venise să ia un pachet. Am urcat cu liftul până la etajul doi unde, în spatele biroului de la recepție, stătea Susie, drăguța, blonda, ochioasa Susie, mândra proprietară a unor bucle sub care nu era nici pic de creier. Tot ce trebuia să facă era să steaîn spatele biroului fără să cadă de pe scaun. Era ocupată cu aranjatul părului, cu unghiile ei recent făcute, aruncându-și privirea cu genele pline de rimel albastru către James Rattray-Potter, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
mai întâlni cu ei. Altfel, sigur va ajunge ca ei. Ai văzut-o pe fata aceea punk? Un metru optzeci înălțime și tot atâta carne pe ea ca pe un african înfometat. M-am gândit că asta a fost un pic cam nedrept față de Baby, luând în considerare că Belinda însăși arăta de parcă ai fi putut să îi rupi o mână numai dacă o ciupeai. —Oricum, gata cu această discuție, da? Să sperăm că vor veni și momente mai frumoase. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
o ciupeai. —Oricum, gata cu această discuție, da? Să sperăm că vor veni și momente mai frumoase. Mă conducea spre ușă. Sper că ne vedem duminică? Mergem pe Tamisa cu un vapor de ziua lui Marcus. Doar muncă, fără nici un pic de distracție, știi? Să sperăm că vremea va ține cu noi. Shaw îți va da mai multe detalii. Este un bărbat umblat. M-a bătut pe umăr. — De-abia aștept să ne vedem acolo. Și cu sculptura la locul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
formate din mai multe casete cu nume pe ele, conținând ceva ce păreau a fi scrisori pentru diferiții locatari ai apartamentelor. Deci, nu, așa credeam și eu, i-am spus. Nu te-am mai văzut până acum, am ezitat un pic, gândindu-mă parcă la ce ar trebui să spun. Obișnuiam să vin din când în când pe aici pentru a-l vizita pe domnul Charles de Groot la apartamentul 3c. Am tușit. —Mai târziu de ora șapte. Fața i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
parte a camerei, fără să se mai uite înapoi. Am privit-o fără voie cu admirație amestecată cu milă cum se îndepărta. James nu-i va ajunge niciodată la nas, fiind tipul de bărbat care prefera femei vesele și fără pic de creier în locul unora serioase, care l-ar iubi fără să îl critice. Chiar dacă s-ar fi căsătorit cu Jordan - ceea ce nu avea să se întâmple - ar fi înșelat-o fără milă. Ea era sortită cel puțin decepțiilor. Iar cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
din toate punctele de vedere, mai puțin cu numele. Era ceva în felul lui Geneviève care te făcea să o respecți imediat. M-am gândit la avertismentul pe care de-abia mi-l dăduse și m-am dat înapoi un pic. Speram, în numele lui Dumnezeu, ca Geneviève să nu afle vreodată cine era cu adevărat responsabil de acel articol. Eram sigură că mânia ei ar fi fost imensă. Capitolul 22tc " Capitolul 22" — Sam, dragă! sări Baby pe mine ca o pasăre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Sir Richard s-a uitat împrejur imediat. —Shaw, a spus cu voce joasă, adună-i pe clienți și du-i în salon. Servește-i cu niște coniac, ca un băiat bun ce ești. Spune-le că el a băut un pic cam mult. Se întâmplă tot timpul. Ce naiba a luat? a explodat Marcus Samson. Parcă ar fi fost otrăvit. Pantofii lui James se loveau de podea, pradă convulsiilor. Și-a deschis gura pentru a voma și am văzut cu oroare că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
S-a așezat pe unul dintre scaunele din jurul mesei din bucătărie și mi-a arătat către un altul. Am dat din cap. Era o cafetieră pe masă, pe jumătate plină cu o cafea neagră parfumată. Suki și-a turnat un pic. — Vrei niște cafea, Sam? Bells? — Am luat deja, a răspuns Belinda cu gura plină de fructe. —Sunteți singure? am întrebat. Suki, nedumerită, a dat din cap în semn că da. — Doamna Hermesetas vine doar dimineața. —Bine, am zis. Deoarece vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

și cu comandanta unității de pionieri, după gemetele muzicuței mele. Celălalt moșneag ascultă orbul, cu capul aplecat, sprijinit în mâini, cufundat în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei cârciumi, sacadate, monotone, un fel de picuri ai unei ploi dintr-un început de primăvară, de cândva, dintr-o noapte pierdută... Mă fascinează moșul în manta de milițian. L-am trecut de mult în galeria mea de personaje ale Bulevardului. Voiam, în primii ani de după studenție, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
rare, te părăsesc ele. Fug din tine, scârbite, ușor mâhnite de neputința de a le urma, de a le cinsti cum se cuvine. Așa cum a plecat fumatul. Eram un înrăit al fumatului. Dar fără nici un deliciu, fără nici un meșteșug, fără pic de bucurie. Fumam cu gesturi automate, inconștient și într-o prostie deplină. Încercasem de nenumărate ori să renunț la fumat. Mai la insistențele celor care țineau la mine, mai din rușine (un bătrân îmi vânduse un „bilet în plus“ la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
nu-i chiar așa. Este această frică de mine însumi. Cât voi rezista? Ce se va întâmpla dacă iarăși beau? Scriu toate acestea oarecum „la rece“. Îmi analizez gândurile, trăirile ca pe ale unui altuia. Fără rușine. Doar cu un pic de dispreț. Nu mi-e rușine să recunosc că am băut. După cum nu-mi era rușine - dar atunci nu mai știam ce-i cu mine - să ies beat în lume. Să mă duc beat de dimineață la serviciu, să discut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

de naștere a tatei și am preferat să ies să mă aerisesc olecuță. Am Înghițit În sec. — Dar ce se Întîmplă? — Habar n-am. Noaptea trecută, sora mea Bea s-a Întors foarte tîrziu. Tata o aștepta treaz și un pic cu gărgăuni la cap, ca-ntotdeauna. Ea a refuzat să spună de unde venea și cu cine fusese, iar pe tata l-au apucat toate pandaliile. PÎnă la patru dimineața a tot zbierat la ea, făcînd-o de la tîrfă În sus și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Apoi, dădaca Înconjură cu brațele umerii fetei și o călăuzi spre pragul unui coridor În care dispărură amîndouă. Julián Își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. — Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un pic țăcănită. Își petrece toată ziulica citind. Hai, vino, vreau să-ți arăt capela din pivniță. Bucătăresele spun că e vrăjită. Julián Îl urmă, ascultător, pe băiat, Însă pămîntul Îi fugea de sub picioare. Pentru prima oară de cînd urcase În Mercedes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]