10,156 matches
-
fluturii pe care-i va zămisli. Incidentul de la care a pornit a fost destul de banal. Pe caprifoiul ce atârna pe speteaza sculptată a unei bănci din fața intrării principale, Îngerul meu păzitor (ale cărui aripi seamănă cu cele ale arhanghelului Gavril pictat de Fra Angelico, exceptând purgatoriul florentin) mi-a arătat un vizitator de elită, o vietate splendidă, galben-pal cu pete negre, cu franjuri albastre și câte o bulină de cinabru deasupra fiecărei cozi negre tivite cu roșu de crom. În timp ce examina
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lucrările din cea de-a doua jumătate a secolului - Istoria Naturală a fluturilor de zi și de noapte din Anglia, a lui Newman, Die Gross-Schemetterlinge Europas a lui Hofmann, Memoriile marelui duce Nikolai Mihailovici despre lepidopterele asiatice (cu figuri superbe pictate de Kavrigin, RÎbakov, Lang), uluitoarea lucrare a lui Scudder despre Fluturii din Noua Anglie. Privind În urmă, vara anului 1905 - deși În multe privințe e foarte vie În amintirea mea - nu este Însuflețită de nici o zbatere rapidă și de nici o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
roșii și verzi. În 1919, au venit bolșevicii, i-au stins luminițele și Lenski a fugit În Franța; ultima oară când am auzit de el era În anii douăzeci, când se spunea că Își câștigă cu greu existența pe Riviera, pictând peisaje pe scoici și pietre. Nu știu - și prefer să nu-mi imaginez - ce s-a Întâmplat cu el În timpul invaziei naziste În Franța. În ciuda câtorva dintre ciudățeniile lui, Lenski era cu adevărat o ființă omenească foarte pură, foarte cumsecade
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
art din cristal sau piatră cu vinișoare, la modă pe atunci; sclipitoarele fotografii de familie; imensul Perugino aflat sub o lumină blândă; uleiurile olandeze mici, strălucitoare ca mierea; și chiar deasupra biroului, portretul pastel, ca un abur trandafiriu, al mamei, pictat de Bakst: artistul Îi desenase fața În trei sferturi, scoțându-i minunat În evidență trăsăturile delicate - bolta părului cenușiu (Încărunțise la douăzeci și ceva de ani), arcuirea pură a frunții, ochii albaștri și blânzi, grațioasa linie a cefei. Când Îl
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Câțiva ani mai târziu, Îmi amintesc că am văzut În mahalaua mizeră a unui oraș străin, un gard ale cărui scânduri fuseseră aduse din alt loc unde mai fuseseră folosite, pare-se, la Îngrădirea unui circ ambulant. Pe el fuseseră pictate animale, În scop publicitar dar cel care scosese scândurile și apoi le alăturase din nou, trebuie să fi fost orb sau nebun, căci acum gardul Înfățișa doar părți disparate de animale (mai mult, unele din ele erau cu susul În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fost de pildă oribila muzică a unei flașnete. Pe undeva, pe lângă grajduri, un bătrân vagabond Învârtea manivela și, marcat de impresii mai directe din anii anteriori, Îl vedeam În minte din locul În care eram cocoțat. Pe instrumentul lui erau pictați un fel de țărani balcanici dansând printre niște sălcii palmoide. Din când În când, muta manivela dintr-o mână În cealaltă. Vedeam jerseul și fusta maimuțicii chele, zgarda, rosătura de pe gât, lanțul pe care Îl smucea ori de câte ori omul trăgea de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se va descleșta din teribila sa muțenie, își va relua uneltele artei sale. Filmul se încheie prin explozia de culoare a câtorva dintre principalele tablouri ale pictorului. „Nu vreau să-i sperii pe oameni” - răspunde Rubliov când îi cere să picteze o „Judecată de apoi”. Preeminența liniei curbe în siluetele sale ondulate cu infinită blândețe, umanitatea profundă, uneori terorizată, alteori împăcată cu sine, a chipurilor sale de sfinți, delicatețea tonurilor cromatice ne arată că pictorul s-a ținut de cuvânt, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mea. Am văzut o frumusețe de pictură. În pridvor, pe partea de răsărit a bisericii este pictată hartă României în toată splendoarea ei. Sunt punctate județele țării cu biserici și chipul Sfintei Cruci. în partea de sus, pe hartă, este pictată icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe. De o frumusețe uimitoare și conturată cu steagul tricolor. Sub ea scrie: „Maica Domnului, Ocrotitoarea României”. Apoi vezi pictați înaintașii noștri sfinți: Sf. Daniil Sihastru, Sf. Ioan Iacob Românul, Ștefan cel Mare și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Maica Domnului, Ocrotitoarea României”. Apoi vezi pictați înaintașii noștri sfinți: Sf. Daniil Sihastru, Sf. Ioan Iacob Românul, Ștefan cel Mare și Sfânt, Constantin Brâncoveanu cu fiii lui și sfetnicul, Sf. Ioan de la Suceava și alții. Pe peretele dinspre asfințit sunt pictați Patriarhii noștri Români care au stat în fruntea Bisericii, conducând mai departe credință Ortodoxă. Ei sunt: Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marină, Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu. Privind și admirând, iată, se deschide o ușă. Intra părintele superior Arhim. Ieronim
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mică gustare. Apoi ieșim în curtea bisericii și mergem în spatele ei. în spatele bisericii sunt multe de văzut dar ne oprim la cele trei colibe. Le privim de pe alee, de lângă gardul protector. De la o distanță de vreo 7 m. Este pictat pe fiecare câte ceva. Dar pe cea din mijloc este Domnul cu cei trei ucenici. Domnul este schimbat cu totul în alb iar ucenicii sunt plecați cu fetele la pământ. Cele trei colibe de pe Muntele Tabor, care se află în spatele bisericii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
aducă rămășițele pământești de la Istambul și să le înmormânteze creștinește, fiica sa, care se salvase în acest sat unde era cunoscută ca „Domniță”, fiică de domnitor, a construit o biserică mică din piatră și cărămidă, cu catapeteasmă de cărămidă și pictată în interior. De la denumirea fiicei de Domnitor, care a ctitorit biserica a fost numit „satul Domniței” iar apoi a fost înregistrat cu acest nume și satul și comuna, care aparținea de plasa Boldu, din județul Râmnicul Sărat. „Domnițenii” îi porecleau
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ca o amintire a unui mare talent exersat în corpul meu, în nervii mei. Această senzație poate să fie numai o dorință obscură să-l aduc în viață pe tatăl meu, prin acești pictori străluciți, care au scris și au pictat unind aceste arte până la confundare. Să-l înviez în câteva clipe prin magia artei prin care se poate realiza TOT. 20 aprilie Fiecare carte scrisă devine o nouă imagine a singurătății, a lumii memoriei mele. Dar și a realității lumii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
având ca inimă fierbinte chiar nisipul deșertului. Ceea ce Moravia aprecia cel mai mult la un scriitor era acel „tasso di vitalità”, cotă de vitalitate, creând fericita expresie, scriind despre Picasso: „Egli dipinge la propria vitalità”. Îmi place această idee: a picta sau a scrie propria vitalitate. Un arsenal inepuizabil, îmi place să cred. Seara auzim la TV comentarii despre blocada împotriva Irakului. Ipocrizia statelor europene e mare, fiind și ele interesate de zăcămintele petroliere din Irak, ca și America. O lăcomie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru mine. Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru pace. Discursul său a fost bun, dar putea să fie și mai nuanțat, și prin asta complex. Am visat-o pe Eva Bonnier - eram pe un vapor și îmi arăta o icoană pictată de ea, în partea de sus era aur. În aceeași zi am primit Argo 3 de la Alexandru Lungu, cu poeme și trei desene de mine, bucurie nouă! Iulie Zile grele, tipice pentru vară - un val de căldură neașteptat s-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
citind o carte de studii matematice, pregătindu-se pentru o plimbare pe lac și apoi pentru o plimbare în pădure, ca să culeagă fragi! Am râs, frica intrase și în mine, căpătând forme de demoni, asta se cheamă în suedeză a picta draci pe pereți! 16 august. Am împlinit cincizeci și doi de ani. Am primit flori și felicitări de la prieteni. Dar n-am scris nimic în jurnal. Moartea lui Lionel m-a îndepărtat parcă de irealitate. Cărțile au amuțit, nu le
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
citindu-i-le pentru a auzi cum sună în românește, poeme amintind prin tonuri subterane ceva din durerea după scufundarea vasului Estonia: Calul de lemn M-am născut în enoria Mora în anul 1940. În satul Bergkarlas, unde am fost pictat în roșu de trandafir. Mulți m-au călărit. Multe căruțe am tras. Cel mai mult am stat sub birou gândindu-mă la copiii care s-au înecat. Limba Nu numai scriitorul clasic, suitor pe iambii versului, nu numai modernistul stârnitor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Am împlinit cincizeci și patru de ani. M-am trezit uimită de visul de azi-noapte: un tânăr negru, cu un trandafir roșu, se uita la mine zâmbitor! Era o bucurie în ființa lui și o așteptare erotică. Un tablou vivant, pictat de zeul somnului chiar pentru mine! Visul m-a consolat de faptul că n-am primit nici un semn de viață de la Eva (Bonnier) în legătură cu cartea mea de nuvele. M-am tot gândit dacă nu cumva „suedeza” mea e prea rudimentară
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bine știm că Jeschou, rabbuni, nu era acel Kristus blond cu ochi albaștri, cum se încăpățânează lumea din Vest să ni-l prezinte, ci „un om al durerii”, cu fața mai mult sau mai puțin frumoasă, exact așa cum l-au pictat Rembrandt sau El Greco. Am aflat cu durere că poetul Marin Sorescu a murit, fiind înmormântat chiar în ziua Premiului Nobel. Ironie a sorții. Eram încă la liceu când Marin mi-a publicat un grupaj de poeme în revista nou înființată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tainelor amorului. Interpreții, de religii diferite, musulmani, evrei, creștini, s-au unit în final cu dăruire, într-o rugă comună. De altfel, la această cutezanță de succes a celor patru români, sau alăturat alți sufletiști, tot români, unii concepând și pictând decoruri, alții asigurând sonorizarea, iar câțiva la acompaniamentul muzical, împlinindu-și, astfel, un proiect comun. Demersul lor m-a impresionat atât de mult, încât am studiat caseta ca să pot populariza impresiile, sincer menționând că este, într-adevăr, un fapt remarcabil
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pălărie de stuf. Rușine mare. Obișnuiam să mă duc de multe ori, seara, la un restaurant-grădină de vară a unui evreu, grădină intrată în obișnuința lumii "La Abrumcic". Alături de cei câțiva copaci vii mai erau și câțiva de natură statică pictați pe copertine. Abrumcic bătrânul avea un fecior, Ițic, care învârtea toată afacerea și două fete care serveau la masă. Fripturi de tot felul, mici, cârnați cu usturoi, fudulii, în fine, tot ce-ți dorea suflețelul dacă te ținea portofelul. Aici
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de aici că ăștia mă bagă la pușcărie! Secretele se așezau cărămidă de cărămidă în jurul nostru, o conspirație a nespusului cu cea a neaflatului. Au trecut anii. Tata se așezase cu tot cu veșnicile sale suferinți trupești într-un disconfort septuagenar. Pedala, picta, așeza pe polița bibliotecii cărțile interzise altă dată, cânta popește, prepara copii la vioară și citire pe știme, cupletea á la Tănase și avea un chef nebun de călătorii. Am fost la Sihastrul Buciumenilor. Mirosea a ploaie și a curcubeu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
foarte urgentă. Purta numele de propagandă vizuală și era în exclusivitate sarcina mea. Economisisem o parte din banii din încasările de la baluri după terminarea igienizării și dotării cu bănci a căminului cultural. O parte din panouri le-am scris și pictat eu, dar pentru cele din centrul comunei am adus un pictor de la o fabrică din oraș, care a stat ziua și noaptea să câștige un ban în plus pentru el și familia sa. Își adusese fetița, care avea aceeași vârstă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
gândesc la confabulația care se identifică, direct, cu cotidianul. Când cel din urmă bețivan spune, la crâșmă, înduioșat, că viața lui este un roman, chiar dacă nici el nu crede, are dreptate. * Ninsoarea a transformat peisajul într-un tablou care pare pictat cu meticulozitate, peisaj straniu, un Maagrite, în care prezența este lipsă, iar absența un personaj extravagant, tocmai plecat, sau pe cale de a-și face apariția. Lângă masa la care scriu se află un bătrân gramofon, dezarticulat. Discul verde, mat, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
scriu se află un bătrân gramofon, dezarticulat. Discul verde, mat, pe care o placă de ebonit, într-un plic original îngălbenit, "Columbia New Process Record", cuprinde melodii gâfâite, probabil scâlciate de folosință îndelungată, cu două persoane idilice, un bunic jovial, pictat cu stângăcie, alături de o consoartă cu păr alb și ochelari, împletind ceva. Pe o parte "Cătănie", cântat de I. Corescu, "acomp. de orch. Ardeleneasca, Roumanian". Bătrânii, fără îndoială, ascultă "Cătănie", cu ochii și urechile îndreptate către enorma pâlnie. Pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
amintiri despre pentru care merită trăită o viață; și câteva grațioase figurine încrustate în elegant filigran. Aș pune și vreo două flori uscate, câteva imagini despre niște peisaje pe care (fiindcă aș fi vrut să fiu pictor) le-aș fi pictat... Și o noapte cu lună pe malul Prahovei. Ții minte? Ar mai fi, sigur, câte ceva... Dar, "ceva nu-i bine aici pe pământ", vorba lui Bacovia... Și i-aș da drumul lăzii pe Apa Sâmbetei... Generațiile noastre meritau alte amintiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]