14,398 matches
-
valabilitatea acestor opere și după dispariția regimului comunist, în timp ce „însăilările” scriitorilor basarabeni nu au rezistat, după ’89, nici etic, nici estetic. noiembrie, 1995 Ratarea libertății Marile dezamăgiri pe care le recoltăm în anii din urmă, ca niște brancardieri ai iluziilor pierdute (răpuse), au - cântărite cu luciditate și onestitate - o cauzalitate precisă. Judecând fără parti-pris faptele și evenimentele în care am fost implicați cu toții, vom vedea că la inhibanta și dezarmanta exclamație „Nu s-a schimbat nimic, totul a rămas pe vechi
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
al bătrâneții. Erou dintr-o saga nordică, fascinat de spiritul germanic și de severa lui geometrie, el extinde sentimentul sfârșitului individual la nivelul unei Întregi culturi și al unei Întregi civilizații. N-are importanță cum, știu că viața mea e pierdută. Literatura franceză e sfârșită, la fel ca și Întreaga literatură În general În lume, ca toată arta și toată creația. Umanitatea e bătrână și se grăbește să-și pregătească sfârșitul Într-un furnicar sau Într-un stup. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
identificabil - autoportretul. Mitul oglinzii guvernează În mod autoritar toate Încercările autoportretului de a-și depăși condiția de simplă reflectare a unei existențe care simte nevoia să se comunice. Autoportretul e „un mimesis fără iluzie”21, o reîntoarcere spre spațiul adamic, pierdut, spre o matrice demult părăsită. Întreaga artă a scriitorului va consta, așadar, din umplerea unui gol, din crearea senzației că miracolul existenței primare, ideale și fantasmatice poate fi recuperat. Că, mai mult, el poate fi echivalat, pe anumite porțiuni, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
recriminări profilactice Își găsesc În jurnalul intim - adevărată canapea a psihanalistului avant la lettre - locul ideal de desfășurare. Cu atât mai mult cu cât perceperea lor, declanșarea se produc În afara câmpului de bătălie. Jurnalul intim reface, În scris, chiar bătăliile pierdute, pregătind variante de interpretare ale evenimentelor care deja formează istoria. Istoria unui eu, a unei vieți, a unei pasiuni. Pe lângă acestea, ca orice discurs biografic, jurnalul intim are o funcție etică. O funcție lămuritoare. El nu „povestește” doar pentru plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
liniștitoare. Analizând informațiile care ajungeau cu greu în Bucureștiul ocupat, Stere deplângea lașitatea guvernului de la Iași, care trimitea trupe "nu pentru realizarea revendicărilor naționale românești, ci numai ca un factor al războiului civil din Rusia". Părea deja o șansă istorică pierdută 101 sau poate chiar o acțiune în folosul Ucrainei 102. Ministrul Mârzescu se arăta, până la urmă, mulțumit de energicele măsuri ale cabinetului Brătianu, care trimisese peste Prut nu doar armata, ci și un număr considerabil de preoți, învățători, agronomi și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
invocate, nu neapărat înțelese; căci ele nu descriu, ci sunt lumea la care fac referire. "Democrația", de exemplu, nu este prezentată aici ca un sistem politic funcțional, ci mai curând ca reper care precede și urmează comunismului: o entitate cândva pierdută și apoi recâștigată. Ca urmare, o comparație mai puțin superficială între cei doi termeni, democrație versus totalitarism este dificil de realizat. Povestitorul însuși nu pare să fi fost foarte preocupat de această idee, iar cititorii săi nu erau ajutați să
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ei: "noi o vedeam ca [pe] prelungire a vacanței. Dar după aceea simțeai [că e neplăcut], mai ales în condițiile în care se mai terminau și orele la ora cinci fără douăzeci [după-amiaza] și mai aveai și de recuperat [lecțiile pierdute], era jale ce se întâmpla [...]. Se muncea destul de mult. [Culegeam] cartofi și porumb [...], era frig [...]. Era destul de neplăcut" (L.B.). Pe măsură ce se îndepărtau de copilărie, elevii simțeau mai clar inconvenientele: "la liceu, începeam cu vreo trei săptămâni de practică agricolă. Destul de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să aibă înțeles, trebuie să uităm o mare parte din ce am văzut [...]. Iar amintirile distanțate de schemele de gândire prezente, precum experiențele senzoriale vii din copilărie sau cele fără consecințe curente, precum depășitele lecții de școală, sunt cu adevărat pierdute, fără nici o posibilitate de a mai fi recuperate" (Ibidem, p. 237, p. 243). 48 Paul Ricoeur, op. cit., pp. 479-483. 49 David Lowenthal, op. cit., p. 229. 50 Paul Ricoeur, op. cit., pp. 116-119. 51 "Multe cercetări ale memoriilor colective comit o tentantă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
suficiente resurse pentru ilustrarea ei (Ibidem, pp. 429-430). 168 Ansamblul este format din trei cruci uriașe din beton, lângă care se află o imensă statuie feminină și o hartă a "României mari" (ambele din bronz), pe care sunt marcate teritoriile pierdute după cel de-al doilea război mondial. Pe lângă previzibila simbolistică ortodoxă și națională, se poate distinge un mesaj revendicativ foarte explicit: pe hartă inscripționată cu anul 1994 se poate identifica figura lui Ion Antonescu, orientându-și ostașii spre Prut. În
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a întâmplărilor povestite. Ele aparțin mai curând adulților de acum, decât copiilor de atunci. Dintre volumele special dedicate acestei teme, le amintim doar pe cele publicate împreună de Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, și Ioan Stanomir ( În căutarea comunismului pierdut, Editura Paralela 45, Pitești/București, 2001; Explorări în comunismul românesc, vol. I-II, Editura Polirom, Iași, 2004-2005) sau de Călin Andrei Mihăilescu (coord.), Cum era? Cam așa... Amintiri din anii comunismului românesc, Editura Curtea Veche, București, 2006. 4 La sfârșitul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
vom reproduce aici decât inițialele lor. 5 Specificul socio-cultural al unor astfel de comunități, precum și modul lor de relaționare cu instituția de învățământ au fost prezentate în consistente studii de sociologia școlii, dintre care amintim doar câteva: Adrian Neculau, Memoria pierdută. Eseuri de psihologia schimbării, Editura Polirom, Iași, 1999, pp. 15-24; Adrian Neculau, Gilles Ferréol, Aspecte psihosociale ale sărăciei, Editura Polirom, Iași, 1999, pp. 29-30, 46-48; Adrian Miroiu (coord.), Învățământul românesc astăzi. Studiu de diagnoză, Editura Polirom, Iași, 1998, pp. 30-32
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cunoscute cazuri de fraudare școlară și intelectuală au fost, până la urmă, chiar soții Ceaușescu. 139 Amintirile despre viața de pionier abundă în fragmentele de amintiri publicate (vezi, de exemplu Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, pp. 309-310, 323-324; Mărturii orale. Bucureștenii și anii '80, pp. 254-256; Corneliu Dragomir, Rememorări ale vieții cotidiene din timpul comunismului într-un oraș provincial. Studiu de caz: Drobeta Turnu Severin, Editura Lumen, Iași, 2009, pp. 86-87). 140 Excluderea pe criterii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
vezi Zoltán Rostás, Florentina Țone, op. cit., p. 11. 150 "Am avut, totuși, profesori cumsecade, bieții oameni își făceau datoriile politice convențional, uneori în silă", își amintea, altcineva, în 2001 (Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, p. 311). Uneori, dascălii se revoltau, nemulțumirile lor rămânând și în amintirile unei simple femei de serviciu: "mai ales ăi de română, că [...] făceau analiză gramaticală pe texte din ălea, Partidul înflorește țara [...]. Se punea întrebarea: Cine înflorește țara ? și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
numai sporadic din 1929 până în 1949; din 1939 îi lipsiseră documentele pe care trebuise să le abandoneze în Elveția odată cu izbucnirea războiului. Apoi, la începutul lui 1949, o surpriză: cufărul plin cu documente vechi a sosit de la Lausanne conținând manuscrisul pierdut al Memoriilor lui Hadrian. Kayaloff, un înger sub forma lui Hermes, își ținuse promisiunea. Ele au ajuns pe 24 ianuarie 1949. Yourcenar era emoționată și a petrecut multe luni recitindu-le și reconstituindu-le semnificația. Ele au trezit demonul creației
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Se instituie protectoratul francez asupra Marocului France, Les Dieux ont soif; Claudel, L'Annonce fait a Marie 1914 Izbucnește primul război mondial, Jaurés este asasinat; se deschide Canalul Panama. Pequy este ucis în bătălia de la Marne Proust, În căutarea timpului pierdut; Gide, Le caves du Vatican; Joyce, Oamenii din Dublin; Husserl, Idei; Matisse pictează 1915 Bătălii înverșunate pe teritoriul francez Remy de Gourmont moare la Paris 1917 Declarația Balfour. Revoluția din Rusia Appolinaire, Les Mamelles de Tirésias 1919 Tratatul de la Versailles
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
modul intim de gândire a subiectului; la acest capitol, lui Victor Șklovski îi revine meritul de a fi pus sub semnul întrebării, vorbind "Despre repetarea formelor vechi", noutatea compozițională și structurală a unor romane precum Ulise sau În căutarea timpului pierdut, ambele dovedind, la o lectură atentă, filiații cu predecesorul Tristram Shandy. Nu întotdeauna vechiul moare în parodie. Uneori, ca în utopia lui Cyrano de Bergerac din 1650, Altă lume, al cărei erou "zboară în lună cu ajutorul rachetelor", "parodia anticipează realizarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de un paradox: corpusurile teoretice care conțin evidente încercări de definire, note sumare sau excursuri enumerative cu privire la parodie fac referire, în suficient de multe cazuri încât să se erijeze într-o cvasi-regulă, fie la opere astăzi în întregime sau parțial pierdute, fie la autori despre care documentaristica literară nu comunică prea multe. Dispariția, de-a lungul timpului, a celor dintâi parodii menționate de Aristotel în Poetica, care nu au mai trecut bariera temporală spre a fi incluse într-o istorie literară
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Cezar, pe-un astfel de Nero admiră/ Roma"). Acestea îi oferă naratorului prilejul să fie martor și la repudierea generalizată a lui Claudius de către zei, întruchipată, se pare, prin intertext cu un vers din tragedia lui Euripide 148, Cresphontes, astăzi pierdută: "În ce-l privește pe Claudius însă, toate porunciră-ntr-un glas: Voi cu urale, cu chiot să-l scoateți din casă". În plus, pedeapsa ieșirii sale din acestă lume comportă o doză de umilință ce atinge grotescul, reușind, doar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
e.n.) este cel care, se pare, a introdus primul titlul sub care lucrarea circulă și astăzi; în privința episodului care ar putea descrie evenimentele trebuind să susțină o asemenea metamorfoză, se crede că s-ar fi încadrat în acele fragmente astăzi pierdute, dar că "prefacerea în dovleac" ar parodia "prefacerea în zeu" (apotheosis), oficial declarată 159. Un interesant și problematic gen de parodie mixtă, net diferit ca formulă de parodia cultivată de moderni și postmoderni, cel mai adesea directă, adresată ori îndreptată
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fiind sorgintea lui erudită. O dată încheiat episodul călătoriei pe mare printr-un "armistițiu" între "părțile beligerante", Eumolpus, sub directa îndrumare a lui Bachus, compune ad hoc și nu se poate stăpâni să nu recite o elegie. Pentru început, deplânge pletele pierdute folosind un limbaj ce ironizează filozofica tentație de a pune semnul echivalenței între vârstele omului și anotimpuri ("Pletele, singura noastră podoabă frumoasă, căzură;/ Iarna cea tristă răpi primăvăraticul păr"), continuă cu o alăturare din cele mai neașteptate comparații ("Sărmanule, odată
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
356: ea s-a produs prin publicarea unei versiuni ulterioare, Vineri sau viața sălbatică ("Micul Vineri", cum îl numea autorul însuși), adresată (din plăcere ludică!, de altfel romanul are toate semnele maturității) copiilor și adolescenților, lectura ca recuperare a copilăriei pierdute. Să amintim că Defoe, încântat de priza la public de care s-a bucurat personajul său, a scris, în 1720, The Farther Adventures of Robinson Crusoe, urmată (de ce nu?) de "o carte de meditații pe teme religioase și sociale" (după
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
bazându-se pe Protreptikos pros Ellenas (Exortația către greci), 10, 100, 4, unde alexandrinul nu intenționa furnizarea unei judecăți de evaluare asupra serviciului militar, ci numai sublinierea faptului că plecând de la condiția de viață și de la meseria exercitată nu trebuie pierdută sintonia cu Dumnezeu. Serviciul militar nu era văzut ca o îndatorire a cetățeanului, ci o activitate profesională egală celorlalte două meserii cunoscute, precum cea a agricultorului și cea a marinarului. Clement cunoaște sau cel puțin ia în considerație numai cazul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
deschis. Într-adevăr, aceștia din urmă, riscând victoria cu mari pierderi de oameni și bani, au avantajat dușmanul, astfel încât nu le-a folosit la nimic faptul că au învins; iar, învingătorii au trăit aceiași neliniște specifică celor învinși pentru soldații pierduți și pentru tezaurul epuizat. Pe de altă parte, nu li se dă șansa de a se bucura de gloria armelor, deoarece o parte însemnată revine soldaților căzuți în luptă care, învinși fizic, rămân neînvinși în sufletul lor. În realitate, chiar dacă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păgâni din Iliria și din Moesia, cu sprijinul cărora îl învinsese pe regele Narses (293-302), sperând să obțină victorii răsunătoare pentru a-și mări prestigiul și a-i ironiza pe vlăguiții soldați creștini din Orientul Mijlociu, cu care întreprinsese prima campanie (pierdută) împotriva perșilor (296). Nu era entuziasmat de dânșii pentru că, în vreme de război, în loc să meargă să lupte, își puneau diferite chestiuni de ordin moral și religios, care, în ochii păgânilor, căpătau forme de lașitate și de absență a virtuților războinice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ar asculta sau nu ar auzi ce li se spune. De cele mai multe ori nu respectă exact instrucțiunile. De regulă, copiii hiperactivi evită activitățile care necesită autoexigență, efort mental sau capacități organizatoare. Deprinderile de lucru sunt adesea dezordonate, dezorganizate, iar materialele pierdute, Împrăștiate sau mânuite neglijent. În timpul activităților, acești copii sunt ușor de distras de stimulii irelevanți și Întrerup frecvent sarcinile pentru a se ocupa de evenimente banale, care sunt uzuale și ușor de ignorat de ceilalți. Sunt uituci, par În continuă
INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena MATRAN, Ana ONOFREI, Angelica MATRAN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2186]