7,848 matches
-
templelor, profilate pe albastrul adânc al cerului, măgă rușii alburii, semeția zeilor de piatră. Într-un an, am văzut Moscova, Sankt Petersburg, clădirea strălucitoare a Ermi ta jului, atât de europeană ca arhitectură, și comorile dină untrul ei, țin minte plimbarea cu vaporul pe Neva. Ce să-ți spun despre Italia? — Oprește-te puțin! am dat din nou să-i domolesc ritmul trecerii prin lume. Hai, măcar în Italia să zăbovim un pic! — Epoca mea de creație a început la Roma
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
contrazic până în pânzele albe. Asta mă dis trează grozav, dar pe ceilalți îi enervează. — Care e ocupația ta preferată? am continuat seria întrebărilor. — Ador să pictez ascultând muzică. Așa se nasc pe pânze visele mele. Tu ce alegi? Scrisul și plimbarea. Nu pricep. Sunt două lucruri diferite, se încețoșă Ioana. — Nicidecum. Mă plimb cu gândul pe foaia albă pe care scriu, uneori ajung în ținuturi necunoscute, alteori mă întorc nostalgică în locurile de demult. Care e visul tău de fericire? — Să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vis, că nu-l cunoșteau mai deloc pe Ceasornicar. Și doar venise de zeci de ani în târg; se bucuraseră, atunci, că aveau un meșter de ornice; știa să repare și cutii muzicale. Cel venit, burlac, nu ieșea niciodată la plimbare, nu mergea la birt, la tutungerie, la nunți, la popicărie ori la înmormântări. Când - într-un târziu - își luase nevastă, se știe cum se isprăvise povestea. Din zori până-n seară, meșterea arcuri și rotițe; în răstimpuri, ieșea în curte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
-l doresc foarte mult. Dar în situația în care mă aflu va fi imposibil. Bine că nu sunt însurat, ar fi fost un dezastru. Așa mă pot ascunde mai ușor. Dar trebuie să închei, lumea a început să iasă la plimbarea de seară. O să continui în altă zi. Cred că a trecut o săptămână de când am început scrisoarea. Aș fi continuat-o încă de alaltăieri, dar nu am putut din pricina vântului, cred că ți-ai închipuit. Șuieră înfiorător. Interesant e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
aflat sub frunză, nu le ploua, nu le ningea și nici nu erau atinse de ironia celor certați cu cerințele școlii. Preocuparea lor de bază era totuși învățătura. Mama Inei le spunea adesea fetelor: - Mai ieșiți și voi la o plimbare, la un spectacol, la o chermesă, ce Dumnezeu, parcă vă pregătiți pentru mănăstire. - Și așa, doamnă Clemansa, nu ne ajunge timpul, dacă am mai merge și la petreceri sau plimbări ar însemna că în catalog, în dreptul nostru, ar apărea toată scara
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Inei le spunea adesea fetelor: - Mai ieșiți și voi la o plimbare, la un spectacol, la o chermesă, ce Dumnezeu, parcă vă pregătiți pentru mănăstire. - Și așa, doamnă Clemansa, nu ne ajunge timpul, dacă am mai merge și la petreceri sau plimbări ar însemna că în catalog, în dreptul nostru, ar apărea toată scara durității..., cine știe? La asemenea argumente, aceasta părăsea camera, dar după scurt timp se întorcea cu două farfurioare pe care trona câte o prăjiturică. Fetele se uitau una la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
oraș străin, fetele au parcurs cei doi ani de școală mereu cu dorul de casă. Dacă n-ar fi fost programa încărcată a școlii sanitare, practica în clinici și spitale, cei doi ani ar fi putut fi asemuiți cu o plimbare nocturnă pe un bulevard plin de castani înfloriți. Timpul însă trecea, depănându-și zilele fără întrerupere, ignorând grijile mărunte ale muritorilor de rând. Ina și Olga știau un singur lucru: trebuia să dovedească părinților, dar în primul lor înseși, că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
încă de pe atunci, de a se afla în compania uneia dintre ele, îl urmărea ca o umbră. Șantierul însă îi mânca aproape tot timpul. Doar la capătul săptămânii ar fi putut petrece o oră la o cafea sau la o plimbare pe bulevardul rezervat promenadelor, cu o domnișoară. Își amintea, nu fără o notă de regret, că dăduse dovadă de o ușoară impolitețe față de Ina pe care o văzuse doar pentru câteva minute, atunci, în salon, când venise să-i schimbe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că se accepta cum arată, și ieși. * Întâlnirea decurse sub auspiciile cele mai favorabile. Zeii cei buni îl însoțiră cu tot cortegiul și-l ajutară să-i mai smulgă acestei domnișoare încă o promisiune: de a întreprinde duminica viitoare o plimbare prin grădina publică. Cei doi discutară despre toate și despre nimic. Ce teme majore puteau să abordeze la o primă întâlnire? Important era că Olga acceptase să-l reîntâlnească. Îl ascultase cu o atenție bine simulată cu câtă pasiune își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
el Inei să-și facă toate calculele ca să nu greșească rezultatul, gândi Alex. Trecură cele două săptămâni de grație și Ina încă nu-i dăduse lui Alex răspunsul așteptat. Cum urma o duminică, Alex o invită pe Ina la o plimbare prin oraș, apoi la un film în mare vogă la acea dată. Văzură împreună filmul absenți, altele fiind gândurile lor. Dacă cineva i-ar fi întrebat la părăsirea sălii titlul peliculei vizionate, nici unul dintre ei n-ar fi fost în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe Man diargues, Jean Paul, Hoffmann, Tieck, Nerval, Novalis, la puncte pe Kafka și prin abandon (în runda a șaisprezecea) pe Dimov. Fiecare carte pe care o citeam pe atunci era o halteră ridicată, fiecare poem era un extensor, orice plimbare - un șir lung de flotări, orice privire (cum priveam pe-atunci un capac de stilou sau o ascuțitoare de pe masă atât de intens și de impersonal încât totul dispărea îm prejur, iar lucrurile astea se ridicau în privirea mea întregi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
copii, singur. Duminica făcea baie, se uita la „Viața satului“, Își trecea În revistă colecția de brichete, colecția de fiare de călcat, colecția de ceasuri, colecția de cutii de chibrituri și colecția de capace de bere. Nu ieșea niciodată la plimbare după amiaza, dacă era vreun meci la televizor Îl privea mâncând semințe de dovleac, iar seara se Îmbăta, strivit de singurătate, uitându-se pe fereastră până la Îndobitocire. Nu avea decât amintiri oficiale, de serviciu, nu avea pulsiuni sexuale, nu-și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lui... Nu se poate, răspunse calm Cremutius. Tiberius nu-și poate îngădui riscul ca Piso să vorbească. Nu există bogăție care să-l poată salva acum. Într-adevăr, câțiva trimiși discreți ai împăratului se duseră la agitatul senator, îi întrerupseră plimbarea, îl convinseră să ascundă documentul acela care, îi spuseră, „micșorează puterea singurului om care te poate ajuta“. Iar la sfârșit îi garantară că Tiberius avea să născocească o cale de a-l salva. Astfel, după două ședințe dramatice ale tribunalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se frământa, pradă amintirilor disperate și izbucnirilor de revoltă neputincioasă. Preceptorul Zaleucos le spuse fiilor ei: Mama voastră este cuprinsă de spaimă ori de câte ori ieșiți pe poartă. Sunteți prea neastâmpărați. Dar Gajus nu ieșea foarte des. În fiecare dimineață făcea lungi plimbări prin grădinile enorme, ce ajungeau până la râu. Mângâia florile și se gândea disperat la tatăl său. Își închipuia că-l simte, ca o adiere ce venea de foarte departe. I se părea că adierea aceea mergea alături de el, aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
interzici. După aceasta, în casa tăcută de pe malul râului prietenii începură să vină tot mai rar. Multe săli deveniră prea mari, goale și lipsite de apărare, rămânând închise săptămâni în șir, fără ca familia să aibă curaj să intre în ele. Plimbările prin grădină se transformară într-o continuă observare a tufișurilor, în discuții șoptite. Dar nu exista nici un alt loc în care Tiberius i-ar fi îngăduit familiei lui Germanicus să-și găsească odihna. Într-o dimineață, impulsivul Nero așteptă zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiului ei, Nero. Suntem la un pas de războiul civil“. Îngrozitoarea acuzație se răspândi în tot orașul. Înainte de sfârșitul acelei scurte zile de iarnă, au înțeles că erau pierduți. Fără nici o explicație, Agrippina îl trimise pe Gajus să facă o plimbare cu preceptorul Zaleucos; imediat ce fiul ei ieși, fără să ezite și fără să-și ia rămas-bun, le trimise pe fiicele ei adolescente în palatul bătrânei Antonia, mama lui Germanicus; la întoarcere, Gajus nu le mai găsi. Află însă că sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
animi“, o femeie cu suflet mare, avea să scrie succint Tacitus. Gajus simți nevoia imprudentă de a-l îmbrățișa pe ofițer, dar se stăpâni. Iar ofițerul, fără să aștepte vreun răspuns din partea lui, își continuă drumul. Gajus continua să facă plimbări. Era sfârșitul celei de-a doua ierni în casa Liviei; fusese o iarnă grea, neobișnuită, cu vânturi puternice și cu zăpadă pe muntele Soracte și pe colinele Albani, cu zăpadă și pe trandafirii din grădină, și pe acele papyri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ai încredere în ei. Au fost sclavi și îi rugau pe zei să-i elibereze dându-le moartea. Iar azi, când au puterea, trăiesc numai pentru a da satisfacție urii lor“. Cu o cordialitate neașteptată, libertul îl invită la o plimbare într-un loc extraordinar; Gajus acceptă cu un surâs blând. După puțin timp ajunseră la o stâncă ieșită în afară, aflată chiar deasupra mării. În apa albastră se vedeau vârfurile altor stânci. Libertul îl îndemnă să privească, iar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nu putea ști cu câtă ușurare erau primite vorbele ei. Gajus se ridică în picioare. Doica privi trupul lui tânăr, gol. Dintr-odată, Gajus sări jos, pe mal. Soția privea languros umerii lui puternici, șoldurile înguste, pulpele modelate de lungile plimbări călare din copilărie. El se întoarse în apa care-i ajungea până la glezne și o salută, apoi se aruncă în mare. Doica declară că soția era însărcinată, stârnind entuziasmul general. Junius Silanus le aminti senatorilor care îl felicitau că provenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plângă împreună cu el. Cu spaimă retrospectivă, Tiberius se gândea că avusese nevoie de o viață întreagă ca să înțeleagă cât de stearpă era puterea. Îl privea pe Gajus, însă acesta nu reuși nici măcar să-și miște buzele. Tiberius își continuă încet plimbarea, târându-și picioarele cu glezne umflate. Ultima noapte de august În înaltul insulei Capri, la Villa Jovis, băteau multe vânturi, care veneau noaptea de pe mare, învolburând apa în jurul stâncilor. Veni și noaptea caldă a celei de-a douăzeci și patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe câmpii întinse și pe povârnișuri. Din grajdurile imperiale ieși, cu hamuri de purpură și aur, un cal superb, nervos, cu un trup armonios și puternic, de culoarea mierii. Ofițerul spuse că de mult timp era pregătit pentru o improbabilă plimbare călare a lui Tiberius. Gajus își spuse că cel care deschisese grajdul acela avusese o premoniție. Mângâie calul, care îl privi cu ochii săi umezi și îi adulmecă mâna. Dintr-odată, cu o plăcere intensă, sări în șa. Simți freamătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era ușor, fragmentat. Ferestrele erau orientate spre răsărit, către cea dintâi licărire a zorilor. Când se trezea, știa imediat ce oră din noapte era. Curând, insomniile, căutarea liniștii, trezirea în întuneric și îndepărtarea printr-un gest a servitorilor și a paznicilor, plimbarea solitară prin galeria palatului imperial, așteptând ca Roma să se ivească din beznă, deveniră coșmarul micii armate care forma familia Caesaris. Însă bogăția nemăsurată pe care i-o oferise puterea nu punea stavilă fanteziilor înăbușite și represiunea îndurată de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ascuns-o în templu, unde a rămas, intactă, până când un arheolog norocos a descoperit-o. Capitolul IV Villa Jovis de la Capri. Dimensiunile ei erau cu adevărat imperiale. Nivelurile edificiului, până la exedra, aveau o înălțime totală de peste șaizeci de metri. Traseul plimbării zilnice a împăratului, ambulatio, măsura nouăzeci și doi de metri, a șaisprezecea parte dintr-un miliarius, mila romană, și, potrivit regulilor, permitea calculul exact al efortului fizic făcut. Însă din ziua în care Tiberius, muribund, a părăsit insula Capri, strălucitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de zece fără două minute. Prin sistemul de amplificare, comentatorul, un conducător al secțiunii științifice, le ură oaspeților bun-venit la această ciocnire experimentală și prezentă în glumă ocupanții mașinii: - Charlie și Greta, puteți să vi-i închipuiți ieșind la o plimbare cu copiii, Sean și Brigitte... În celălalt capăt al pistei, un grup mai mic de tehnicieni pregăteau motocicleta, potrivind camera de luat vederi legată de suportul ce avea să înainteze pe șine. Vizitatorii - oficiali de la minister, ingineri în siguranța circulației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
marginea drumului. Odată eliberat, porni spre parcarea unui supermarket construit pe-o punte înălțată peste autostradă. Îmi aruncă o privire binevoitoare. - Ai avut o după-amiază grea, Ballard. Cumpără-ți ceva de băut de la bar, apoi o să te duc la o plimbare cu mașina. Capitolul 15 Avea oare vreo limită ironia lui Vaughan? Când m-am întors de la bar, el stătea aplecat peste rama geamului, răsucind ultima dintre cele patru țigări de hașiș cu marfa pe care-o ținea într-o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]