7,894 matches
-
de naționalitatea și de legătura frățească cu noi, cei de dincoace de Dunăre. După două sute de ani de despărțire i-am văzut mai români decât noi, muntenii, moldovenii sau ardelenii, atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru. Poposind la vremea prânzului Într-un han, mai mult ceainărie, din nu mai știu care sat prico psit, ca mai toate, de altfel, am văzut cu emoție cum alergau spre noi femeile, bărbații și copiii, care cu ce aveau de mâncare În acea zi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atribuit, În bună parte, În cea mai mare parte, Însu șirilor mele de admirabil maître d’hôtel. Iubitele mele de odinioară vor trece cu vederea, sunt sigur, ospățuri poate mai copioase și-și vor vedea trecând anii lor grei peste prânzul lor de astăzi, cu nasul soțului vârât În lectura zia rului, dar nu vor pleca de pe această lume fără a gândi pe furiș la mesele noastre de altădată, din care amintirea lor nostalgică se mai Înfruptă Încă. Mare și decisiv
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Însuși fostul procu ror, cumnat cu eroul cel tânăr și locuind cu un etaj mai jos. — Nu Înțeleg! i-am răspuns. — Cum nu Înțelegi? — Dar dumneata Înțelegi?... Înțelegi, adică, să-i vezi pe toți ăștia trei la aceeași masă de prânz și de seară?... Să-i vezi și să nu-i crezi cum Își dau Între ei bună-diminețile cu ochii cârpiți sau cum Își doresc „somn dulce“ cu glasuri și minte confuze?... Să-i vezi cum Își așteaptă rândul la baie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca noi, bărbații, desigur, dar fără a putea, la o adică, să se măsoare cu noi când ne proțăpim În picioare la rădăcina copacului și zvârlim din noi departe, jucându-ne de-a tulumba de stropit. Într-o zi, la prânz, am ieșit din restaurantul românesc din Rue de la Michodișre (fiindcă românului i se apleacă de la o vreme de toate, de femei ca și de literatură, afară numai de ciorba de perișoare cu zeamă de varză și un ardei iute, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
90 de ani, din Roman. Împreună cu noi era și dna Roiu, o prietenă a soției. În duminica aceea Însă a venit Beldie cu mașinuța lui de douătrei locuri și ne-a luat la plimbare. Am venit pe la ora 3 după prânz și musa firii mei s-au supărat.“ C. Beldie avea prioritate În casa lui Octav Onicescu. Relatarea acestuia a continuat: „Cora Irineu, singura femeie accep tată la redacția Ideii Europene, s-a sinucis și se zicea că a făcut-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
continuat lectura Începută ieri și până spre miezul nopții am pus punct volumului Personalități la ora destăinuirilor de Victor Munteanu (Editura Fundației Culturale Cancicov, Bacău, 2012, 338 pagini). 18 iunie 2012 După un tur de forță de 5 ore, până la prânz am scris cronica la volum, iar după amiază am transferat pe format și noua carte de poezie a lui Iancu Grama, Femeia argotică din Durostor. 19 iunie 2012 Începută ezitant, am sfârșit ziua adăugând Încă un profil la Scriitori băcăuani
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
băcăuani și PB7. Pentru a-l finaliza, a trebuit să-l mai chestionez pe Ion Dinvale, discretul poet buhușean oferindu-mi toate datele cerute. 20 iunie 2012 M-am Întors la cartea lui Grama, pentru a Întocmi sumarul, dar până la prânz n-am transcris nici jumătate din titlurile poemelor, bruiat fiind de matematicianul Vasile Chiriac și de prozatorul Ioan Vicoleanu. Primul m-a solicitat să-i Înlesnesc achiziționarea de către Casa Corpului Didactic a două dintre volumele sale, iar cel de-al
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
450 lei primiți ca drept de autor, pierd 1881 lei, care Îmi vor fi opriți din bicisnica mea pensie. Timp de jumătate de an, voi rămâne doar cu 400 lei pe cupon, ca să mă Învăț minte! 4 iulie 2012 Până la prânz am lucrat la transferul profilurilor pe noul format, Încropind, În ordine alfabetică, și o listă cu autorii care au deja fișele redactate. La 17,30, când Încă afară erau 34 de grade, a trebuit să pornesc iarăși la autogară, pentru că
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
avut ezitări, Vecernia am dibuit-o fără prea multe poticneli. Misiunea mea de bucătar pentru obște mi-a fost ușurată chiar de Părintele Iustin, care a pregătit o salată delicioasă. Nu la fel a fost și discuția de după masa de prânz, fiind muștruluiți pentru comportamentul din timpul Sfintei Liturghii, când toți suntem Împrăștiați și nu trăim cu toată ființa ceea ce se Întâmplă În Altar. Eu n-am fost nominalizat În vreun fel, dar am citit printre vorbe și va trebui să
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Facem minuni: sania noastră este de neîntrecut, curse fantastice, fără număr, nici nu ne pasă de frig, nici nu ne atinge oboseala, nici nu mai simțim scurgerea orelor, chiar, habar n-am avut când a venit, când a trecut ora prânzului, nici unul dintre noi nu s-a îndurat să meargă la masă și apoi habar n-am avut când zburase vremea și se lăsase seara, iar noi tot pe pârtie eram, nedezlipiți de ea, probabil mă așteaptă o ceartă bună acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nestăpânit simte pentru Irina și știa că e abia începutul și că nu se poate feri din calea valului, oricât l-ar costa asta, știa că nu se va opri, va merge până la capăt. *** La începutul lui aprilie, pe la orele prânzului, preotul Petrea i-a strecurat tatei în mână un bilet mototolit, care cine știe prin câte mâini trecuse până să ajungă la el. Tata s-a retras într-un colț, ferit de priviri, să-l citească. Era un bilet de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
va urma?, mai ales că se înțelesese cu prietenii săi să se întâlnească și în ziua următoare și să reia șirul confesiunilor conspirative. De data aceasta, au fixat ca loc al întrevederii cofetăria din centru, iar ca oră - două după prânz. Iarăși Victor a sosit primul. La câteva minute după el și-au făcut apariția Stelian, împreună cu verișoara sa, Monica. Au ocupat o masă lângă fereastră. Victor a privit-o mai atent pe fată: era subțire, delicată, aproape imaterială, parcă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fața lui dacă se simte bine sau nu. Ceea ce vedeau îi umplea de încântare. Toarșul închisese ochii, aproape adormise - dacă adormea era grozav: asta însemna că e mulțumit, că-i place spectacolul. Tovarășul Cameniță, ca de obicei, mâncase enorm la prânz. Privindu-l cum înghite nesățios, lui Fanache chiar îi trecuse prin cap că tovarășul Cameniță poate mai are două-trei persoane ascunse în burta lui, două--trei persoane înfometate, lihnite. Acum, după masa copioasă și cu zumzetul copilașilor în urechi, tov prim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
blocului - din ce bani îl plătești, bre, pe nea Popa s-adune gunoaiele?“ Administratorul a ridicat din umeri: „O face de capul lui. A zis că înnebunește, dacă mai stă degeaba“. De două luni, profesorul pensionar Popa ieșea dimineața, la prânz și seara și strângea, în niște saci de plastic, tot ce aruncau locatarii pe ferestre și trecătorii pe trotuare. În unele zile, cum ar fi lunea, era atâta murdărie în jurul blocului și pe străzile din preajmă, că până la „Știrile de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
știută, de bunica. Ciudați mai sunt copiii! Tati, dacă n-are la masă supe concentrate din acelea gustoase, cu E 123, E 239, E 252 și E 249, zice că nici n-a mâncat. Mami, și ea, nu concepe un prânz care să se cheme cu adevărat prânz fără rinoglucide pentru gust și miros. Totuși, sâmbăta și duminica, adică în zilele în care se adună în jurul mesei toată familia, iar tanti Mărioara prepară tocănița ei preferată, din purcel randamentizat cu excremente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Tati, dacă n-are la masă supe concentrate din acelea gustoase, cu E 123, E 239, E 252 și E 249, zice că nici n-a mâncat. Mami, și ea, nu concepe un prânz care să se cheme cu adevărat prânz fără rinoglucide pentru gust și miros. Totuși, sâmbăta și duminica, adică în zilele în care se adună în jurul mesei toată familia, iar tanti Mărioara prepară tocănița ei preferată, din purcel randamentizat cu excremente de pui de la avicolele ecologizate cu făină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din îmbuibare! Cum intră unul la închisoare, cum îl răzbesc toate bolile grăsimii!“. Săracilor le e milă sincer de bogătani. Săracii știu că și chiaburii de la oraș ar fi mai cumpătați, dacă nu i-ar obliga afacerile tot timpul la prânzuri și banchete. Unui nemâncat îi dai o pâine și gata, l-ai pus pe picioare, dar nababului n-ai ce-i face, te uiți la el ca la un condamnat și-l vezi băgat „pirpindicular“ într-un cavou de lux
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai întâmplase niciodată de douăzeci de ani. Al doilea motiv era și mai stimulator decât primul: i se făcuse brusc o foame nebună. O foame cel puțin ciudată, plină de premoniții neliniștitoare, venind la numai un ceas după masa de prânz, la cantina întreprinderii. De aceea a folosit domnul Gușatu pluralul majestății, zicându-și „să vedem și noi cum o fi“, fiindcă simțea cum se integrează, în sfârșit, într-o mișcare generală, că nu se mai uită la televizor la marile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
altfel, nici n-avea listă pentru întâlniri. Mai exista o cauză pentru care nici eu, nici ceilalți studioși nu ne îndrăgosteam pe loc de ea. Cantina la care aveam cartelă terminase rezerva de cartofi și trecuse energic pe varză. La prânz, mâncam zilnic ciorbă de varză, sufleu de varză, varză à la Cluj, varză à la Suceava, varză à la Medgidia, dulceață de varză, compot de varză, prăjituri cu vărzică. Nici nu-ți dădeai seama că mâncai numai varză. Din cauza dragostei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
La bal eram duși încolonați, zbierând, chiar de la plecarea din cazarmă, marșul din Aida care începe cu versul „Cântați gloria patriei, azi e sărbătoare“. Gloria patriei o cântam în ocazii deosebite: când mergeam la bal, când se anunța că la prânz avem fasole cu cârnați și când reveneam în școală de la un film indian cu Raj Kapoor în două serii... De atunci, am rămas cu convingerea că foamea, patriotismul și sexualitatea au ceva în comun. Balul se ținea în cantina unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Am plecat, iar oprirea următoare a fost În Necochea, unde Își făcea practica un vechi coleg de facultate al lui Alberto. Nu ne-a fost greu să parcurgem distanța Într-o singură dimineață, ajungînd exact la timp pentru friptura de prînz, avînd parte de o primire strălucită din partea amicului, dar nu atît de strălucită din partea nevesti-sii, care a simțit pericolul drumurilor noastre hotărît boeme. „Mai ai doar un an pînă să-ți iei diploma În medicină și cu toate astea pleci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o potecă Îngustă, folosită de contrabandiștii din zonă ca să treacă În Chile. Am lăsat motocicleta la cabana unui pădurar, care nu era acasă, și am plecat să ne plimbăm pe o culme de unde se putea vedea lacul. Se apropia ora prînzului, iar proviziile noastre constau numai dintr-o bucată de brînză și cîteva conserve. Pe deasupra lacului a trecut În zbor o rață. Alberto i-a calculat distanța, plus absența pădurarului, plus posibilitatea unei amenzi etc., și a tras. Cu o lovitură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un timp scurt paroh de Săbăoani, apoi s-a retras la pensie, locuind la Adjudeni. În ziua de 8 martie 1969, aflându-se la București, în mănăstirea „Sf. Agnes” a călugărițelor „Sf. Maria”, pe când făcea vizita la Preasfântul Sacrament după prânz, a căzut la pământ, exclamând: „totul este bine, totul este în ordine”, încredințându-și sufletul lui Dumnezeu. A fost înmormântat în cimitirul din Săbăoani pe data de 10 martie 1969. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Episcopului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
grupului nostru. De aici ne-am deplasat cu autocarul la o biserică monumentală din centrul orașului pe care am vizitat-o, admirând altarele, statuile și icoanele din interiorul ei, adevărate opere de artă religioasă. Întorși în camping am servit masa prânzului, după care unii dintre noi au plecat în oraș să facă mici cumpărături. După amiază, în jurul orei 16 ne-am deplasat din nou la Bazilica Preasfintei Fecioare Maria de la grotă unde am recitat împreună cu zecile de mii de pelerini sosiți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Bernadeta cu oile sale în caz de furtună și vreme rea. La fel am văzut de la distanță o mică capelă cu icoana Bernadetei, construită chiar pe locul unde ea își ducea oile la pășunat. Ajunși în camping, am servit masa prânzului, după care ne-am odihnit câteva ore, pentru ca seara, la orele 21 să ne deplasăm din nou la Bazilica Sfintei Fecioare Maria de la grotă spre a lua parte la procesiunea nocturnă cu lumânări aprinse. Era într-adevăr un spectacol feeric
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]