7,320 matches
-
Ediție critică, însoțită de izvoare, studiu introductiv, note și indici de G. Mihăilă, București, 1989; P. P. Panaitescu, "Catalogul manuscriselor slavo-române și slave din Biblioteca Academiei Române", vol. III. Ediție îngrijită de Dalila-Lucia Aramă și revizuită de G. Mihăilă. Cu o prefață de Gabriel Ștrempel. București, 2003; "„Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei” - Letopisețul lui Ștefan cel Mare". Ediție îngrijită, traducere, studiu introductiv și note de G. Mihăilă, București, 2005; "Epilogurile celor trei cărți tipărite de ieromonahul Macarie (1508-1512)", în "Liturghierul
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
de Ștefan Fărtunov și Petăr Prodanov, București, 1973; "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie". Ediție facsimilată după unicul manuscris păstrat. Transcriere, traducere în limba română și studiu introductiv de prof. G. Mihăilă, membru corespondent al Academiei Române. Cu o prefață de Dan Zamfirescu, București, 1996; Repere bibliografice: Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, "Dicționar de lingviști și filologi români", București, 1978, "180-181". "Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente" (coord. Dim Păcurariu), București, 1979; Mihai Mitu, " Profesorul Gheorghe Mihăilă la a 60
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
personalități care au contribuit la formarea concepției lui Anghel Demetriescu. Ca om politic, Anghel Demetriescu admira în primul rând pe Lordul Thomas B. Macaulay, ale cărui discursuri le-a tradus din limba engleză și le-a publicat cu o amplă prefață. De asemenea a ținut mai multe cicluri de conferințe la Ateneul Român despre opera lui Macaulay. El admira modul în care Macaulay reușea să îmbine o viziune politică coerentă, cu un raționament impecabil, o cultură temeinică și un talent oratoric
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
de presă precum și texte pentru coperțile discurilor de vinil din colecția „Jazz - Electrecord” (volumele 4, 5, 6 și 7). În 1965 va publica în revistă „Secolul XX” un articol despre jazz, iar un an mai târziu se va ocupa de prefață cărții „Viața mea la New Orleans” a lui Louis Armstrong. Mare iubitor al acestui gen, membru fondator al „Federației europene de jazz”, Chiriac va copia discuri întregi pe benzi și le va aranja în arhiva Radiodifuziunii. "„Toată bandoteca radio este
Cornel Chiriac () [Corola-website/Science/307317_a_308646]
-
îndreptări făcute în paginile de corectura, arată destul de elocvent proporțiile muncii scriitorului care a căutat neobosit cea mai desăvârșită formă de exprimare artistică a concepției operei sale. Tolstoi n-a ajuns dintr-odată la concepția românului. Într-una din variantele prefaței la "„Război și pace”", scriitorul spunea că în 1856 a "„început să scrie o nuvelă cu o orientare precisă, al cărei personaj trebuia să fie un decembrist ce se înapoiă cu familia sa în Rusia.”" Mai tarziu, Tolstoi spunea că
Război și pace () [Corola-website/Science/308513_a_309842]
-
1918), "La Isabelina" (1919), "El sabor de la venganza" („"Gustul răzbunării"”) (1921), "Las furias" („"Furiile"”) (1921), " El amor, el dandysmo y la intriga" (1922), "Las figuras de cera" („"Figurile de ceară"”) (1924), "La nave de los locos" (1925, în a cărei prefață se apară în fața criticilor aduse manierei sale de a scrie romane, exprimate de José Ortega y Gasset în "El Espectador"), "Las mascaradas sangrientas" („"Mascaradele sângeroase"”) (1927), "Humano enigma" (1928), "La senda dolorosa" („"Cărarea dureroasă"”) (1928), "Los confidentes audaces" (1930), "La
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
lui Miron Costin, că Țările române erau spoliate de califat, care era întruchipat în epocă de Imperiul otoman. Cantemir vorbește despre "un tribut de 4000 de ducați", pe care Bogdan s-a angajat să-l plătească turcilor. Emil Boldan, în prefața la "Letopiseț" spune că ""epoca descrisă de acesta este plină de groază pentru Țările Românești, jugul otoman fiind din ce în ce mai apăsător, costisitoarele expediții războincie ale statului turc făcându-se pe cheltuiala popoarelor subjugate, [...] turcii nemulțumindu-se numai să stoarcă Țările Românești
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
Friedrich Engels a susținut că era în principal o lucrare politică, anti-romană. George Bernard Shaw a calificat-o ca fiind „o descriere ciudată a viziunilor unui drogat”. Martin Luther și-a schimbat de-a lungul vremii perspectiva asupra Apocalipsei. În prefața la traducerea germană a Apocalipsei pe care a scris-o în 1522, el afirma că nu consideră cartea drept profetică sau apostolică deoarece „Hristos nu este nici predicat și nici cunoscut în cadrul ei”. Dar în prefața complet nouă pe care
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
perspectiva asupra Apocalipsei. În prefața la traducerea germană a Apocalipsei pe care a scris-o în 1522, el afirma că nu consideră cartea drept profetică sau apostolică deoarece „Hristos nu este nici predicat și nici cunoscut în cadrul ei”. Dar în prefața complet nouă pe care a scris-o în 1530, și-a schimbat punctul de vedere și a conchis că Hristos este personajul central al cărții. El conchidea: „Așa cum vedem din această carte, dincolo de toate plăgile, monștrii și îngerii răi, Hristos
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
România etc.). Astfel Biroul CIP al Bibliotecii Naționale (pe baza informațiilor furnizate de editori) va elabora descrierile bibliografice ale cărților aflate în curs de apariție. O descriere CIP va conține date despre autor, titlu, editură, locul publicării, colecție, nume traducător, prefață, postfață (atunci când sunt semnate de altcineva) etc. În acest mod, librăriile, bibliotecile și difuzorii de carte vor dispune din timp de informațiile necesare pentru selectarea, achiziționarea și prelucrarea unor noi titluri editoriale. Această descriere se tipărește și pe pagina 2
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
literaturii universale. El însuși a tradus, între altele, din versurile lui Paul Verlaine, din opera lui Edmond Rostand, romanul „Spartacus”, și poemul „Corbul” de Edgar Allan Poe, traducere din anul 1913 care a rămas foarte apreciată până în zilele noastre. În prefața la culegerea sa de traduceri, Jabotinski a subliniat: „Cine a tradus versurile adunate în culegerea de față, nu e poet, dar după părerea sa, noua noastră limbă poetică este ebraica sefarzilor; și chiar dacă rimele acestea, ale sale, au mică valoare
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Al. Macedonski a fost un competitor al lui M. Eminescu și nu un detractor, cum și în prezent este catalogat de inși superficiali sau suficienți. Textele au fost selectate după ediția Scrieri literare, I-III, de Radu Albala și Fischer, prefața de Paul Cornea, București; 1963; imagini de la Casa Memorială „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea și Biserica Lucaci din București; înregistrări audio din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune; înregistrări video din Arhiva Multimedia a Societății Române de Televiziune: documentar de Mihaela
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
ale lui Liviu Rebreanu (Târlișua, j. Bistrița-Năsăud, 27 noiembrie 1885 - 1 septembrie 1944, Valea Mare, j. Argeș, răpus de cancer pulmonar). Ediție bibliofilă și critică de cca. 8200 p., din care: textul poetului este de 6360 p., iar aparatul critic (prefață, cronologie, note, comentarii, variante, repere critice, iconografie, indici etc.), de peste 1800 p., în care a fost conservată in nuce structura/arhitectura de autor, în ceea ce privește creația orânduită de N.S. în cele peste douăzeci de volume/ediții de sine stătătoare (versuri și
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
en su patria"” („"Pelerinul în patria sa"”) nu prezintă aceeași bogăție poetică precum "La Arcadia". Asta nu deoarece ar conține mai puține poeme, ci pentru că multe dintre ele sunt poeme dramatice, dintre care patru sunt acte sacramentale, fiecare cu dedicația, prefața și cânturile sale. Din cele treizeci și trei de poeme introduse nu iese nici unul în evidență. „"Pastores de Belén. Prosas y versos divinos"” („"Păstori în ziua Nașterii Domnului. Proze și versuri divine"”) a fost publicată la Madrid în 1612. S-a bucurat
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
mai neașteptate, un artist căutând continuu să lupte cu sine, cu alții, cu relele de tot felul, așa cum mărturisea într-un recent interviu publicat în revista "Luceafărul". "Gladiatorul de destine" mi se pare o carte construită atent, încadrată între o prefață ("Cu mâna pe umărul colegului") și o postfața ce fac din nou trimitere la leit-motivul liricii sale, "iluzia necesară..." Este sintagma definitorie a maturității sale artistice." - Liviu Grăsoiu, "Luceafărul", nr.23,1999 Ironie și patetism "Leo Butnaru ilustrează în mod
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
1962) și de inițiator al formării Crujocului pentru folclor al S.L.R., prof. dr. Radu Floră a scris și lucrarea de referință "Folclor literar bănățean. Premise și sinteze", Editura "Libertatea", Panciova, 1975, 364 p. Totodată, în calitate de redactor principal a scris și prefață la cele două volume masive de folclor literar cules de membrii Comisiei de folclor a S.L.R. "Foaie verde, spic de grâu", Zrenianin, 1979 și "Foaie verde, lămâița", Zrenianin, 1982. Ca bun cunoscător al relațiilor care au influențat la conviețuirea celor
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
vedere natura enigmatică a lui „"Sartor Resartus"”, nu este de mirare că la început nu s-a bucurat de mult succes. Popularitatea ei a crescut în următorii ani, fiind publicată sub formă de carte la Boston în 1836, cu o prefață scrisă de Ralph Waldo Emerson, influențând evoluția transcendentalismului american. Prima ediție englezească a fost publicată în 1838. În 1834, Carlyle s-a mutat din Londra în Craigenputtock și a început să pătrundă în cercuri selecte. În cadrul Regatului Unit succesul i-
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
Culianu ("Bendis, Dacian Riders, Geto"-"Dacian Religion, Sabazios, Thracian Religion, Thracian Rider" și "Zalmoxis"). A participat la congrese și simpozioane în toată lumea, peste tot fiind un ambasador de excepție al științei românești. A sprijinit cu prezența sa, ca și prin prefețe, recomandări și recenzii creația originală, în special pe cea a tinerilor.
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
22, Dilema, Ziarul Financiar, Secolul 20, Cuvântul, Renașterea, Vatra etc). O parte din studii au apărut publicate în volume colective din Italia. A fost titular al rubricii «Turn înclinat» din revista «Dilema Veche» și editorialist al ziarului “Cotidianul”. A scris prefețe, studii introductive la trei volume traduse din limba franceză. De asemenea, a colaborat la BBC și Europa Liberă. Interviuri
Teodor Baconschi () [Corola-website/Science/306555_a_307884]
-
anul 1981, folosind tehnologie acvaforte și acvatinta color, fiecare în câte 2 plăci de cupru, la dimensiunile 28,5 x 21,5 cm, pe hârtie "Moulin de la Roque". Istoricul și criticul de artă Ion Frunzetti scrie despre Vasile Pintea în "Prefață la catalogul expoziției itinerante Paris, Vicenza, Ludwigshafen 1973": „Ilustrațiile lui Pintea nu au nimic demonstrativ ori “propagandistic”. Ele sunt o recreare a operei lui Istrati, într-o cheie poetica mai puțin amară, nostalgica și liric-onirică, uneori, gravă și plină de
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
exemplare până la debutul primului Tur al Franței, fiind astfel cea mai bine vândută carte a secolului al XIX-lea în Franța, cu excepția Bibliei. A stârnit interesul național, făcând din Franța o țară „vizibilă și vie”, așa cum spune de altfel și prefața sa. Existase anterior o cursă de mașini care purtase numele de Turul Franței, dar doar publicitatea din spatele cursei cicliste și metoda lui Desgrange de a străbate țara cu mașina pentru a educa populația i-a determinat pe francezi să-și
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
de hexagon, o Franță amputată nu doar de „provinciile pierdute” în 1903, dar și de Corsica și de posesiunile de peste mări. Timp de un secol acestea au rămas nevizitate de Turul Franței și în continuare lipsesc de pe hărțile sale. În prefața cărții "Turul Franței: 1903-2003 ()", Eugen Weber, spune: Turul a adus o mai mare contribuție Franței decât eroii lumii moderne. A pus degetul pe rană în ceea ce privește valorile predate în școală, dar rareori însușite: efort, curaj, determinare, rezistență stoică la durere și
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
orașe din Sicilia și Sardinia, din Genova și Lombardia. A staționat doi ani în Napoli, până în 1575. Cervantes s-a arătat întotdeauna mândru de participarea sa în bătălia de la Lepanto, care a fost pentru el, după cum avea să scrie în prefața la a doua parte din "Don Quijote", „"cea mai mare ocazie pe care au putut-o vedea secolele trecute, cel prezent, și pe care nici nu speră să o poată vedea cele viitoare"”. În timp ce se întorcea din Napoli în Spania la
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
versuri, ca parte a unor antologii de diverși poeți. "La Galatea" a apărut împărțită în șase capitole, reprezentând doar „prima parte” a operei. Cervantes a promis că o va continua; cu toate acestea, n-a ajuns niciodată la imprimerie. În prefața sa, opera este calificată drept „eglogă” și autorul insistă asupra veșnicei sale pasiuni pentru poezie. E vorba de o nuvelă pastorală, specie introdusă în Spania de Jorge de Montemayor. Se pot observa în nuvelă influențe din călătoriile scriitorului ca soldat
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
falimentului băncii unde Cervantes depozita impozitele. Scriitorul a fost acuzat de însușirea banului public, găsindu-se unele neregularități în calculele de care se făcea responsabil. "Don Quijote" a fost „conceput” chiar la închisoare, sau cel puțin asta a scris Cervantes în prefață, nefiind clar dacă a început sau nu să-l scrie în timp ce era încarcerat. Cealaltă detenție a lui Cervantes a fost una foarte scurtă, în Castro del Río (Córdoba). Din 1604 se instalează la Valladolid (pe atunci Curtea Regală a lui
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]