7,321 matches
-
umple un gol mai mult decât evident. Fixează repere. Precizează și analizează conceptele de bază. Oferă perspective ideologico-istorice internaționale fără de care reflexia noastră politologică nu este posibilă. Dar cum spunea încă de la 1840 M. Kogălniceanu (și încă foarte bine), în prefața de la Dacia literară: Traducțiile nu fac o literatură. Că se traduce Karl Popper, Fr. Furet și mulți, mulți alții, este admirabil. Subscriem integral la această acțiune editorială. Ceea ce nu ne scutește, nu ne dispensează am spune: ne obligă chiar, într-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a fost se vede azi cu ochiul liber în detrimentul lor. Am analizat în altă parte această situație complexă 2. Reținem, deocamdată, în acest cadru, doar volumul lui Nicolae Manolescu, Dreptul la normalitate. Discursul politic și realitatea 3, salutat într o prefață entuziastă de Vladimir Tismăneanu ca un document al renașterii prozei politice românești. De fapt, al eseului politic orientat spre o idee centrală: revendicarea energică a dreptului la normalitate politică. Respectiv: democrație, pluralism, societate deschisă, integrare în Europa, drepturile omului. Este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
are nu mai puțin noțiunea cărții ideale (p. 104), unice, complete, a sintezei perfecte, a teoriei unificatoare (p. 105). O mauvaise conscience intelectuală, s-ar zice, că nu-i dă, totuși, pace, deși răspunde febril la toate comenzile fragmentare posibile (prefețe, introduceri, comemorări etc., etc.) sau poate tocmai din această cauză. O a doua explicație, probabil și mai profundă, privește însăși situația sa de intelectual român. Iar un instinct obscur s-ar zice că-i spune că este condamnat să trăiască
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
englezesc al cuvântului). Ține de esența adevărului de a fi absolut, integral și inevitabil circular. în sensul că termenul său inițial și final se întâlnesc, după parcurgerea întregii sale sfere. O teorie în acest sens a făcut și Hegel, în prefață la Phänomenologie des Geistes, unde citim și acest mare, imens, adevăr: Adevărul este întregul. Deci nu partea, nu fragmentul, nu elementul component, ci totalitatea, care, în acest caz, se confundă cu universalitatea cunoștințelor. Ne amintim, bineînțeles, și de Pascal: Puțin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
următoarea notă: Traducerea recenziei volumului Le Mot Sablier de Dumitru Țepeneag (Paris, P.U.L., 1984, 130 p.), scrisă în franceză, la Paris, în 1988 și publicată în revista franceză Dialogue, 19/1989 pp. 159-181. Republicată, în versiunea editurii, ca prefață la traducerea volumului: Dumitru Țepeneag, Cuvântul nisiparniță (București, Univers, 1994), pp. 5-7. 9. Cetatea totală. O carte uitată, in: Jurnalul literar, I, 7, 19 februarie 1990. 1 La cită totale, Traduit du roumain par Șerban Cristovici. Postface de Paul Goma
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Cuvîntul, I, 11, decembrie 1995. 22 Elena-Esther Tacciu, Adrian Marino: Direcții în ideologia românească de azi, in: Ultima oră. Cotidian israelian de limbă română, I, 247, 12 ianuarie 1996. 23 Revenirea în Europa, idei și controverse românești. 1990-1995. Antologie și prefață de Adrian Marino (Craiova, Aius, în curs de apariție). 24 E. Lovinescu, Memorii, 1916 1930 (Craiova, 1932), II, p. 225. 25 cf. Z. Ornea, op. cit., p. 145. 26 Sorin Antohi, Românii în 1995; geografie simbolică și identitate socială, III, in
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
alte tomuri consacrate relațiilor literare dintre români și slavi (Raporturi literare româno-slave, în colaborare cu Corneliu Barborică, 1976, ș.a.). I-a avut întotdeauna aproape de suflet pe condeierii ieșiți dintre conaționali, unii fiindu-i studenți, le-a recenzat cărțile, a scris prefețe, a realizat o antologie pe care a tipărit-o la Valjevo (Trajanje, 1986). Traducerile sunt a doua mare preocupare a acestei scriitoare, pe care nici sintezele și dicționarele literare sârbești nu o ignoră. Cunoscătoare desăvârșită a celor două limbi, S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
îndărătul unor nume prestigioase, ca și cum impresia de consens astfel creată în jurul acestor afirmații le-ar mai fi atenuat cumva, prin supradeterminare culturală” (e de remarcat că o „justificare” asemănătoare producea un alt membru al grupului intelectual de la Iași, Sorin Antohi). Prefața la În răspăr (2000) marchează schimbarea retoricii baroce ocolitoare într-una mai „rarefiată”, mai „directă”: „mi-am rarefiat stilul eseistic: ce s-a pierdut în subtilitate, mă consolez eu, s-a câștigat în directețe”. Schimbarea s-ar datora nu numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
va impune - cel puțin în medalistică începând cu anul 1864. în legătură cu ,,catalogul din 1906”, apreciam că nu este o realizare românească, alcătuit pe baza studiului temeinic și sistematic al unei colecții de medalii românești, ci este, cum se precizează în prefață, „lucrat după catalogul din limba germană publicat în broșură de Dr. Egon Groner, rectificat și completat până în 1906 de D-l colonel G. Iordăchescu...”. Oferim cititorilor și punctul de vedere al dr. George Severeanu acum aproape un secol, care stă
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
am putut mai frumos”, în scopul cointeresării cititorului („să poată trage hirea omului către cetitul ei”). Propunându-și a face din cuvânt instrument de expresie, D. întrezărea, nu doar intuitiv, scrisului său o finalitate estetică. În cea de-a doua prefață a Psaltirii în versuri, lectorul este îndemnat a discerne, dincolo de înțelesul dogmatic al Scripturii, o valoare parabolică („ca ciumiliturile, când altă grăiești și altă să-nțălege”), simbolică („să-nțăleagă cuvântul dintr-altă sămnătură de poveste”) sau metaforică („pre mutare”) a textului, autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Dialog”. A fost redactor-colaborator al revistei „Collegium” în anii 1987-1989; inițiază, împreună cu un grup de tineri profesori, publicația social-culturală „Renașterea”, la Pașcani, în 1990. Începând cu 1996, deține rubrica „Critica prozei” la revista „Convorbiri literare”. Ca redactor și editor, semnează prefețe și studii introductive la volume de Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, George Coșbuc, Vasile Alecsandri, prefațează cărți de poezie și proză ale unor autori contemporani; alcătuiește antologia de proză De la I. Creangă la V. Voiculescu (2003), însoțind-o de studiul critic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
mai continuăm publicarea în acest mod, cu atît mai mult cu cît unii dintre noi intenționau să scrie cărți. Prima a apărut Le paradigme perdu: la nature humaine (Paradigma pierdută: natura umană) a lui Edgar Morin, în 1973; menționa în prefața sa importanța pe care au avut-o pentru el discuțiile în cadrul Grupului celor Zece. Alain Laurent a fost cel care a insistat după aceea, în prefața cărții sale Féminin-Masculin (Feminin-Masculin), asupra contribuției grupului. A apărut apoi La parole et l
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
nature humaine (Paradigma pierdută: natura umană) a lui Edgar Morin, în 1973; menționa în prefața sa importanța pe care au avut-o pentru el discuțiile în cadrul Grupului celor Zece. Alain Laurent a fost cel care a insistat după aceea, în prefața cărții sale Féminin-Masculin (Feminin-Masculin), asupra contribuției grupului. A apărut apoi La parole et l'outil (Cuvîntul și unealta), a lui Jacques Attali, al cărei manuscris îl discutasem între noi. Eu personal editam în 1975, la Seuil, De la croissance écono-mique au
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
La parole et l'outil (Cuvîntul și unealta), a lui Jacques Attali, al cărei manuscris îl discutasem între noi. Eu personal editam în 1975, la Seuil, De la croissance écono-mique au développement humain (De la creșterea economică la dezvoltarea umană), iar în prefață, René Passet prezenta Grupul celor Zece. Au apărut după aceea Le Macroscope (Macroscopul) de Joël de Rosnay și L'économique et le vivant (Economicul și viul) de René Passet. A fost, deci, perioada în care, după cinci sau șase ani
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a sfîrșit prin a vorbi despre "creștere zero". Raportul Clubului de la Roma a fost publicat în țările anglo-saxone sub titlul de Limits of the Growth (Limitele creșterii), apoi în țările francofone sub cel de Halte à la croissance! (Stop creșterii). Prefața sa era semnată de Armand Petitjean. Textul său de prezentare m-a impresionat într-atît încît i-am scris pentru a-l cunoaște. Armand Petitjean a îngrijit mai apoi colecția Clubului de la Roma24. Clubul de la Roma a exercitat timp de un
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ZECE Grupul celor Zece s-a interesat mult de problemele economice. Cartea lui Jacques Robin, De la croissance économique au développement humain (De la creșterea economică la dezvoltarea umană), a apărut în 1975 la editura Seuil, iar René Passet i-a semnat prefața. În aceasta se amintește că Jacques Robin a stimulat, din 1968, o reflecție colectivă și transdisciplinară, animînd Grupul celor Zece, și se insistă asupra importanței demersului bio-antropologic pentru a înțelege tulburările epocii. René Passet, profesor de științe politice la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
din Metastasio. Sunt primele lui versuri tipărite; „arhipoetul” (cum îi spunea Heliade) era însă cunoscut datorită circulației orale a multora din versurile lui. Din acest „Anacreon românesc” Heliade cita, în introducerea gramaticii de la 1828, Primăvara Amorului, iar Vasilie Popp, în prefața la Psaltirea lui Ion Prale, vorbea „de mulțime și felurimi de poeme ale sale vrednice de a vedea lumina”. La acea dată V. era considerat sufletul vieții literare din epocă. Un volum, Poezii alese, îi apare în 1830. Când în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
alte povestiri (1978) au rămas un aspect periferic al literaturii lui U., dat fiind caracterul lor minor, divagant, schematic, de pastișă. Zidirea e un text care nu mai ajunge să înceapă, o derivă controlată, un șir de preparațiuni nefinalizate, o prefață limbută după care nu mai urmează nimic. Rescriere a paradoxului eleat care neagă posibilitatea deplasării, naratorul conchide răsfățându-se kafkian: „Întocmai ca agrimensorul dintr-un roman celebru, autorul n-a avansat cu nici un pas în lucrarea sa. El sfârșește fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
unei mentalități, iar toate aceste transformări nu sunt atât în beneficiul destinatarului cât în al locutorului. De aceea, limba de lemn poate fi inclusă în fenomenul numit ”persuasiune clandestină”. Punând problema ieșirii din universul discursului de lemn, Sorin Antohi, în prefața la Limba de lemn a lui Fr. Thom, crede că este nevoie de o acțiune educativă sistematică, corectiv recuperatorie, în vederea refacerii, reconstrucției lingvistice, pe câteva direcții: lupta pentru denotație, legătura constantă cu realitatea, eliminarea sistematică a patosului, lupta pentru pluralism
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
morții lui G. Călinescu. Îi apar, postum, volumele Vasile Alecsandri și Teatru. Institutul de istorie literară al Academiei primește numele lui G. Călinescu. Eugen SIMION PREFAȚĂ Volumul de față este "mica Istorie a literaturii romîne" pe care o anunțam în prefața ediției celei mari, ca urmând a apare aproape numaidecât după aceea. Publicarea lui a fost interzisă. El nu e o simplă prescurtare a ediției mari și nu scutește de lectura celei dintâi, dimpotrivă, e un adaos în scopul de a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stăpânește Și lătrătorii numai s-aud necontenit. Eliade e un pamfletar excepțional, ignorat sub această latură, nutrit în spiritul lui Voltaire și în manopera libelelor. El e vindicativ ca Dante, vulgar, animalic, salvat de trivialitate prin aripa lirică și literară. Prefața Gramaticei convertește o simplă discuție într-o mică comedie și într-un poem grațios al slovelor vechi. Problema diminutivelor ("să intru într-o slujbuliță, sau pînișoară, să câștig la părăluțe, să-mi fac o căscioară și să trăiesc bine cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plin de urgia divină va deveni muza lor inspiratoare". GR. PLEȘOIANU Un cirac al lui Eliade este Gr. Pleșoianu (1808-1857), profesor la Craiova și traducător din Marmontel (Aneta și Luben), Fénelon (Întîmplările lui Telemah, fiul lui Ulise) și din alții. Prefața la Aneta și Luben are caracterul polemic al prefeței la Gramatică a lui Eliade, într-un ton mai prăpăstios și vulgar. Se închipuie un dialog între autorul progresist și un presupus boier retrograd de origine grecească, în care se întîlnesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
GR. PLEȘOIANU Un cirac al lui Eliade este Gr. Pleșoianu (1808-1857), profesor la Craiova și traducător din Marmontel (Aneta și Luben), Fénelon (Întîmplările lui Telemah, fiul lui Ulise) și din alții. Prefața la Aneta și Luben are caracterul polemic al prefeței la Gramatică a lui Eliade, într-un ton mai prăpăstios și vulgar. Se închipuie un dialog între autorul progresist și un presupus boier retrograd de origine grecească, în care se întîlnesc părți de tot hazul, ca scena cu slujnica țigancă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
va impune - cel puțin în medalistica - începând cu anul 1864. - în legătură cu ,,catalogul din 1906”, apreciam că nu este o realizare românească, alcătuit pe baza studiului temeinic și sistematic al unei colecții de medalii românești, ci este, cum se precizează în prefață, „lucrat după catalogul din limba germană publicat în broșură de Dr. Egon Groner, rectificat și completat până în 1906 de D-l colonel G. Iordăchescu...”{\cîte 77}. Oferim cititorilor și punctul de vedere al dr. George Severeanu acum aproape un
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
și personajele se află nu o dată în dialog. Autorul realizează bune evocări de oameni și locuri din secolul al XVIII-lea. Cartea se resimte mult mai puțin de influența nefastă a dogmatismului decât antologia Bucureștii în literatură, cu deosebire în prefață. Prozatorul A. este un excelent povestitor. Personajelor lui le place să relateze întâmplări, unele de-a dreptul spectaculoase. În același timp, el se relevă ca un înzestrat portretist, mai ales în chipurile de femei, știind să descifreze finețea și expresivitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]