7,890 matches
-
opțiunea scriitorului pentru lumea liberă. Versurile din volumul Lumina zilei și eseurile din Spiritul captiv, amândouă tipărite în 1953, sunt concludente. Moralist, în primul rând, Milosz întreprinde în cel dintâi, pe direcții tematice bătătorite și mai înainte, o analiză de profunzime a situației intelectualului din Polonia postbelică, în care predomină tentele sarcastic-ironice nu o dată cu adresă implicit autocritică (Copilul Europei, de exemplu). Poemele Tratat moral și Toast conțin accente ascuțit batjocoritoare ce vizează ineficiența poeziei care "n-a salvat popoare și indivizi
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
pe care poți conta viața toată, un artist care simte cuvîntul, care îl întoarce pe toate fețele și îl emite numai după ce l-a integrat minții și sufletului, un om care nu se teme de proprietățile cuvintelor, folosindu-le în profunzimea lor, cînd, unde și cum trebuie, un om modest, fără să-și subaprecieze valoarea, un om vertical, moral, onest, care și-a asumat rolurile, personajele, gesturile, atitudinile publice. Libertatea lui interioară a existat în spatele fiecărei apariții, pe scenă sau în
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
cartilagiul Moștenirile astrale Titirezul Ciocîrlia Giroscopul, sărutul sării Lumea luminînd Londra, 1988-1994 VII Asemenea unui organism viu, imaginea trăiește ca întreg, dar funcțiile sale metabolice, dacă le putem numi astfel, sînt egal distribuite la nivelul ei celular. Autonomia și sinteza, profunzimea și superficia, mecanismul ca ansamblu, dar și funcțiunile sale, cum ar fi comunicarea interioară a elementelor, de pildă, sînt coordonatele mari ale acestui fenomen, pe cît de simplu în aparență, pe atît de complex în alcătuirea sa intimă. Schimbînd ce
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
ci unul care îți îndreaptă ochii spre lucrurile mici și semnificative, ca un tablou care pune accentul pe detalii, nu pe compoziție. Probabil de aceea juriul nu s-a lăsat cucerit. Vorba unui critic, e un film al plăcerilor minore, profunzimea nenumărându-se printre atuurile sale. Culoarea dispoziției spectatorului se alterează de la scenă la scenă, dar rămâne între parametrii "inimă albastră" și "inimă ușoară". Filmul constă majoritar în "tracking shots" făcute cu mâna liberă. Nu pot să uit că la vizionarea
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
și a unor momente încremenite, mai mult sau mai puțin identificabile, în adevărate universuri dinamice și expansive, nu se sprijină pe gesticulații mărețe sau pe cine știe ce alte acte de eroism creator. Deși Jacobi gîndește plastic și narativ cu o remarcabilă profunzime și cu o tot atît de mare finețe, ceremonialul creației sale nu este unul prometeic, măreț și inhibant pentru privitorul neprevenit. Forța lui ieșită din comun nu este consecința vreunei retorici copleșitoare, ci rezultatul direct al unei mari capacități de
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
Sau din nou coincidența shakespeareană: ,Turnul vechi din noapte se ivește/ cu luna și pe culme se împlîntă./ E alb ca spectru regelui Hamlet./ Un zid îi dă ocol cu rigla-i frîntă" (Sighișoara). Dar nu în asemenea deghizamente rezidă profunzimea poeziei lui Vinea. Oricîtă dexteritate stilistică ar vădi, oricît ar contribui la funcționarea unui mecanism literar, ele trădează o timiditate a eului, timiditate ce devine ea însăși factor component al prestației sale. între cursivitatea tabloului metaforizant, spectru cinetic al lumii
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
avea o meserie, o vocație, o disciplină este poate chiar temeiul supraviețuirii în lumea de azi, acea gură de aer necesară tuturor ființelor pentru a suporta mai ușor jugul realității. Bergman a fost surprins el însuși de filmul său, de profunzimea lui revelată cu atâta întârziere, poate reamintindu-i marelui artist felul în care a trăit și trăiește în lumea muzicii, a literaturii, a teatrului și filmului. Sedus de "irealitate", de "jocurile" transcendentale ale artei.
Ultimul "elefant” by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13672_a_14997]
-
scriitorii, dacă nu ar exista traducători? Cred că scriitorul - într-un fel, a spus-o deja Borges - se recunoaște, mai mult decât în cărțile pe care le scrie, în cărțile pe care le citește. Scriitorul este nevoit să pătrundă în profunzimile multor cărți, să se hrănească la izvoarele multor curente literare din lumea întreagă pentru a ajunge să-și formeze propriul limbaj, pentru a propune o lume a lui. Dacă nu ar fi existat traducerile acestor cărți, cum am fi putut
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
părea de prăfuită această sintagmă, fuzionează inconfundabil. Toate aceste episoade, care pentru mulți ar fi rămas doar evenimente exterioare, cu un impact mai mare sau mai mic asupra memoriei individuale, au căpătat, în conștiința și în sensibilitatea artistului, anvergura și profunzimea unor experiențe ale speciei, ale omului însuși. Din întîmplări născute înlăuntrul unei istorii aburite și discontinue, ele au devenit momente ale unui lanț strict de necesități și etape ale unui la fel de riguros scenariu de inițiere. Kazar și-a interiorizat necontenit
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
poate fi - scrie Al. Cistelecan în editorial - indistincția dintre om și instituție: " Profesorul avea în el ceva fatalmente, constitutiv instituțional. Era un spiritus rector. Desigur, mai mult la modul inefabil și gratuit, decît la modul aplicat. Din această conformație de profunzime au ieșit toate utopiile lui instituționale, proiectele lui , toate presupunînd o construcție colectivă, de echipă [...] dincolo de vocația constructivă, Profesorul avea vocația dialogică. Nu cultiva și nu încuraja vasali. Parteneri de idei și proiecte - asta stimula el. Cum n-a avut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
alții, mulți alții, se vor fi găsind în bibliotecile lor universitare sau personale? Acum "se poate"! Dar "atunci"? D. Găzdaru, E. Lozovan, H.I. Herescu, Scarlat Lambrino, Basil Munteanu erau interziși celor ce - din străinătate - ar fi vrut să cunoască, în profunzime, cultura noastră. Este drept, ascultîndu-le sau citindu-le, astăzi, discursurile de recepție, ne putem da seama că, persoane în vîrstă fiind, acești româniști străini nu puteau avea succes la "dedesubturile", la colțurile întunecate ale istoriei noastre culturale. Rezultatul: Moromeții lui
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
nu s-a mai scris, cel puțin la noi. în romanele lui Petru Dumitriu și G.Călinescu apar, fugitiv, câteva figuri de doamne vârstnice care au amanți tineri, însă secvențele respective țin de satira de moravuri și sunt lipsite de profunzime. Ar putea fi considerat un precedent romanul Adela al lui Garabet Ibrăileanu. Acolo situația se prezintă exact invers - bărbatul este vârstnic și femeia tânără -, dar pot fi sesizate și unele similitudini: 1. Partenerul în vârstă este cel care povestește și
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]
-
al inexistentului absolut, care vrea să treacă drept existență absolută. Diavolul este incompatibil cu adîncimea (cf. Apocalipsa II, 24), întrucît e platitudine, o iremediabilă platitudine. Dar - atenție! - cînd platitudinea reflectă, cînd are o funcție speculară, poate da impresia iluzorie de profunzime. Se află aci o blamare a estetismului pur, lipsit de miza spirituală, capabilă a-l transcende: "Și cu cît este mai perfecționată contemplarea noastră metafizică a lui Dumnezeu, remarcă Merejkovski, cu atît mai desăvîrșită devine oglinda diavolului. Bezna de jos
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
diavolului. Bezna de jos, cerul de jos, răsturnat, ne atrage cu ispita zborului în jos, a zborului liber, fără efortul necesar pentru zborul în sus. Și atîta timp cît privim doar, cît contemplăm metafizic doar, nu ne putem convinge că profunzimea aparentă e în realitate doar suprafață plată. Și de-abia atunci cînd sîntem ispitiți pe deplin, cînd ne desprindem, cînd ne prăbușim, dorind să zburăm, strivindu-ne de oglindă, simțim prea tîrziu suprafața plană a "adîncimilor Satanei" și ne convingem
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
este, probabil, cea mai greșită imagine pe care și-a creat-o lumea în care se mișcă boemul de felul lui Bogdan Ulmu: sau, dacă, totuși, o acceptăm, trebuie să știm că "zborul" acestuia e unul care permite accesul în profunzimea lumii și a ființei. Ludicul e, s-ar spune, un privilegiat; el scrie/ trăiește în afara oricărei dogme, nu se supune decît sensului pe care i-l descoperă clipa și bucuriei de a căuta orice oriunde (el e întreg în aceste
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
afirmație e mai mult decît cinică în împrejurarea în care și studentul la stat poate obține o diplomă "ușoară", fără să-l mai ia nimeni la bani mărunți. Așada, problema e mult mai complicată decît scandalul diplomelor. Ea atinge în profunzime mediul universitar, cîtă vreme între studenți și profesori va mai exista sistemul de cotizații pentru examene și cîtă vreme, mai ales, studenții nu vor descoperi că un examen "trecut" de toți îi așează în aceeași oală și îi transformă într-
Negustoria universitară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16655_a_17980]
-
Andreea Deciu Unul dintre ultimele numere ale revistei "Dilema" abordează o temă interesantă, prea puțin analizată în profunzimea și paradoxurile ei: comunitatea. Conviețuirea ca fundament al societății, dar și al identității personale îi preocupă de la o vreme încoace pe sociologi, antropologi, psihologi sau filozofi și cîteva dintre descoperirile provenind din aceste discipline trebuie studiate cu atenție chiar și
Aproape ca acasă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16672_a_17997]
-
vedere, propune o frumoasă viziune asupra literaturii preluând multe din ideile eseistului Borges (teoria „anxietății influențelor” este splendidă), o carte care se deschide cu o Elegie pentru canon ca o declarație de dragoste față de literatură, continuă cu niște interpretări de profunzime și propune curajos o listă „inevitabil subiectivă”. O listă de opere canonice căreia tot Mircea Martin i-a relevat paradoxul „desconsiderării fără examen” și al posibilității existenței „literaturilor necanonizabile”. Un demers, în fond, la îndemâna multora dintre cei care în câteva
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
emisii eliberatoare, pretext de jerbe poetice, fie și pe cel mai precar petec de existență. Nu naște, atunci, confuzie împrejurarea că opera poetului Gheorghe Grigurcu cristalizează pe spetezele aforisticii ale maximei, speculând-o la un prim palier, respectiv forând în profunzime zăcământul decopertat în fulgurațiile maximelor? Un simplu exercițiu de rescriere, versul „răsuflarea de bestii blânde a vechilor acoperișuri” într-un aforism de tipul „vechile acoperișuri au câteodată o răsuflare de bestii blânde” ne propune un indiciu ușor de multiplicat. Or
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
singularul. Acesta e „miezul tare“ al cărții. Oricît de deosebite ar fi între ele personajele imaginare de felul celor pomenite mai sus, toate sînt reductibile la un numitor comun, la un personaj unic, care vorbește despre o anumită structură de profunzime a psihicului uman: „Omul diferit este un martor al istoriei, înregistrîndu-i cu fidelitate oscilațiile, ca și atitudinile schimbătoare ale spiritului uman. Este în același timp și un martor al permanențelor, punînd în evidență unitatea și comunitatea fundamentală care îi apropie
Chipurile omului diferit by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13082_a_14407]
-
ignorarea sau subaprecierea intereselor investitorilor străini, dar nici situarea acestor interese pe primul plan, așa cum au făcut adesea factorii de decizie de la noi. Problema abordată aici reprezintă un aspect esențial al corelației dintre economic și politic. Definind această corelație, cu profunzimea-i caracteristică, Mihai Eminescu arăta: "De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politicește sus și economicește jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă: civilizația economică e muma celei politice." Or, factorii de decizie
România va mai dispune de o temelie economică adecvată pentru un stat național unitar?. In: Curierul „Ginta latină” by Prof. dr. I. D. Adumistrăcesei () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2227]
-
știu”) Între Vasile Voiculescu și Lucian Blaga O sursă de inspirație deosebit de valoroasă pentru poezia lui Theodor Damian o reprezintă viziunea teologica creștină care sub o formă sau alta revine prin diferite teme sau simboluri, oferind o consistentă și o profunzime ce depășesc exprimarea laică. Astfel, continuând tradiția unor poeți de factură religioasă în genul lui Vasile Voiculescu sau într-o anumită măsură, Lucian Blaga, Theodor Damian împletește în experiența concretă a zilelor noastre, elemente de teologie, precum și relația lor cu
TEME SI SIMBOLURI CRESTINE IMPLETITE IN EXPERIENTA CONCRETA A ZILELOR NOASTRE de OCTAVIAN CURPAŞ, SURPRISE, ARIZONA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349721_a_351050]
-
este necesară convergență eforurilor noastre creatoare. Revenind la comunicarea despre românul cervantin, trebuie spus că Ivanovici propune un model de înțelegere alcătuit din suprapunerea a trei "inscripții narative" care "se șterg una pe alta la suprafață și se suprapun în profunzime". Conceptul acesta de "român palimpsest" implică o "intertextualitate internă" la trei niveluri: al naratorului, al punctului de vedere și al recunoașterii viziunii subiectului. Pentru descifrarea palimpsestului quijotesc, Ivanovici adopta o "scară cuaternara" și, urcând pe ea, ajunge la o schemă
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
în traducerea lui Vasile Tonoiu, 1995): "Că cititor, nu ma găsesc decît pierzîndu-mă. Lectură mă introduce în variațiile imaginative ale ego-ului. Metamorfoza lumii, potrivit jocului, este și metamorfoza ludica a ego-ului." M-am "pierdut" și eu o vreme prin căutarea profunzimilor spectacolului lumii văzut de Nicu Horodniceanu. Autorul își ia în această aventură, ca pe un foarte solid și fidel partener, spectacolul de teatru cu elementele și respirațiile sale. Am și rezerve. De exemplu, interpretarea exagerată și generalizatoare a "spectacolului regizoral
Arta de a trăi prezentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17647_a_18972]
-
discursului oficial, care se ferea, ca de-o capcană mortală, de ipostazele ambiguității!), ci pune în pagina "zborul în libertate (...) al trăirilor". Dacă Mircea Ivănescu era un virtuoz al suprafeței, Mazilescu excelează, în optică lui Ilie Constantin, în substanțializarea unei profunzimi imanente, care se refuză transpoziției într-un idiom "explicativ", rațional: "Poetul, în genere, nu este un cugetător ce-și uimește contemporanii cu idei, ci cu sentimente de adîncime, cu idei simțite. Aveam în cartea lui Virgil Mazilescu un exemplu de
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]